Amendamentele în aşteptare la Codul Penal şi Codul de Procedură Penală din România provoacă incertitudine asupra eficienţei cadrului legal anticorupţie, ceea ce face importantă găsirea unor soluţii legale care să răspundă unor decizii cheie ale Curţii Constituţionale, se menţionează în primul raport al Comisiei Europene privind situaţia statului de drept în Uniunea Europeană, prezentat miercuri la Bruxelles.

Raportul, prezentat de vicepreşedinta CE pentru valori şi transparenţă Vera Jourova şi comisarul european pentru justiţie Didier Reynders, evaluează patru teme principale, extrem de importante pentru respectarea statului de drept - sistemele naţionale de justiţie, cadrele anticorupţie, pluralismul şi libertatea mass-media şi alte aspecte instituţionale legate de sistemele de control şi echilibru.

Primul raport anual al CE privind situaţia statului de drept în România notează că ţara noastră dispune de un cadru funcţional legislativ şi instituţional anti-corupţie, iar implementarea actualei Strategii naţionale anticorupţie, care acoperă perioada 2016-2020, este încă în desfăşurare.

Textul explică ce competenţe au instituţiile anticorupţie din România, precum Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA), Agenţia Naţională de Integritate (ANI) şi Agenţia Naţională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate (ANABI).

România a obţinut în Indexul privind corupţia al Transparency International locul 44 din 100, fiind pe locul al 19-lea în UE şi pe 70 la nivel global. Textul aminteşte că 83% dintre români consideră corupţia larg răspândită în ţară, faţă de 71% la nivelul UE, iar 64% dintre ei cred că viaţa de zi cu zi le este afectată de corupţie, faţă de 26% media UE. Percepţia asupra corupţiei este chiar mai gravă la nivelul companiilor, 97% dintre acestea considerând corupţia larg răspândită şi 88% că aceasta este o problemă care le afectează afacerile.

În acelaşi timp, 58% dintre respondenţi consideră că în România există suficiente puneri sub acuzare pentru a descuraja oamenii să recurgă la practici corupte, faţă de 36% media UE, în timp ce 37% dintre companii cred că oamenii şi firmele prinse cu mituirea unui oficial de rang înalt sunt pedepsite corespunzător, faţă de 31% media UE.

Documentul notează că România are un cadru strategic naţional anticorupţie bazat pe o participare largă a unor actori instituţionali naţionali şi locali. Strategia naţională anticorupţie care acoperă perioada 2016-2020 asigură cadrul pentru implicarea voluntară a unei mari părţi din administraţia publică, companiilor de stat, organismelor de aplicare a legii, parchetelor, tribunalelor şi societăţii civile. Instrumentele preventive sunt bazate pe planuri de prevenire a corupţiei dezvoltate de fiecare instituţie participantă prin intermediul unor autoevaluări şi evaluări ale riscurilor, precum şi prin metodologii dezvoltate în comun.

Raportul notează că strategia se bazează puternic pe angajamentul politic şi că implementarea sa a fost mai degrabă palidă în perioada 2017-2019, în pofida termenelor limită stabilite de guvern în august 2016.

În 2019 în schimb, angajamentul actualului guvern de a aborda corupţia s-a tradus într-un nou impuls pentru implementarea strategiei naţionale anticorupţie, notează raportul. Nivelul de implementare a strategiei a crescut şi acţiunile preventive sunt continuate atât la nivel local, cât şi la nivel naţional. În prezent, menţionează documentul, Ministerul Justiţiei evaluează strategia pentru a o întocmi pe următoarea.

Eficienţa investigării şi a sancţionării cazurilor de corupţie a fost afectată de presiunea exercitată asupra cadrului legal şi instituţional. În perioada 2013-2017, bilanţul instituţiilor implicate în investigarea, urmărirea penală şi emiterea de verdicte în cazurile de corupţie de nivel mediu şi înalt a fost solid şi menţinut la un nivel ridicat. În 2018 şi 2019, deşi instituţiile abilitate au continuat să investigheze şi să sancţioneze infracţiunile de corupţie la nivel înalt, raportul din cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare notează un tipar de presiune asupra instituţiilor cheie anticorupţie şi exprimă preocupări tot mai mari că o continuare a acestei presiuni va avea un impact negativ.

Atât DNA, cât şi Parchetul General au raportat paşi înapoi în rezultatele în lupta împotriva corupţiei pentru anul 2019. Conducerile interimare pentru o perioadă prelungită le-au afectat capacitatea de a răspunde presiunii constante şi provocărilor repetate. De asemenea, capacitatea lor instituţională a fost afectată de prevederile nocive din legile amendate ale justiţiei privind resursele umane. Crearea Secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie (SIIJ) a avut şi ea un impact asupra rezultatelor luptei împotriva corupţiei la nivel înalt.

În plus, un număr de decizii ale Curţii Constituţionale au avut un impact special asupra cazurilor de mare corupţie, precum cele legate de formarea completelor de trei şi cinci judecători în cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, de metodele de supraveghere sau de abuzul în serviciu. Potrivit DNA, implicaţiile combinate ale acestor trei decizii sunt în mod special severe, ducând la renunţarea la investigaţii, anularea unor procese pe rol, anularea unor verdicte finale şi redeschiderea unor procese, cu riscul de a scăpa de responsabilitatea penală pentru infracţiuni de corupţie.

În primele luni din 2020, situaţia pare să se fi ameliorat odată cu reducerea presiunii politice şi a numirii unor echipe stabile de management. Cu toate acestea, incertitudinea în privinţa unor investigaţii şi procese pe rol în cazuri de mare corupţie rămâne. În perioada 2015-2019, România a avut cel mai mare număr de investigaţii OLAF, nu mai puţin de 40, încheiate cu o recomandare financiară.

Incertitudinea persistentă asupra amendamentelor la Codul Penal şi Codul de Procedură Penală pune în pericol lupta împotriva corupţiei, notează raportul. În aprilie 2019, o serie de amendamente la Codul Penal, Codul de Procedură Penală şi legea specială privind corupţia au fost adoptate în procedură de urgenţă de Parlament, dar au fost primite cu critici ample şi în cele din urmă au fost declarate neconstituţionale în iulie 2019.

Sarcina de a aduce Codul Penal şi Codul de Procedură Penală în linie cu deciziile Curţii Constituţionale este una în aşteptare. Incertitudinea legală şi riscul care planează asupra sustenabilităţii luptei împotriva corupţiei prin urmare rămân prezente, notează documentul.

Acesta precizează că rămân şi alte obstacole în calea unei urmăriri judiciare eficiente. Una dintre chestiunile specifice priveşte posibilitatea de a trage la răspundere parlamentul pentru deciziile sale asupra unor cereri legate de măsuri preventive precum percheziţii, arestări sau începerea urmăririi penale a unui parlamentar care este sau a fost ministru. Răspunzând unor recomandări ale MCV şi GRECO, Camera Deputaţilor şi-a amendat regulamentul de procedură făcând referire la criteriile stabilite de Comisia de la Veneţia. Noua procedură încă nu a fost aplicată însă, iar Senatul nu are o procedură similară.

Între timp, două cereri ale parchetului de a începe urmărirea penală a doi foşti miniştri şi membri ai parlamentului au fost respinse în 2019.

Agenţia Naţională de Integritate (ANI) continuă să aibă rezultate, totuşi eficienţa ei este în scădere, din cauza slăbirii cadrului legislativ şi a resurselor în scădere. Mai multe schimbări legislative au intrat în vigoare în 2019 şi au slăbit regimul incompatibilităţilor şi al conflictelor de interese, iar ca rezultat ANI a închis un număr important de investigaţii în derulare, iar alte dosare au fost anulate în timp ce erau pe rol.

ANI a raportat, de asemenea, provocări în aplicarea sancţiunilor care urmează unor decizii definitive ale instanţelor în cazul unor aleşi locali, ceea ce are consecinţe asupra aplicării regulilor de integritate în alegeri.

Agenţia a propus să colaboreze cu Ministerul Justiţiei şi alţi actori pentru a revizui legile privind integritatea şi a întocmi un cadru legal coerent şi consolidat, notează documentul. Însă, deşi volumul de activitate al ANI creşte semnificativ în perioada alegerilor, bugetul său a fost redus semnificativ.

Coduri de etică şi de conduită au fost introduse pentru membrii parlamentului şi guvernului în ultimii ani, pe lângă cele existente pentru funcţionarii publici. Totuşi, notează raportul, eficienţa mecanismului de aplicare a codului de conduită pentru parlamentari trebuie să fie dovedită, întrucât există doar câteva cazuri de membri ai parlamentului care au fost sancţionaţi.

Agenţia Naţională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate (ANABI) este pe deplin operaţională şi a progresat în dezvoltarea unui sistem naţional integrat pentru a monitoriza măsurile luate de autorităţi în fiecare pas al procesului de recuperare a bunurilor, menţionează raportul în ceea ce priveşte această instituţie.AGERPRES/(AS - autor: Florin Ştefan, editor: Mariana Ionescu, editor online: Ady Ivaşcu)