Tunisia, ţara de unde a pornit scânteia ce a aprins seria revoluţiilor arabe în 2011, este o vitrină de civilizaţie arabă în spaţiul mediteraneean, legată indisociabil de Europa prin istorie şi cultură, este o ţară care arată că se poate păşi spre viitor, spre modernitate şi fără a rupe legăturile cu trecutul şi tradiţiile, a declarat ambasadorul României la Tunis, Dan Stoenescu, în cadrul seriei de interviuri #CentenarDiplomatic realizate de AGERPRES.

Primul stat sud-mediteraneean care a semnat un acord de asociere cu Uniunea Europeană în 1995, Tunisia este un vector de democratizare al spaţiului din sudul Mediteranei şi un partener important pentru Bruxelles în arealul geostrategic de multe ori tulbure din nordul Africii şi Orientul Mijlociu, unde se întâlnesc plăcile de falie a două mari tradiţii, arabă şi europeană, demonstrând că argumentele care ne unesc sunt mai puternice decât cele care ne dezbină.

Dan Stoenescu a mai vorbit, în interviul acordat prin email, despre teme de actualitate, precum ameninţarea teroristă şi cum afectează ea una dintre importantele resurse economice tunisiene, turism, egalitatea de gen, dar şi despre comunitatea românească, perspectiva echivalării diplomelor de studii obţinute de tinerii tunisieni în România şi proiectele de înfrăţire dintre localităţi din România şi Tunisia.

Interviul face parte din proiectul editorial #CentenarDiplomatic desfăşurat de AGERPRES pe parcursul întregului an, cu accent pe relaţiile diplomatice în contextul aniversării a 100 de ani de la Marea Unire.

AGERPRES: Tunisia este considerată una dintre cele mai importante poveşti de succes din lumea arabă şi singura poveste de succes dintre ţările care au trecut prin schimbările Primăverii Arabe. Care sunt factorii care au determinat acest succes?
Dan Stoenescu: Revoluţia de Iasomie a fost prima din seria revoluţiilor care, în anul 2011, s-au produs în întreaga lume arabă şi s-a remarcat în plan internaţional prin natura sa paşnică. Tunisia a transmis un semnal către întreaga regiune a Orientului Mijlociu şi Nordului Africii că tranziţia paşnică spre o societate democratică este posibilă, oferind puterea exemplului său, dar şi speranţa că diferitele opţiuni ideologice sau religioase pot coexista. În sprijinul unei Revoluţii paşnice au stat performanţa sa istorică în ceea ce priveşte dezvoltarea societăţii şi a spiritului civic, despre care voi vorbi ulterior. Tunisia a beneficiat şi beneficiază de o societate civilă puternică, de o tradiţie a dialogului orientată spre consens şi de absenţa conflictelor inter-sectare sau inter-etnice. Aceste realităţi sunt cele mai bune antidoturi împotriva modalităţilor radicale sau extremiste de acţiune. Capacitatea ţării de a susţine un dialog intern real a fost recunoscută în 2015 când Cvartetul pentru Dialog Naţional, alcătuit din Uniunea Sindicatelor, Patronat, Ordinul Avocaţilor şi Liga Activiştilor pentru Drepturile Omului, a obţinut Premiul Nobel pentru Pace.

În prezent, Tunisia, primul stat sud-mediteraneean care a semnat un Acord de Asociere cu UE, în anul 1995, este un partener privilegiat al Uniunii Europene. Interesul reciproc al UE şi Tunisiei pentru dezvoltarea relaţiilor de cooperare confirmă înscrierea Tunisiei pe o traiectorie pozitivă, un argument suplimentar pentru recunoaşterea, de către ţara noastră a rolului de iradiere a valorilor democratice pe care Tunisia îl deţine în sudul Mediteranei. Dacă ne gândim că ţările din Estul şi Centrul Europei au beneficiat în perioada de tranziţie nu numai de un sprijin concret din partea UE, ci şi de perspectiva de integrare în structurile euro-atlantice, "povestea de succes" a Tunisiei este cu atât mai admirabilă. Tunisia încearcă, cu toate greutăţile inerente acestui proces, să-şi făurească un viitor cât mai prosper, iar România îi stă alături.

AGERPRES: De obicei ţările arabe sunt considerate conservatoare şi foarte prudente cu privire la ceea ce este nou, însă Tunisia este văzută drept una dintre cele mai liberale ţări arabe. Cum se împacă tradiţia islamică cu modernitatea în cazul Tunisiei? Din acest punct de vedere, cum percepeţi societatea tunisiană, cât de puternică este ciocnirea dintre curentul tradiţionalist şi cel modernist?
Dan Stoenescu: Este normal ca Tunisia să reprezinte un excepţionalism în lumea arabă. Tunisia este la numai 70 km de Europa. Această apropiere nu este numai geografică, ea este şi culturală. Apropierea de Europa este chiar unul dintre farmecele ţării, alături de istoria sa milenară de care ne leagă episoade comune de la Imperiul Roman şi Otoman până la moştenirea comună francofonă. În zilele însorite, coasta italiană este chiar vizibilă din apropierea oraşului Kelibia. "Excepţionalismul" Tunisiei are origini profunde. În secolul al XIX-lea, pe când se afla încă sub controlul Imperiului Otoman, Tunisia a adoptat o serie de măsuri extrem de progresiste: a pus capăt sclaviei, a adoptat o adevărată Cartă a drepturilor omului, precum şi o Constituţie.

Ulterior, ca stat independent, Tunisia a adoptat o serie de măsuri foarte bine ancorate în spiritul modernismului în ceea ce priveşte educaţia, funcţionarea societăţii şi egalitatea de gen. Inspiraţi de ideile franceze şi occidentale de modernitate şi libertate, liderii naţionalişti tunisieni au imaginat noua Tunisie ca pe o naţiune modernă şi progresistă. Părintele naţiunii tunisiene, Habib Bourguiba, a avut un rol proeminent în acest sens. Majoritatea tunisienilor tind să considere că modernizarea ţării lor după independenţă se datorează în mare parte lui Bourguiba. El a fost cel care a eliberat ţara, a pornit procesul de secularizare, a oferit libertate femeilor şi a stabilit un cod al statutului personal. Lupta lui Bourguiba a fost pentru dezvoltare. Şi totuşi, trebuie spus că Tunisia a fost dintotdeauna un spaţiu în care tradiţia şi progresul coexistă armonios. Un alt exemplu este marele reformator Khereddine, care a devenit prim-ministru şi a înfiinţat Colegiul Sadiki, oferind o educaţie modernă, liberală, introducând studiul ştiinţelor şi al limbilor străine.

Tunisienii sunt un popor educat şi au un spirit civic dezvoltat, realităţi care au dat roade în Revoluţia din 2011. Nu aş menţiona neapărat cuvântul "dispute" cu privire la diferitele opţiuni ideologice sau religioase din Tunisia. Aş evidenţia, mai degrabă, capacitatea lor de a coexista şi a dialoga, chiar dacă există cazuri în care anumiţi indivizi au optat pentru modalităţi de exprimare inacceptabile. De asemenea, islamul coexistă paşnic cu creştinismul şi iudaismul. Un exemplu ar fi marea sărbătoare evreiască Lag B'Omer când musulmanii şi evreii din toată lumea sărbătoresc împreună pe insula Djerba.

Tunisia este o ţară tolerantă, aici oamenii mai puţini religioşi trăind în pace cu cei care adoptă un stil de viaţă mai aproape de preceptele Coranului. Cetăţenii pot opta singuri pentru gradul de religiozitate pe care doresc să îl adopte. Timp de decenii, gânditorii arabi şi musulmani s-au luptat cu problema modernizării islamului, dar şi cu chestiunea reconcilierii islamului şi a democraţiei. Cei mai mulţi progresişti au ajuns la concluzia că pentru a proteja religia ar fi necesară o separare a sa de politică, eliminând principalele obstacole către modernitate. Pe de altă parte, conservatorii caută să găsească în Islam valori ale modernităţii care ar putea fi actualizate şi folosite în zilele noastre pentru progres, aşa cum au fost folosite acum o mie de ani în epoca de glorie şi maximă dezvoltare a Imperiului Arab. Atunci, ca şi acum, versetele Coranului au fost folosite pentru a construi structura societăţii. În 2018, tradiţia şi modernitatea coexistă în spectrul politic şi social tunisian. Tocmai această viziune integratoare aduce stabilitate şi dezvoltare în prezent.

Dacă ne referim la viaţa politică, alegerile din 2011 şi 2014 au demonstrat că alternanţa la putere este posibilă şi că partidele seculare şi cele de orientare islamică pot convieţui în pace. Societatea tunisiană este suficient de matură încât să-şi sedimenteze opţiunile politice pe raţiuni legate de perspectivele de dezvoltare a ţării pe care le pot oferi partidele.

AGERPRES: Tunisia este o ţară cu un important potenţial turistic, care este, însă, ameninţat de flagelul terorismului. Care este efectul acestor ameninţări asupra turismului?
Dan Stoenescu: Turiştii sunt atraşi de tradiţia şi modernitatea care sunt parte integrantă a Tunisiei. Orice turist care vizitează centrul modern al oraşului Tunis poate observa că seamănă cu orice capitală europeană, bulevarde mari, magazine moderne şi cafenele. Totodată, oraşul vechi arab ("medina"), bine conservat, şi străzile sale întortocheate creează sentimentul unei călătorii de sute de ani în timp. Cafenelele în stil parizian coexistă cu cele unde se fumează narghilea, iar vânzătorii care îţi oferă iasomie sunt omniprezenţi. Dialectul tunisian este un amalgam de arabă cu influenţe berbere, italiană şi franceză, la fel şi bucătăria tunisiană.

Încă din anii '60, Tunisia a reprezentat o atracţie pentru turiştii străini. Tunisia beneficiază de un capital turistic impresionant: localităţi cu puternică rezonanţă istorică, precum Cartagina, staţiuni pe litoralul Mediteranei, precum Hammamet, Tabarka, Bizerte, centre de artizanat renumite, precum Nabeul sau Tozeur şi insule de o frumuseţe unică, cum sunt Kerkenah sau Djerba.

Atentatele din 2015 de la Sousse şi de la Muzeul Bardo din Tunis au dat o lovitură serioasă nu numai turismului tunisian, ci întregii economii tunisiene axată în mare parte pe turism. Ulterior, acest sector a început încet şi sigur să se redreseze. Potrivit ministrului turismului din această ţară, dna Salma Elloumi-Rekik, Tunisia se aşteaptă să primească cca 8 milioane de turişti străini în acest an. În anul 2017, s-au înregistrat cca. 7 milioane de turişti străini. Se contează mult pe creşterea numărului turiştilor occidentali. Deja un semnal pozitiv este reluarea, de către o importantă agenţie de turism din Marea Britanie, a programelor de vacanţă pentru turiştii britanici. Interesul potenţial al turiştilor români pentru sejururi în Tunisia s-a evidenţiat prin prezenţa la Tunis, în noiembrie 2017, a peste 100 agenţi de turism din ţara noastră, la invitaţia Ministerului Turismului tunisian. În plus, sunt perspective reale de reluare a zborurilor directe din România către Tunisia.

AGERPRES: Dar în viaţa de zi cu zi, cum se simte apăsarea acestei ameninţări, fie la Tunis, fie în alte părţi ale ţării?
Dan Stoenescu: Desigur, după cum se cunoaşte, autorităţile tunisiene acordă o atenţie sporită zonelor de la graniţa cu Libia, de exemplu, dar şi cazurilor de radicalizare a unor indivizi. Au fost făcute progrese vizibile pentru asigurarea unui climat de securitate în ţară. Nu se poate vorbi, în prezent, de perceperea unei ameninţări continue şi de un climat apăsător. Dar atenţia rămâne, desigur, crescută.

AGERPRES: În acest context, ce mesaj le transmiteţi cetăţenilor români care se gândesc să se deplaseze în Tunisia?
Dan Stoenescu: Terorismul este un flagel care afectează direct sau indirect întreaga omenire. Efectele sale se constată oriunde acesta se manifestă, inclusiv în sectorul turistic. Am menţionat mai devreme atentatele din anul 2015. De la acel moment, nu s-au mai înregistrat atacuri teroriste majore în zonele puternic dezvoltate ale ţării şi de interes turistic. Totuşi, în Tunisia şi oriunde în lume, într-o epocă în care pericolele se globalizează, este recomandabil ca turiştii să fie prudenţi. Ca regulă generală, MAE încurajează turiştii români să consulte constant rubrica Sfaturi de Călătorie de pe site-ul său şi să aibă asupra lor numerele de telefon de la secţiile consulare româneşti din ţările pe care le vizitează. Sunt măsuri recomandate indiferent de ţara în care aceştia se află.

AGERPRES: Comunitatea românească din Tunisia este mică. Care sunt caracteristicile acesteia? Există o coeziune între membrii ei?
Dan Stoenescu: Comunitatea românească din Tunisia are aproximativ 350 de membri şi este formată preponderent din românce căsătorite cu tunisieni şi copii proveniţi din familiile mixte. Încercăm să insuflăm spiritul românismului şi putem spune că o facem cu succes. Am deschis deja seria cursurilor săptămânale de limba română care au loc la secţia consulară a Ambasadei României, am inaugurat chiar o odaie tradiţională românească în incinta acestuia, cu obiecte tradiţionale şi costume populare româneşti prin sprijinul Ministerului Românilor de Pretutindeni. Sărbătorile reprezintă o ocazie importantă de consolidare a coeziunii între membrii comunităţii şi ţinem să le marcăm împreună cu aceştia. Coeziunea este dată de răspândirea geografică în spaţiu a românilor. Un element pozitiv este reprezentat de absenţa disensiunilor în cadrul comunităţii. Obiectivul nostru este să creăm un spirit de emulaţie astfel încât românii din Tunisia să prezinte idei şi iniţiative proprii. La ora actuală, în Tunisia funcţionează Asociaţia de prietenie România-Tunisia şi Asociaţia Absolvenţilor de Studii Superioare în România, cu care conlucrăm şi pe care le susţinem. De asemenea, absolvenţii de studii superioare tunisieni care au studiat în ţara noastră sunt la rândul lor "ambasadori" ai României aici. Estimăm numărul lor la peste 10.000, aceştia profesând în domenii precum medicina, farmacia, construcţiile.

AGERPRES: Recent, la Tunis, au avut loc manifestaţii paşnice ale femeilor care militează pentru drepturi egale de moştenire cu cele ale bărbaţilor. Femeile tunisiene dispun de mai multe drepturi decât cele din alte ţări arabe, însă dezideratul este de a dispune de drepturi egale cu cele ale bărbaţilor, la fel ca femeile din societăţile occidentale. Din acest punct de vedere, al diferenţelor de gen, cum s-au integrat româncele căsătorite cu cetăţeni tunisieni în societatea tunisiană?
Dan Stoenescu: În Tunisia, statutul egal al femeii cu cel al bărbatului a fost legiferat în anul 1956, iar educaţia comună a fetelor şi băieţilor se desfăşoară în şcoli începând cu anul 1968. Poligamia nu este permisă prin lege şi este stipulată egalitatea între bărbat şi femeie în caz de divorţ. După Revoluţia de Iasomie a fost introdusă paritatea sexelor pe listele electorale, principiu care a fost stipulat şi în Constituţie. Femeile din Tunisia sunt emancipate şi prezente în toate sferele de activitate.

Femeile românce, căsătorite cu tunisieni şi care trăiesc în Tunisia sunt bine integrate şi au posibilitatea de a-şi alege singure parcursul de viaţă. Multe dintre ele au o educaţie solidă şi multe din cele care trăiesc de câteva decenii în Tunisia chiar au reuşit să aibă propriile lor afaceri în această ţară.

Inegalitatea între femei şi bărbaţi în ceea ce priveşte dreptul femeilor de a moşteni o proprietate este unul dintre ultimele bastioane ale unei societăţi patriarhale, fiind o chestiune de voinţă politică, nicidecum o problemă religioasă.

În timp ce Constituţia din 2014 a stabilit clar egalitatea între cetăţeni, bărbaţii continuă să moştenească de două ori mai mult decât femeile. Codul succesoral provine din dreptul coranic, conform căruia bărbatul este cel care se ocupă de întreţinerea familiei. Pentru a schimba percepţiile conservatoare şi având în vedere efervescenţa mediului asociativ tunisian, în Tunisia a apărut recent o coaliţie naţională pentru egalitatea de gen în ceea ce priveşte moştenirea.

De asemenea, Preşedintele Tunisiei, Beji Caid Essebsi, a înfiinţat, în august 2017, Comisia pentru libertăţi individuale şi egalitate, care lucrează la o reformă succesorală în sensul stabilirii unei egalităţi depline între bărbaţi şi femei. Comisia urma să prezinte un raport în februarie 2018, eveniment amânat pentru a evita politizarea excesivă a chestiunii în perioada premergătoare alegerilor locale de la 6 mai 2018. Am încredere că Tunisia va face alegerea corectă şi în această chestiune în drumul său spre democratizare.

AGERPRES: Numeroşi tineri tunisieni îşi fac studiile în România, iar dumneavoastră aţi avut recent o întâlnire cu Slim Khalbous, ministrul tunisian al învăţământului superior şi cercetării ştiinţifice, cu care aţi abordat problema echivalării diplomelor obţinute de aceşti tineri în ţara noastră. Cum decurg negocierile privind un acord bilateral de echivalare a diplomelor eliberate de formele de învăţământ superior din Tunisia şi România?
Dan Stoenescu:Într-adevăr, ne preocupă situaţia tinerilor tunisieni care studiază în România şi care au nevoie, la întoarcerea în ţara lor, de o echivalare rapidă a diplomelor. Întârzierile în acest proces sunt generate, în special, de perioada de timp de care Ministerul Educaţiei Superioare tunisian are nevoie pentru a analiza gradul de compatibilitate al conţinutului studiilor făcute în România cu cele din Tunisia. Procesul este relativ mai facil pentru studenţii care vin la studii pe baza unui acord bilateral, pentru că o fac cu girul autorităţilor tunisiene, decât pentru cei care vin pe cont propriu valutar. Astfel, am lansat propunerea de încheiere a unei convenţii pentru echivalarea diplomelor, care a fost bine primită de ministrul tunisian al educaţiei superioare şi cercetării ştiinţifice, dl. Slim Khalbous. Continuăm demersurile în acest sens şi sperăm să îndeplinim acest obiectiv în curând, cu sprijinul autorităţilor tunisiene. De altfel, printre măsurile concrete pe care le derulăm în beneficiul tinerilor tunisieni care doresc să studieze în România se numără şi operaţionalizarea lectoratului de limbă, literatură, cultură şi civilizaţie românească la Institutul Bourguiba al Universităţii Al-Manar din Tunis, începând cu luna octombrie 2018. Nu în ultimul rând, avem în plan şi organizarea unui târg educaţional la Tunis, cu participarea reprezentanţilor universităţilor din România.

AGERPRES: V-aţi întâlnit recent cu primarul din Sidi Bou Said, o pitorească localitate din Tunisia, pentru a discuta despre un proiect de înfrăţire între această localitate şi comuna transilvană Bran. Ce ne puteţi spune despre proiectele de colaborare care vor spori legăturile dintre cele două localităţi?
Dan Stoenescu:Am contacte frecvente cu autorităţile locale tunisiene inclusiv cu primarul din Sidi Bou Said, una dintre cele mai turistice localităţi din Tunisia. Am participat, de curând, la un seminar privind istoria şi patrimoniul cultural al acestui oraş. Consider că ambele localităţi, Bran şi Sidi Bou Said, au o experienţă importantă în materie de administraţie locală şi turism pe care şi-o pot împărtăşi una alteia. Există apoi proiecte pe care le pot dezvolta în domeniul culturii, artizanatului, dar şi al schimburilor pe linie de tineret. De exemplu, la 15 aprilie a.c. a avut loc la Sidi Bou Said Festivalul KidsFest, care a reunit ateliere şi activităţi culturale şi sportive pentru copii. Este o iniţiativă la care în viitor ar putea participa copii din ambele ţări. Proiectele de twinning între localităţi au avantajul de a propune activităţi concrete, de ale căror rezultate oamenii pot beneficia rapid. Sunt prefigurate şi alte înfrăţiri, de exemplu ale localităţilor româneşti Timişoara, Alba Iulia, Constanţa cu cele tunisiene Sfax, Sousse şi Bizerte.

AGERPRES: Anul acesta România sărbătoreşte un secol de la Marea Unire. Cum va sărbători Ambasada din Tunis, alături de membrii comunităţii româneşti, acest centenar?
Dan Stoenescu: În ceea ce priveşte sărbătorirea împlinirii unui Centenar de la Marea Unire, avem în plan organizarea unei game largi de activităţi. De exemplu, dorim să creştem numărul activităţilor culturale româneşti, proiecţii de filme, expoziţii, seminarii. Dar cel mai important obiectiv pe care îl vom realiza în anul Centenarului este inaugurarea, în curând, a Centrului de Cultură şi Ştiinţă al României la Tunis, la Universitatea Al-Manar, sub auspiciile căruia vom putea promova cultura şi ştiinţa românească.

Pentru noi este important ca aceste activităţi să aibă impact nu numai asupra comunităţii de români, dar şi asupra cetăţenilor tunisieni. Dorim să facem cunoscută istoria României, modul în care poporul român şi-a găsit resursele necesare şi unitatea de gândire şi simţire în momentele cheie, precum şi să promovăm imaginea ţării şi orientarea noastră spre viitor, prin prezentarea proiectelor majore pe care le derulăm. Centenarul ne oferă ocazia de a conştientiza, o dată în plus, faptul că ideea de unitate în jurul unui proiect de ţară este foarte importantă pentru orice societate, inclusiv pentru cele în tranziţie, cum este cea tunisiană. AGERPRES/(AS -autor: Codruţ Bălu, editor: Mariana Ionescu, editor online: Gabriela Badea)