În România, niciodată competiţia electorală nu a fost dominată de fair-play, istoria alegerilor fiind una a confruntării lipsite de menajamente, afirmă analistul politic Cristian Pîrvulescu.

"Fair-play-ul este o conduită onestă în sport, de unde, prin extensie, este utilizată şi în alte circumstanţe. Cum acest termen se referă la respectul faţă de adversar, faţă de reguli şi de deciziile arbitrului, dar şi loialitate, autocontrol şi demnitate în victorie ca şi la înfrângere, ar putea fi folosit şi pentru a analiza conduita competitorilor în campania electorală. Există cercetări care consideră fair-play-ul ca un rezultat al adaptării regulilor curtoaziei la război, în Evul Mediu târziu, când cavalerii le practicau pe amândouă. Cum campania electorală este un război simulat - chiar cuvântul campanie fiind preluat din lexicul militar, ca multe altele - atunci s-ar putea folosi, şi chiar s-a folosit în secolul al XIX-lea, pentru a analiza confruntările politice. În România, niciodată competiţia electorală nu a fost dominată de fair-play. De la bătăuşii electorali din secolul al XIX-lea, de care vorbea Constantin Bacalbaşa, la tehnicile de fraudare a alegerilor de la începutul secolului XX, până la campaniile de dezinformare şi incitare la violenţă din campania din 1990 privind partidele istorice, istoria electorală este una a confruntării lipsite de menajamente", a declarat, pentru AGERPRES, Cristian Pîrvulescu.

Analistul consideră că în politica românească nu este deloc sigur că primează interesul general.

"La Machiavelli scopul trebuia să fie moral - realizarea interesului general - chiar dacă mijloacele folosite puteau fi mai puţin morale. Or, în politica românească nu este deloc sigur că primează interesul general. În cel mai bun caz este vorba de cel de grup - al partidului - dacă nu de interesul particular. De aici vine şi refuzul politicii de către o parte a societăţii şi reducerea jocului politic la promovarea unui tip de clientelism", a explicat el.

Vorbind despre campaniile negative, profesorul Pîrvulescu este de părere că în politică nu mai există o campanie electorală propriu-zisă, delimitată, ci doar campanie electorală oficială.

"Cum lupta politică este permanentă, şi campania electorală este permanentă. De aceea campaniile negative au început cu ani înaintea campaniei oficiale - în cazul nostru, pentru câţiva candidaţi, din 2020 - 2021, - pentru a dezechilibra candidaţii care puteau intra în turul al doilea al alegerilor prezidenţiale. Şi, dacă ne uităm la sondajele de opinie, unele au reuşit, altele mai puţin. Apariţia reţelelor sociale nu a adus tehnici noi, ci a amplificat tehnici vechi. Unele dintre ele cunoscute de acum două mii de ani când Quintus Tullius Cicero scria pentru mai cunoscutul său frate, Marcus Tullius Cicero, Commentariolum Petitionis, primul manual de campanie electorală cunoscut", a arătat analistul politic.

Campaniile electorale, a subliniat profesorul Cristian Pîrvulescu, nu au cum să ofere şanse egale atât timp cât candidaţii au acces diferit la resurse.

"Pe de o parte alegerile sunt deja o competiţie rezervată doar celor înscrişi, nu tuturor cetăţenilor, împărţind societatea între cei câţiva care concurează şi restul care asistă la joc. Or, la vechii atenieni toţi cetăţenii participau la politică, fiind selecţionaţi prin tragere la sorţi. Dar politica din epoca noastră este transformată dintr-o activitate care vizează interesul public într-un spectacol. Iar în acest spectacol finanţarea este elementul determinant. Cu atât mai mult cu cât campania este permanentă", a punctat analistul politic.

Pîrvulescu a explicat, în context, că regulile de comportament nu sunt constrângătoare în politică.

"Politica, în sensul său iniţial, de la grecii antici, de activitate care se desfăşoară în comunitate (polis) pentru atingerea împreună a interesului public, presupunea politeţea. Cuvântul politeţe are aceeaşi rădăcină ca şi cuvântul politică şi se referă la respectarea regulilor de convieţuire împreună. Fără această politeţe care presupune respectul reciproc şi cooperarea, nu poate exista comunitate. Pe de altă parte, aceste reguli nu i-au împiedicat pe cetăţenii atenieni să îl condamne la moarte pe Socrate. Dacă regulile de comportament politicos nu se respectă în politică în general şi în campaniile electorale în special, înseamnă că nu sunt constrângătoare", a afirmat profesorul Pîrvulescu.

În opinia sa, contestarea alegerilor face parte oarecum din regula jocului.

"Şi asta aici şi aiurea. Avem deja exemplul lui Donald Trump din 2020. Ar fi deci neobişnuit ca, după un şir de campanii negative, care au început deja de foarte mult timp, şi de atacuri dure, această campanie electorală şi aceste alegeri să se încheie fără contestaţii. Întrebarea nu este dacă nu vor fi, ci cât de violente vor fi", a evidenţiat el.

Cât priveşte respectul pe care candidaţii ar trebui să îl acorde alegătorilor, profesorul Cristian Pîrvulescu a opinat că alegătorii sunt consideraţi mai degrabă consumatori de media, cărora trebuie să li se livreze spectacolul dorit.

"Consultanţii electorali, văzuţi de politicieni ca făcători de regi, consideră alegătorii mai degrabă consumatori de media, cărora trebuie să li se livreze spectacolul dorit, decât cetăţeni. Din acest punct de vedere, alegătorii sunt priviţi ca simpli spectatori şi nu cetăţeni. Iar această campanie electorală - ca şi cele precedente, de altfel - se desfăşoară după aceste coordonate. În aceste alegeri nu calitatea candidatului primează, ci modul în care mobilizează mijloace şi foloseşte resurse. Iar pentru alegător, consumator de informaţii de multe ori denaturate pe reţelele sociale, adevărul devine relativ", a subliniat analistul politic Cristian Pîrvulescu. AGERPRES/(AS - autor: Daniel Popescu, editor: Andreea Rotaru, editor online: Andreea Lãzãroiu)