Rolul şi locul României în NATO au devenit cruciale odată cu anexarea Crimeei de către Rusia şi izbucnirea războiului împotriva Ucrainei, iar numirea unui secretar general al Alianţei care să provină din Est ar fi "o dovadă viziune strategică", afirmă analistul politic Cristian Pîrvulescu.

"Pentru România, aderarea la NATO în martie 2004, iar apoi la UE în ianuarie 2007, au fost momente esenţiale care au schimbat radical evoluţia statului şi au contribuit la o dezvoltare economică şi socială fără precedent. De la o fostă ţară membră a Tratatului de la Varşovia, fie ea şi cu o poziţie diferită de restul statelor socialiste, România a devenit un stat din ce în ce mai important în strategia defensivă a NATO, mai ales în contextul geopolitic creat de atitudinea din ce în ce mai agresivă a Rusiei, iar odată cu anexarea Crimeei şi începutul războiului acesteia împotriva Ucrainei, rolul şi locul ţării noastre în NATO au devenit cruciale, mai ales datorită ambiguităţilor Turciei erdoganiste în relaţia sale cu Rusia putinistă. Iar după atacul din 24 februarie 2022 importanţa strategică a României în NATO a crescut şi mai mult", a declarat Pîrvulescu pentru AGERPRES.

Acesta consideră că după aderarea la NATO, reforma armatei a devenit o necesitate, în cele două decenii de la aderare, România dovedind "capacitate de adaptare şi viziune".

"A fost vorba nu doar de transformarea logistică, doar parţial realizată până acum, şi care a presupus un efort financiar important şi constant, dar şi de o importantă schimbare de cultură organizaţională. Poate aşa se şi explică frustrările care au făcut ca o parte deloc neglijabilă a foştilor ofiţeri ai armatei române, dar şi ai altor structuri de forţă, să 'cadă' în mrejele discursului extremist. În cele două decenii de la aderare, România a dovedit capacitate de adaptare şi viziune. Spre deosebire de statele vestice, pentru România agresivitatea Rusiei era o evidenţă şi a avertizat constant asupra riscurilor reprezentate de noua tendinţă imperialistă promovată de Vladimir Putin. Rolul strategic pivotal al României în NATO a fost dat chiar de organizarea, la doar patru ani de la aderarea la Alianţă, în anul 2008, a summitului de la Bucureşti. Fără îndoială, acesta a fost cel mai important moment al participării Românei la viaţa Alianţei, care s-a dovedit a fi un moment de cotitură în istoria NATO. În cei 20 de ani de membru, România s-a adaptat permanent evoluţiei strategice a NATO", a arătat profesorul Pîrvulescu.

El a subliniat că, dacă Rusia va alege să continue pe calea agresivităţii, va fi nevoie de armate mult mai mari şi bine antrenate, pregătirea populaţiei nefiind doar o opţiune, ci o necesitate.

"Există o anumită retorică militaristă care insistă asupra reintroducerii serviciului militar obligatoriu, aici sau în multe alte ţări. Dar este vorba în primul rând de un răspuns retoric la agresivitatea Rusiei. De fapt, serviciul militar este o formă specializată de activitate care necesită mai mult decât o pregătire militară de bază. O vedem foarte bine în Israel, unde serviciul militar obligatoriu este o necesitate, dată fiind dimensiunea ţării şi pericolul unui atac militar extern. Dar asta presupune pregătirea permanentă a rezerviştilor pentru război şi pentru utilizarea unor arme din ce în ce mai perfecţionate. În cazul NATO, vorbim de armate de profesionişti, care ar trebui să fie suficiente pentru o apărare eficientă. Dacă Rusia va alege să continue pe cale agresivităţii, atunci va fi nevoie de armate mult mai mari şi bine antrenate. Deci nu vom avea alternativă. Dar nu ar fi vorba de simpla pregătire a populaţiei pentru un conflict, ci de o nouă viziune privind apărarea eficace. Astfel, având în vedere că suntem în plin război hibrid, iar populaţia este vizată de acţiunile de dezinformare şi destabilizare, pregătirea populaţiei nu este o opţiune, ci o necesitate", a punctat Pîrvulescu.

În context, acesta a arătat că numirea unui secretar general al NATO care să provină din Est, zona aflată sub directa ameninţare a Rusiei, ar fi o dovadă viziune strategică. În opinia sa, preşedintele Iohannis este, deci, bine plasat pentru a fi un candidat puternic, cu şanse reale de a primi postul.

"Poziţia geografică a Românei este foarte importantă - aş putea spune chiar crucială - cu atât mai mult cu cât direcţia de atac a Rusiei în actuala etapă a războiului este prin sudul Ucrainei către gurile Dunării şi Republica Moldova, iar numirea unui secretar general al Alianţei care să provină din Est, zona care se află sub directa ameninţare a Rusiei, ar fi o dovadă viziune strategică. Preşedintele Iohannis este, deci, bine plasat pentru a fi un candidat puternic, cu şanse reale de a primi postul, cu atât mai mult cu cât faţă de Mark Rutte, prim-ministrul olandez, care era până la anunţul preşedintelui român singurul candidat, exista deja o manifestă şi virulentă opoziţie a Ungariei, dar şi o opoziţie diplomatică vocală a multor stat din Est, mai cu seamă a statelor baltice. Şi nu vor putea neglija poziţia statelor din Europa Centrală şi de Est în luarea deciziei finale privind secretarul general al NATO, decizie care ar trebui să fie luată până la summitul de la Washington, când se vor aniversa 75 de ani de la crearea organizaţiei", a punctat Cristian Pîrvulescu. AGERPRES/(AS - autor: Daniel Popescu, editor: Cătălin Alexandru, editor online: Irina Giurgiu)