Imigranţii se confruntă cu tot atâtea obstacole cât oportunităţi de integrare socială în România, care obţine 49 de puncte din 100 pe scala MIPEX - Indexul politicilor de integrare a imigranţilor, a cărui ediţie 2020 a fost prezentată miercuri la Bruxelles de Migration Policy Group şi parteneri din 52 de ţări. România a fost reprezentată prin Centrul pentru Inovare Publică, o organizaţie neguvernamentală axată pe cercetare, advocacy şi activism civic.

Indexul politicilor de integrare a imigranţilor (MIPEX), publicat pe site-ul www.mipex.eu, este un instrument unic care măsoară politicile de integrare a imigranţilor în ţările de pe cinci continente, inclusiv toate statele membre ale Uniunii Europene şi Marea Britanie.

Indicatorii MIPEX pot fi grupaţi pe trei dimensiuni esenţiale: afirmarea drepturilor, oportunităţi pentru integrare, şi siguranţa imigranţilor.

Abordarea integrării României este clasificată de MIPEX doar ca "egalitate pe hârtie". La fel ca în majoritatea ţărilor din Europa Centrală şi de Est, imigranţii din România se bucură de drepturi de bază şi de o relativă securitate, dar nu au suficiente oportunităţi de integrare. România are un scor mai bun, 76/100, peste media celor 52 de ţări analizate în ceea ce priveşte afirmarea drepturilor, însă are scoruri mai scăzute în ce priveşte oportunităţile (31/100) şi siguranţa (42/100). De aici şi descrierea "egalitate pe hârtie".

Deşi legile naţionale sunt favorabile în ansamblu, apar obstacole majore pentru imigranţi în participarea politică şi obţinerea cetăţeniei, dar şi dificultăţi legate de punerea în practică a cadrului legislativ, rezumă Centrul pentru Inovare Publică, într-un comunicat de presă.

MIPEX analizează politicile de integrare în şase sectoare.

Acces la piaţa muncii (punctajul României - 46/100)

În România accesul pe piaţa forţei de muncă este pe jumătate favorabil pentru noii veniţi din afara UE. Aceştia pot obţine informaţii de bază despre locuri de muncă, servicii şi proceduri de recunoaştere, iar cetăţenii non-UE şi români beneficiază de acelaşi acces la educaţie, formare şi securitate socială. Cu toate acestea, există puţin sprijin general sau specific pentru imigranţi în dezvoltarea competenţelor şi a perspectivelor de muncă.

Reîntregirea familiei (punctajul României - 67/100)

Conform legilor mai degrabă incluzive ale României, rezidenţii eligibili să se stabilească pe termen lung se pot reuni cu membrii de familie tradiţionali dependenţi. Majoritatea tipurilor de rezidenţi temporari pot sponsoriza familia imediat după sosire. Familiile care se califică au un statut relativ sigur (de exemplu, permisele pentru membrii familiei sunt la fel de lungi şi reînnoibile ca şi cele ale sponsorilor lor).

Educaţie (punctajul României - 41/100)

Educaţia în România pentru elevii imigranţi rămâne la jumătate favorabilă. Deşi există unele reguli favorabile în vigoare, acestea nu sunt aplicate coerent. De exemplu, migranţii fără acte se confruntă cu acces restricţionat la sistemul de învăţământ din România. Toţi elevii din învăţământul obligatoriu au dreptul la asistenţă orientată peste medie pentru Europa Centrală, inclusiv asistenţă lingvistică standardizată, profesori instruiţi şi îndrumare continuă. În practică, lipsa unor norme de aplicare face ca acest drepturi să nu fie efectiv asigurate.

Sănătate (punctajul României - 46/100)

Solicitanţii de azil şi beneficiarii de protecţie internaţională au acces la sistemul de sănătate, dar absenţa documentelor poate crea unele probleme în practică. Situaţia este mai dificilă pentru alte categorii de imigranţi, al căror drept la sănătate este limitat. Migranţii pot accesa informaţii de bază cu privire la aceste drepturi prin iniţiative conduse de Inspectoratul General pentru Imigrări şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

Participarea politică (punctajul României - 5/100)

Politicile româneşti creează impedimente majore pentru integrarea imigranţilor în ceea ce priveşte participarea politică. Lipsa drepturilor politice pentru imigranţi şi lipsa sprijinului pentru liderii imigranţi continuă să împiedice integrarea politică a imigranţilor. În plus, imigranţii nu sunt consultaţi pentru a informa şi a îmbunătăţi politicile care îi afectează zilnic.

Şedere permanentă (punctajul României - 56/100)

Rezidenţa pe termen lung în România garantează cetăţenilor non-UE securitate de bază şi şanse egale care le pot spori rezultatele de integrare în diferite domenii ale vieţii. Refugiaţii pot solicita să devină rezidenţi permanenţi după 4 ani, în timp ce aproape toţi ceilalţi rezidenţi temporari pot aplica după 5 ani (în afară de lucrătorii sezonieri şi deţinătorii de vize diplomatice şi de scurtă şedere). Cu toate acestea, rezidenţii pe termen lung încă se confruntă cu obstacole, cum ar fi cerinţele vagi ale testelor de limbă şi cultură generală.

Obţinerea cetăţeniei (punctajul României - 38/100)

Timpul obişnuit de aşteptare pentru a deveni cetăţean al României este apropiat de media europeană (5 ani pentru soţii cetăţenilor români şi 8 ani pentru rezidenţii permanenţi, numărând toţi anii de şedere legală). Cu toate acestea, condiţiile pentru a deveni cetăţean sunt unele dintre cele mai vagi şi discreţionare din Europa. România nu a urmat încă tendinţele internaţionale de reformă pentru a deschide drepturile de cetăţenie în dreptul naşterii pentru copiii născuţi în România ai imigranţilor.

Antidiscriminare (punctajul României - 96/100)

Legislaţia antidiscriminare din România oferă protecţie din toate motivele (rasă / etnie, religie / credinţă şi naţionalitate) în toate domeniile vieţii. Potenţialele victime din România se pot adresa în faţa instanţelor civile sau a procedurilor administrative. Victimele cu pretenţii de discriminare pot primi ajutor de la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD), un organism de egalitate puternic, dar cu resurse reduse.AGERPRES/(AS - autor: Mariana Ionescu, editor: Tudor Martalogu, editor online: Ada Vîlceanu)