Tribunalul UE respinge acţiunea României împotriva deciziei Comisiei Europene (CE) de înregistrare a propunerii de iniţiativă cetăţenească europeană (ICE) intitulate "Politica de coeziune pentru egalitatea regiunilor şi menţinerea culturilor regionale", informează instituţia într-un comunicat de presă, precizând că se pronunţă pentru prima dată cu privire la caracterul atacabil al unei decizii a executivului UE de a înregistra o astfel de propunere.

Propunerea de ICE intitulată "Politica de coeziune pentru egalitatea regiunilor şi menţinerea culturilor regionale" a fost prezentată Comisiei Europene la 18 iunie 2013. Aceasta viza, potrivit informaţiilor furnizate de organizatorii săi, ca Uniunea Europeană, în cadrul politicii de coeziune, să acorde o atenţie specială regiunilor cu caracteristici etnice, culturale, religioase sau lingvistice care sunt diferite de cele ale regiunilor învecinate.

Printr-o decizie din 25 iulie 2013, CE a respins cererea de înregistrare a propunerii de ICE în litigiu pentru motivul că aceasta se afla vădit în afara sferei sale de competenţă care să îi permită prezentarea unei propuneri de act juridic al Uniunii în scopul punerii în aplicare a tratatelor. Acţiunea în anulare introdusă împotriva acestei decizii a fost respinsă de Tribunalul UE. Sesizată cu recurs, Curtea a anulat hotărârea Tribunalului, precum şi decizia din 25 iulie 2013.

La 30 aprilie 2019, CE a adoptat o nouă decizie prin care a procedat la înregistrarea propunerii de ICE în litigiu, iar ulterior România a introdus o acţiune în anulare împotriva acestei decizii.

Tribunalul UE respinge acţiunea României şi abordează, pentru prima dată în mod explicit, chestiunea caracterului atacabil al unei decizii a CE de a înregistra o propunere de ICE. Acesta aduce, de asemenea, precizări, pe de o parte, cu privire la caracteristicile controlului exercitat de CE în vederea adoptării unei astfel de decizii şi, pe de altă parte, cu privire la natura controlului de legalitate al Tribunalului asupra respectivei decizii.

În ceea ce priveşte admisibilitatea acţiunii, Tribunalul a examinat caracterul atacabil al deciziei atacate. Acesta aminteşte mai întâi procedurile şi condiţiile necesare pentru prezentarea unei ICE şi arată că decizia atacată urmăreşte să producă efecte obligatorii faţă de organizatori, de instituţii şi de statele membre în cauză. Astfel, în ceea ce îi priveşte pe organizatori, decizia de înregistrare declanşează mecanismul de colectare a declaraţiilor de susţinere şi le furnizează, printre altele, în primul rând, dreptul de a prezenta ICE Comisiei şi de a o explica în detaliu, în al doilea rând, dreptul de a solicita CE să prezinte comunicarea menţionată la articolul 10 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 211/20118 şi, în al treilea rând, dreptul de a prezenta ICE în cadrul unei audieri publice la Parlamentul European.

Aceste drepturi, care iau naştere în favoarea organizatorilor, constituie în acelaşi timp obligaţii pentru instituţiile în cauză, întrucât CE este obligată să îi primească pe organizatori şi să îşi prezinte comunicarea privind ICE, iar Parlamentul să organizeze o audiere publică. În ceea ce priveşte statele membre în cauză, decizia de înregistrare a unei propuneri de ICE dă naştere obligaţiei lor de a autoriza colectarea declaraţiilor de susţinere, de a le verifica şi de a le certifica.

Pe de altă parte, Tribunalul UE precizează că decizia de înregistrare a unei propuneri de ICE nu constituie un act pregătitor sau intermediar al cărui obiectiv ar fi pregătirea adoptării de către CE a comunicării sale privind iniţiativa. Astfel, decizia de a înregistra o propunere de ICE implică o primă apreciere a acesteia pe plan juridic şi nu aduce atingere aprecierii efectuate de CE în cadrul comunicării sale privind ICE, care cuprinde, printre altele, "concluziile juridice şi politice" ale acesteia.

Tribunalul arată că, potrivit jurisprudenţei, valoarea adăugată specifică a mecanismului ICE nu rezidă în certitudinea rezultatului său, ci în posibilităţile şi în oportunităţile pe care le creează pentru cetăţenii UE de a declanşa o dezbatere politică în cadrul instituţiilor acesteia, fără a trebui să aştepte iniţierea unei proceduri legislative. Or, dezbaterea politică atât cu cetăţenii, cât şi cu instituţiile are loc în special în cursul campaniei prin care se urmăreşte obţinerea declaraţiilor de susţinere, în cadrul reuniunii cu CE şi cu ocazia audierii publice la Parlamentul European.

Mai precis, această dezbatere rezultă din decizia de înregistrare a unei propuneri de ICE şi din procedura care urmează şi are loc înainte de adoptarea de către CE a comunicării sale privind ICE. Prin urmare, asemenea deciziei atacate, această decizie este rezultatul unei etape specifice în procesul ICE care produce efecte juridice obligatorii distincte de cele produse de comunicarea privind ICE şi constituie, la fel ca această comunicare, un act atacabil, în sensul articolului 263 TFUE.

Pe fond, Tribunalul UE a examinat, în primul rând, condiţiile de înregistrare a unei propuneri de ICE şi în special pe cea referitoare la aspectul dacă o astfel de propunere intră în sfera de competenţă a CE. În acest context, el aminteşte caracteristicile examinării pe care trebuie să o efectueze CE în temeiul acestei condiţii de înregistrare a unei propuneri de ICE.

În primul rând, Tribunalul UE aminteşte că, pentru a asigura un acces uşor la ICE, CE este abilitată să refuze înregistrarea unei astfel de propuneri numai dacă, având în vedere obiectul şi obiectivele sale, ea se află vădit în afara sferei de competenţă a acestei instituţii în ceea ce priveşte prezentarea unei propuneri de act juridic al Uniunii în scopul punerii în aplicare a tratatelor.

În al doilea rând, Tribunalul precizează că există o distincţie între examinarea pe care Comisia este obligată să o efectueze în temeiul condiţiei de înregistrare referitoare la aspectul dacă o propunere de ICE intră în sfera sa de competenţă şi cea pe care această instituţie este obligată să o efectueze în cadrul comunicării privind ICE.

Astfel, în cadrul examinării acestei condiţii de înregistrare, CE trebuie să se limiteze la a examina dacă, din punct de vedere obiectiv, măsurile propuse în cadrul ICE în cauză ar putea fi adoptate în temeiul tratatelor şi nu este obligată să verifice dacă se face dovada tuturor elementelor de fapt invocate şi nici dacă motivarea care se află la baza propunerii şi a măsurilor propuse este suficientă.

Decizia de înregistrare a unei propuneri de ICE implică o primă apreciere asupra acesteia pe plan juridic şi nu aduce atingere aprecierii efectuate de CE în cadrul comunicării sale privind ICE, care consacră poziţia sa definitivă cu privire la faptul dacă va prezenta sau nu o propunere de act juridic al Uniunii ca răspuns la ICE în discuţie.

Prin urmare, Comisia nu poate refuza înregistrarea unei propuneri de ICE decât dacă, în cadrul examinării respectării condiţiei de înregistrare referitoare la aspectul dacă o propunere de ICE intră în sfera sa de competenţă, ajunge la concluzia că poate fi total exclusă posibilitatea de a prezenta o propunere de act juridic al Uniunii în scopul punerii în aplicare a tratatelor. În schimb, dacă CE nu poate ajunge la o astfel de concluzie, ea este obligată să înregistreze propunerea de ICE în discuţie pentru a permite dezbaterea politică în cadrul instituţiilor declanşată în urma acestei înregistrări.

În acelaşi timp, pronunţându-se cu privire la aspectul dacă CE ar fi identificat în mod corect conţinutul propunerii de ICE în litigiu, Tribunalul UE constată că această propunere este prezentată corect în decizia atacată şi că nu a existat nicio denaturare a conţinutului său. Astfel, în conformitate cu jurisprudenţa, CE a examinat din punct de vedere obiectiv măsurile propuse, avute în vedere in abstracto, limitându-se în esenţă la a prezenta obiectul şi obiectivele propunerii de ICE în litigiu şi la a constata că această propunere ţine de politica de coeziune a Uniunii.

Apoi Tribunalul UE respinge critica referitoare la existenţa unei rezerve în aprecierea CE. Într-adevăr, Tribunalul subliniază că, pentru a asigura un acces uşor la ICE, CE poate, dacă este cazul, să procedeze la o "încadrare", la o "calificare" sau chiar la o înregistrare parţială a propunerii de ICE în cauză pentru a asigura accesul uşor la aceasta, cu condiţia să respecte obligaţia de motivare care îi revine, iar conţinutul acestei propuneri să nu fie denaturat. Astfel, acest mod de a proceda permite CE ca, în loc să refuze înregistrarea unei propuneri de ICE, să o înregistreze în mod calificat, pentru a menţine efectul util al obiectivului urmărit de Regulamentul nr. 211/2011.

În ultimul rând, pronunţându-se cu privire la aspectul dacă articolele 174-178 TFUE ar putea constitui un temei juridic pentru o acţiune a Uniunii în sensul urmărit prin propunerea de ICE în litigiu, Tribunalul arată că CE nu a săvârşit nicio eroare atunci când a concluzionat în decizia atacată că propunerea de ICE în litigiu - în măsura în care viza prezentarea de către ea însăşi a unor propuneri de acte juridice care stabilesc sarcinile, obiectivele prioritare şi organizarea fondurilor structurale şi cu condiţia ca acţiunile care urmează să fie finanţate să conducă la consolidarea coeziunii economice, sociale şi teritoriale a Uniunii - nu se afla vădit în afara sferei sale de competenţă.

Împotriva deciziei Tribunalului se poate declara recurs la Curte, numai pentru motive de drept, în termen de două luni şi zece zile de la comunicarea acesteia.AGERPRES/(AS - autor: Florin Ştefan, editor: Sorin Calciu, editor online: Adrian Dãdârlat)