România se numără printre țările care au făcut progrese semnificative în implementarea hotărârilor și deciziilor Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) în 2025, deși, pe total, persistă numeroase provocări importante, potrivit raportului de activitate anual al Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei dat publicității miercuri, la Strasbourg.

Potrivit acestui raport, Comitetul de Miniștri, care este responsabil de supravegherea implementării hotărârilor CEDO de către statele membre, a închis, în total, 949 de cazuri în cursul anului trecut, comparativ cu 894 de cazuri în 2024, ceea ce reprezintă o creștere de 6,2%.

Raportul menționează faptul că România a înregistrat cea mai mare scădere a cazurilor totale și a celor principale aflate în așteptare pentru implementare completă în cursul anului trecut (-124, respectiv -27). Austria, Estonia, Franța, Germania și Lituania au înregistrat, de asemenea, reduceri semnificative ale numărului de cazuri principale aflate în așteptare.

În același timp, persistă provocări semnificative în implementarea hotărârilor ce includ complexitatea cazurilor primite, creșterea continuă a numărului de cazuri principale aflate în așteptare și faptul că peste 500 de cazuri principale sunt în așteptare de mai bine de cinci ani.

În lumina complexității tot mai mari a volumului de cazuri aflate în așteptare, raportul subliniază importanța strategică a statelor de a-și crește și mai mult capacitatea internă de a implementa hotărârile CEDO, evidențiind exemplul pozitiv al României.

În raport este subliniată absența în continuare a participării și a informărilor din partea Federației Ruse ca un obstacol sistemic major.

Rusia a fost exclusă din Consiliul Europei în 2022, dar continuă să aibă obligația legală de a pune în aplicare hotărârile relevante ale CEDO.

Pe de altă parte, raportul evidențiază evoluțiile pozitive în ceea ce privește Ucraina, care au dus la închiderea a 97 de cazuri - inclusiv 11 cazuri principale - în 2025, în pofida circumstanțelor dificile cauzate de război.

În ceea ce privește România, raportul menționează totalul cazurilor primite de la ratificarea Convenției Europene (2223) și a celor închise până în prezent (1936).

În 2025, Comitetul de Miniștri a primit de la CEDO 22 de cauze împotriva României pentru a supraveghea executarea hotărârilor, comparativ cu 51 în 2024 și 87 în 2023.

Dintre noile încălcări descoperite de CEDO în 2025, majoritatea au vizat investigații penale efectuate de la începutul anilor 1990 privind reprimările violente ale demonstrațiilor antiguvernamentale la căderea regimului comunist, violența domestică și libertatea de exprimare.

La 31 decembrie 2025, erau 287 de cazuri în așteptarea executării (comparativ cu 411 în 2024 și 476 în 2023), dintre care 33 erau cazuri principale clasificate sub procedură extinsă (comparativ cu 37 în 2024 și 2023), iar 50 erau cazuri principale clasificate sub procedură standard.

Dintre cazurile principale aflate în procedură extinsă, 21 au fost în așteptare timp de cinci ani sau mai mult. În mod similar, 27 dintre cazurile principale aflate în procedură standard au fost în așteptare timp de cinci ani sau mai mult (comparativ cu 38 în 2024 și 30 în 2023).

Autoritățile române au depus 29 de planuri de acțiune, 94 de rapoarte de acțiune și 46 de comunicări. S-au așteptat planuri de acțiune/rapoarte de acțiune actualizate sau comunicări care să conțină informații suplimentare pentru 19 grupuri/cazuri, în care fie termenul stabilit de Comitetul de Miniștri în această privință a expirat (cinci cazuri), fie feedback-ul a fost trimis de Departamentul pentru Executarea Hotărârilor din cadrul Consiliului Europei (DEJ) înainte de 1 ianuarie 2025 (14 cazuri).

Plata integrală a satisfacției juste acordate de CEDO a fost înregistrată în 65 de cazuri în 2025, în timp ce confirmarea plății integrale și/sau a dobânzii de întârziere era așteptată în 46 de cazuri pentru care termenul indicat în hotărârea Curții a depășit șase luni.

Principalele realizări de anul trecut au vizat închiderea a 146 de cazuri, inclusiv patru cazuri principale aflate sub supraveghere sporită și 27 de cazuri principale aflate sub supraveghere standard.

Închiderea mai multor cazuri principale a fost posibilă ca urmare a unor factori precum modificările legislative, în special referitoare la garanțiile împotriva suprapunerii procedurilor penale și administrative în domeniul fiscal, regimul de detenție al deținuților clasificat automat ca 'periculos' și deficiențele ce guvernează activitatea institutelor medico-legale; alinierea practicii judiciare naționale la constatările CEDO, în special în ceea ce privește drepturile apărării în procedurile penale, precum și aplicarea de către instanțele naționale a criteriilor 'Engel' în cazul procedurilor care nu sunt clasificate ca penale conform legislației naționale, menținându-se astfel protecția Convenției.

În plus, 115 cazuri repetitive au fost închise deoarece nu mai erau necesare sau posibile alte măsuri individuale.

Progrese notabile în cazurile care sunt încă în curs includ avansul realizat de autoritățile române în îmbunătățirea condițiilor de detenție și a îngrijirii medicale pentru deținuții care suferă de boli grave sau terminale. De asemenea, a avut loc o consolidare a remediului preventiv pentru a aborda eficient plângerile legate de supraaglomerare și condițiile materiale de detenție.

Cauzele în așteptare la data de 31 decembrie 2025 includ, în mod notabil, cazuri referitoare la anchete ineficiente privind acuzațiile de violență sexuală; cazuri referitoare la utilizarea nejustificată a armelor de foc sau la maltratarea de către agenți ai forțelor de ordine și anchete penale ineficiente, inclusiv cele legate de posibile motive discriminatorii; un caz referitor la lipsa de garanții în cadrul legal care reglementează supravegherea secretă; un caz implicând multiple încălcări legate de reținerea secretă a reclamantului și de 'extrădare extraordinară' în timpul unei operațiuni secrete de extrădare a CIA; cazuri referitoare la nepunerea în aplicare a unor decizii interne; cazuri legate de absența recunoașterii și protecției legale pentru cuplurile de același sex, precum și lipsa unui cadru legal clar și previzibil pentru recunoașterea identității de gen și un caz referitor la lipsa unor căi eficiente pentru obținerea reparații în cazuri de presupusă neglijență medicală. AGERPRES/(AS - redactor: Raluca-Elena Anghel, editor: Mariana Ionescu, editor online: Irina Giurgiu)