Prof. univ. dr. Daniela Iacob, șefa Secției Neonatologie din cadrul Spitalului Județean Timișoara, este și președinta Societății Femeilor Creștin-Ortodoxe din Timișoara, iar maica Anastasia, absolventă de Teologie și Medicină, a devenit medic cardiolog la Spitalul CF Timișoara.

Ambele sunt acei 'doctori fără de arginți', care ajută la venirea pe lume a vieții, o ocrotesc, aduc vindecare trupească celor care le trec pragul, împart hrană celor care nu o au și aduc mângâiere celor care sunt pe patul suferinței în ultimele clipe.

Mesajul lor este acela că femeia de astăzi trebuie să fie demnă, fără a fi trufașă, să fie smerită, fără a fi umilită și să o aibă întotdeauna ca model pe Maica Domnului.

'Prima dată am terminat Facultatea de Teologie Ortodoxă. Apoi, am dat la medicină și la terminarea anului trei am intrat și în mănăstire. Și le-am făcut așa, în paralel, pe toate. De multe ori noi credem că noi înșine facem alegerile în viață, dar, de fapt, Dumnezeu ne alege pe fiecare dintre noi pentru o misiune. În urmă cu zece ani îmi doream să fiu la un schit mic în munte, unde să am o viață liniștită și să mă rog. Dar după ce am terminat facultatea de medicină, l-am întâlnit pe Înalt Prea Sfințitul Ioan Mitropolitul Banatului, am discutat, i-am spus cine sunt, ce am terminat și m-a întrebat ce am de gând. I-am spus că vreau să mă retrag la mănăstire și să continui misiunea la mănăstire, dar dânsul a spus: 'Ai făcut atâta școală și ți-a dat Dumnezeu talantul ăsta și nu este voie să îl risipești. Locul tău este aici, în Timișoara, ca să ajuți oamenii cu ce te-a înzestrat Dumnezeu'. Și de atunci sunt în Timișoara și lucrez la Spitalul CF din anul 2021. Un an am fost și profesoară de limba și literatura română, apoi a urmat medicina, mi-am luat doctoratul în medicină și sunt asistent universitar, deci lucrez și cu studenții', a povestit, pentru AGERPRES, maica Anastasia.

În fiecare an, la primul contact cu noile grupe de studenți, tinerii sunt uimiți să vadă o măicuță intrând la curs, pentru că nu sunt obișnuiți cu lumea monahală. Apoi, când constată că asistenta lor este 'o maică atipică', vorbăreață și deșteaptă, o îndrăgesc deîndată.

Sursa foto: Mitropolia Banatului

'Ei sunt obișnuiți că monahii vorbesc mai puțin, că ne rugăm. Dar eu sunt o maică mai atipică. Lucrând în lume și fiind cu studenții pe care trebuie să-i învăț, trebuie să le transmit cunoștințele. Și atunci, eu sunt o maică mai atipică, mai vorbăreață', punctează măicuța cardiolog.

Maica Anastasia a intrat în echipa de la Spitalul Feroviar Timișoara la începutul pandemiei COVID-19. A ajutat bolnavii, a fost ea însăși pacient infectat cu SARS-CoV2, colegii au tratat-o și a continuat misiunea de a-i salva pe alții. Acum, medicul de la Mitropolia Banatului are afișat numărul de mobil la care poate fi contactată și nu are nicio clipă liberă. Când nu este la spital, merge la căminele de copii, în centrele de bătrâni, face consultații, duce hrană, ajută.

'Sunt medic primar în medicină internă și specialist cardiologie, în spital. Eu sunt acum într-o echipă de medici foarte tineri. Sunt și medici mai în vârstă, de la care am avut foarte multe de învățat. Toți colegii mei își dau toată silința pentru tratarea bolnavului, care este pe primul loc. Colegii mei sunt foarte credincioși, deși suntem în spital din confesiuni diferite, dar aceasta nu împiedică colaborarea noastră foarte bună. Am intrat în spital în pandemie. Cred că pandemia a fost o lecție pentru toată omenirea și probabil că a sensibilizat oamenii sub diferite aspecte: al credinței, al socializării, al ajutorării, dar și privind adresabilitatea la medic, pentru că nu stau până sunt în ultima fază, ci se adresează la medic mult mai repede. În timpul pandemiei am ajutat pacienții, am fost și eu ajutată ca pacientă internată în spital și am făcut ascultare de medicii buni, care m-au tratat. (...) Am avut ca pacienți tot felul de oameni, inclusiv cazuri sociale, de la profesori universitari până la ultima bătrânică rămasă singură. Merg și în centre de bătrâni, în timpul liber, cât îmi permite, de obicei în weekend-uri sau dacă este o situație mai gravă mă duc, evaluez persoana, cei care nu pot fi rezolvați la domiciliu sunt internați în spital pentru investigații, pentru acordarea unui tratament specializat. Cei care nu vor internare sunt ajutați acasă, cât se poate. Oamenii deja mă cunosc, iar la Catedrală este afișat numărul meu de telefon, să mă sune când au nevoie. Și oamenii vin, întreabă celelalte maici de mine, ele îmi transmit tot timpul cazurile sau mă sună direct pacienții. Sunt foarte multe astfel de cazuri. Nu le-am contabilizat', mărturisește doctorița.

Maica Anastasia consideră că fiecare caz de boală sau social este trimis de Dumnezeu și de multe ori o suferință este pornită dintr-o neîmpăcare, dintr-un necaz. De aceea, trebuie văzut și sufletul, cu puțină consiliere, cu un medic-psiholog. Dacă sunt probleme sufletești grele, maica Anastasia recomandă preotul, care este altceva decât o măicuță.

'Eu cu pacienții mei nu discut partea confesională, pe teme de spiritualitate, decât dacă ei încep și vor. Prima dată este medicul care își face datoria, face anamneza, investigații, îi spune pacientului concluziile, ce boli are și dacă pacientul îmi spune că dorește să avem și un dialog, cu drag îi stau la dispoziție. Dar niciodată nu îi întreb de confesiune. La fel sunt și cu studenții, sunt coordonatoare de licență. Anul trecut, din zece studenți ale căror licențe le-am condus, opt erau penticostali sau baptiști. (...) Suntem cu toții frați întru Hristos. Sunt și maici, dar și părinți care au terminat medicina, farmacia. Mulți dintre ei au lucrat o perioadă ca medici, apoi au decis să se retragă la mănăstire și să ajute doar comunitatea din jur', arată maica Anastasia.

Ea se întâlnește zilnic cu mulți oameni aflați în nevoi, fiecare cu povestea sa, considerându-l pe fiecare în parte ca o misiune ce trebuie îndeplinită cu multă iubire.

'Modelul femeii de astăzi, pe care ar trebui să-l urmeze, ar trebui să fie Maica Domnului și atunci nimeni nu greșește. Avem și alte exemple de urmat, cel al sfinților doctori fără de argint: Sfântul Luca al Crimeei a fost medic, Sfinții Cosma și Damian din Roma, Chir și Ioan, Pantelimon și Ermolae, Samson și Diomid, Mochie și Anichit, Talaleu și Trifon. În fiecare clipă știu că eu, ca medic, sunt doar un instrument prin care Dumnezeu lucrează pentru vindecarea oamenilor. Sunt și eu om, am și eu neputințele mele, am și eu fricile mele pe care doar cu ajutorul Lui le trec', încheie maica Anastasia.

Conf. dr. Daniela Iacob, șefa Secției de Neonatologie a Spitalului Județean Timișoara, este președinta Asociației Femeile Creștin-Ortodoxe din Timișoara. Membrele asociației se implică în diverse servicii sociale, mai ales să ajute familiile nevoiașe și copiii din astfel de familii.

Sursa foto: Arhiva personală dr. Daniela Iacob

'Am dezvoltat proiecte de susținere prin care venim cu ajutoare în diferite ocazii, de Paști, de Crăciun, le ducem cadouri pentru copii. Am încercat să oferim o masă caldă pentru micuții ai căror părinți nu își permit. O parte dintre membrele asociației merg la familiile nevoiașe, merg în penitenciar, unde desfășoară diferite activități, să le mai lumineze puțin ziua și viața. Încercăm să ajutăm în special familiile sărace, cu copii. Eu am crescut într-o familie credincioasă. Când eram copil, mergeam cu bunica la biserică și am crescut în sânul bisericii. Odată cu propunerea de a intra în această asociație, m-am gândit că pot să mă implic mai mult, să ajut mai mult oamenii care au nevoie de mine. Nu știu dacă am reușit, dar cred că acesta este scopul nostru în viață. Mi-am dat seama că există mulți oameni care își doresc să facă bine, am cunoscut oameni care sunt implicați și care m-au ajutat și pe mine să cresc în același timp', spune medicul neonatolog.

Secția de Neonatologie presupune terapie intensivă, fiind prima linie de contact cu micuții pacienți care au o afecțiune severă, la limita dintre viață și moarte. Iar ajutorul dat de medicul Daniela Iacob este necondiționat.

'Din acel moment, zilnic ne lovim de suferința mamelor care au astfel de copii, dar și de suferința micuților. Când avem în față un bebeluș care încape în palmă, ne dăm seama cât suntem de fragili și neajutorați, ca oameni. Cea mai mare satisfacție a mea este când vin, peste un timp, vorbesc și merg, iar familiile lor se bucură de ei. Cred că dintre toate specialitățile, neonatologia îți dă cea mai mare satisfacție', punctează doctorița.

Deși nu are o evidență a femeilor care recurg la întreruperi de sarcină, dr. Daniela Iacob constată că numărul de nașteri este în scădere cu aproape 25%, anul trecut, față de anul precedent. Aceasta și din cauza creșterii vârstei la care femeile decid că vor un copil, pentru că doresc să-și facă o carieră, dar și din cauza condițiilor socio-economice, care nu sunt generoase pentru susținerea unui copil.

'Avem o natalitate scăzută. Fiecare face un avort dintr-un motiv sau altul. Rolul nostru nu este să le judecăm, ci să le ajutăm să păstreze un copil. Eu le recomand să mai facă al doilea, al treilea copil. Unele mă ascultă. Când o familie care are deja un copil și vine cu al doilea, cu al treilea, chiar e o mare bucurie pentru mine (...). Noi, femeile medic creștine, tratăm boli din toate categoriile. A crescut foarte mult procentul de cancere în ultimul timp. Avem colege care se ocupă de imagistică și descoperă tot mai multe cancere de sân, cancere genitale. Noi facem tot ce depinde de noi, dar fără ajutorul lui Dumnezeu nu putem să facem nimic. În secția de terapie intensivă neonatală se întâmplă foarte frecvent să vezi limitele medicului și vezi minunea Lui Dumnezeu, prin ajutorul pe care i-l dă acelui micuț care se luptă pentru viață, pentru fiecare respirație', detaliază dr. Daniela Iacob.

Potrivit acesteia, cancerele nu cruță nici micuții. Se întâmplă ca la câteva luni de la naștere să apară cancerele de sânge sau tumori la diverse organe.

'Pe lângă cazurile medicale, asociația pe care o conduc are cazurile sociale, familiile care nu își permit să își crească copiii, adolescentele care au copii și care sunt marginalizate și de societate și de școală, ducem hrană acasă la familii sau persoane singure care nu se pot deplasa, aplică tratamente la domiciliu, fac lecții cu copiii, stau cu copiii în intervalul în care părinții sunt la serviciu. Numai că noi nu facem o publicitate din aceasta, ci considerăm că este un lucru firesc, că așa se cuvine să facem, normal', subliniază dr. Daniela Iacob.

Sursa foto: Mitropolia Banatului

Președinta Asociației Femeilor Creștin-Ortodoxe din Timișoara ne-a relatat o întâmplare prin care, încă o dată, i s-a descoperit că medicul și Dumnezeu conlucrează.

'Imediat după o naștere, a trebuit să anunțăm mama că bebelușul are o malformație cardiacă severă. Ea știa, dar fiind o femeie credincioasă, îmi tot spunea: faceți tot ce depinde numai de dumneavoastră. A doua zi, la fel. Noi am început demersurile să-l transferăm pe copil într-un centru unde putea fi operat pe cord. Starea lui era deosebit de gravă. Mama repeta aceleași cuvinte: faceți numai ce depinde de dumneavoastră. Copilul a ajuns să fie operat și după câteva luni a venit cu micuțul în brațe să-mi spună că am făcut ce-a depins de mine. Restul, a făcut Dumnezeu. O minune', încheie dr. Daniela Iacob. AGERPRES/(A - redactor: Otilia Halunga, editor: George Onea, editor online: Ada Vîlceanu)