Pentru că au făcut din controlul fluxurilor migratorii o ''problema centrală'', statele europene permit țărilor vecine să aibă o pârghie considerabilă, subliniază Matthieu Tardis, cercetător specializat în migrația europeană, într-un interviu acordat AFP.

Afluxul a zeci de mii de migranți în exclava spaniolă Ceuta de pe coasta de nord a Marocului a făcut ca dreapta europeană să reacționeze la controalele la frontieră și a ridicat semne de întrebare cu privire la atitudinea autorităților marocane. Mărturiile și experții intervievați de AFP atestă o relaxare a controalelor Marocului în zona de frontieră.

Marți, miniștrii de interne ai UE se vor reuni într-o videoconferință de urgență, la cererea a 22 de lideri ai Uniunii Europene. ''Nu putem permite ca traversările în masă și necontrolate, instrumentalizarea migrației sau alte amenințări hibride să dea senzația că este posibilă intrarea ilegală în Uniunea Europeană'', au avertizat acești lideri într-o scrisoare deschisă, inițiată de premierul italian Giorgia Meloni.

''Instrumentalizarea migrației nu este nouă și tinde să se înmulțească odată cu externalizarea'' procesării fluxurilor migratorii din Europa către țări terțe, explică Matthieu Tardis, fost șef al Centrului de Migrație din cadrul Institutului Francez de Relații Internaționale.

''În 2020, la granița dintre Turcia și Grecia, zeci de mii de refugiați au trecut frontiera terestră cu aprobarea autorităților turce'' în ciuda unui acord de șase miliarde de euro încheiat în 2016 de Bruxelles, la un an după o criză a migrației, pentru ca autoritățile de la Ankara să rețină migranții pe teritoriul turc.

O pârghie la îndemână

''Autoritățile turce acționau, în special, ca represalii pentru pozițiile guvernelor europene în conflictul dintre Turcia și regimul sirian'', explică Tardis.

Tot așa s-a întâmplat și ''începând din 2021 între Polonia și Belarus, odată cu traversarea a zeci de mii de persoane din Orientul Apropiat și Mijlociu'', subliniază el. ''Aceste mișcări, organizate de guvernul belarus, vin ca urmare a sancțiunilor europene după alegerea președintelui Aleksandr Lukașenko, un apropiat al Rusiei'', adaugă specialistul citat.

Mai mult, același lucru este valabil și în ceea ce privește Finlanda, care, punând capăt deceniilor de nealiniere militară prin aderarea la NATO în aprilie 2023, se teme că Rusia va orchestra sosirea migranților pentru a o destabiliza, subliniază Tardis.

''Chestiunea imigrației este unul dintre atributele suveranității naționale, dar transferând această chestiune către țările vecine și transformând-o într-o preocupare centrală, creăm o situație de dependență'', a adăugat el, menționând că mai multe state membre au anunțat planuri de a crea ''centre de returnare'' în țări terțe.

''Astăzi există o asemenea obsesie față de acest subiect în Uniunea Europeană, încât a devenit o pârghie foarte ușor de activat de statele terțe'', insistă cercetătorul.

Costul uman

''Acest lucru a permis, de exemplu, legitimarea regimului tunisian'', acuzat de opoziție de derivă autoritară, care ''nu are altceva de făcut decât să lase pur și simplu migranții să plece pentru a obține mai mulți bani'' sau garanții privind o chestiune diplomatică sau economică.

''De asemenea, am văzut recent Comisia Europeană primind reprezentanți ai regimului taliban, pentru a facilita excluderea afganilor, ceea ce este o modalitate de a-l recunoaște, chiar dacă oficial nu este așa'', observă Tardis.

Cu toate acestea, în ceea ce privește obiectivul de reducere a ''imigrației ilegale'', ''aceste acorduri sunt eficiente'', consideră el.

''O vedem cu Marocul, Italia, Libia și Turcia: din momentul în care am intrat într-un parteneriat cu aceste țări, acesta a avut un efect aproape imediat asupra sosirilor prin Marea Mediterană, chiar dacă a implicat și deschiderea de noi rute'', continuă cercetătorul.

Potrivit agenției europene de control al frontierelor, Frontex, numărul trecerilor ilegale ale migranților la frontierele UE a scăzut cu aproape 40% în primul trimestru al anului 2026, comparativ cu aceeași perioadă a anului precedent.

Cu toate acestea, costul uman continuă să crească, potrivit agenției, aproape 1.000 de persoane murind în Marea Mediterană de la începutul anului 2026.

''Această eficiență vine cu prețul vieților omenești'', subliniază și Tardis, care menționează că au murit și migranți care încercau să treacă granița hispano-marocană la Ceuta. Cel puțin 72 de persoane au murit, potrivit Madridului, și 11, potrivit Rabatului. AGERPRES/(AS - redactor: Gabriela Ionescu, editor online: Gabriela Badea)