Transformările profunde și accelerate pe care le-a experimentat Spania după moartea dictatorului Francisco Franco în 1975 s-au resimțit puternic în societate, foarte tradițională și conservatoare în urmă cu 50 de ani, și într-o economie care a crescut exponențial, chiar dacă cu suișuri și coborâșuri, scrie vineri, într-o analiză, EFE.

Țara a fost influențată puternic de morala catolică oficială, divorțul și avortul erau complet interzise, iar căsătoria între persoane de același sex și eutanasia erau de neconceput. În prezent, ele sunt legale și reglementate.

Atunci imigrația era aproape inexistentă, iar spaniolii care călătoreau o făceau pentru a căuta un loc de muncă sau migrau de la sat la oraș. Speranța medie de viață era de 73 de ani, în timp ce acum este de 84 de ani, iar stilul de viață și mentalitatea erau foarte diferite într-o Spanie cu o puternică componentă rurală.

De la o populație de 35,3 milioane de locuitori în 1975, Spania a ajuns în prezent la 49,3 milioane, 14,2% fiind imigranți, conform datelor oficiale.

Cu toate acestea, numărul nașterilor a scăzut de la 669.378 la 320.656.

Societatea spaniolă a îmbătrânit însă. Numărul persoanelor cu vârsta de peste 65 de ani a crescut de la 10% la 20,5%, ceea ce reprezintă o mare provocare pentru sectorul socio-sanitar și sistemul de pensii.

Secularizarea progresivă s-a observat într-o scădere clară a celor care se declară catolici, conform sondajelor, și într-o scădere a căsătoriilor, majoritatea fiind civile acum. Un procent de 3,9% sunt cupluri de același sex, care se pot căsători din 2005.

Țara a făcut un mare salt în reducerea sărăciei și a inegalităților, dar acestea persistă.

Conform unui raport recent al Caritas, 4,3 milioane de persoane suferă de excluziune socială severă (o treime sunt minori), afectate de precaritatea muncii și a salariilor și de creșterea exagerată a prețurilor locuințelor.

Înainte, rolul public, social și profesional al femeilor era unul minor. Femeile erau supuse autorității soțului, metodele contraceptive erau ilegale, în timp ce în prezent sunt accesibile.

Rata brută a natalității era aproape de trei ori mai mare decât cea actuală. În prezent, mamele spaniole au amânat vârsta primei nașteri de la 28 ani la 32,6 ani.

Abia în 1975 femeile au putut deschide un cont bancar fără permisiunea tatălui sau a soțului. În 1978 au fost dezincriminate adulterul, coabitarea și contraceptivele, pe măsură ce solicitările feministe se impuneau.

Autoritățile și societatea au conștientizat drama infracțiunilor comise împotriva femeilor prin adoptarea de legi și măsuri de protecție a acestora, dar maltratarea și uciderile persistă.

În 1981 a fost acceptat divorțul, iar în 1985 a fost dezincriminat avortul prin legea presupunerilor (violență sexuală, pericol pentru sănătatea mamei sau malformație a fătului). Ulterior, aceasta a fost înlocuită de una a termenelor (2010), care recunoștea avortul ca drept, ambele fiind aprobate de guverne socialiste.

În 1975, cei mai mulți cetățeni spanioli își doreau libertate, democrație și modernitate, în timp ce protestele sociale și grevele, care erau ilegale, se răspândeau.

În urmă cu 50 de ani, spaniolii, dar și străinii, începeau să se bucure de vacanțe pe litoral, până când Spania a ajuns să devină o superputere mondială în turism.

Deși erau vremuri de cenzură, își făcea loc cântecele de protest ale unor autori precum Joan Manuel Serrat și Luis Eduardo Aute. În prezent, artiști de talie mondială, precum portoricanul Bad Bunny și spaniola Rosalia sunt cei mai ascultați pe platformele digitale.

Când internetul nici nu se întrezărea, nudurile femeilor abia se sugerau în cinematografia națională și erau interzise filmele străine precum ''Emmanuelle''. În 2025, dimpotrivă, preocuparea societății a devenit accesul adolescenților la pornografie pe internet.

Această evoluție socială, catalizată de consolidarea democrației, are un substrat de creștere economică nu lipsită de crize profunde, precum cea petrolieră din anii 1970, cea financiară din 2008, care a afectat piața imobiliară, și cea a pandemiei de coronavirus din 2020.

Din 1975, Spania și-a crescut PIB-ul de 40 de ori, valoarea exporturilor de peste o sută de ori și aproape și-a dublat numărul de persoane angajate.

În 1986, Spania a intrat în Comunitatea Economică Europeană, actuala Uniune Europeană, și a fost unul dintre fondatorii monedei euro (2022).

La moartea generalului Franco, țara era lovită de criza petrolieră internațională, hiperinflație și șomaj, ceea ce a arătat slăbiciunea unei dezvoltări industriale bazate pe prețul scăzut al petrolului.

De atunci, industria și sectorul primar au pierdut clar din importanță în favoarea serviciilor (care reprezintă 77% din economia spaniolă în prezent), datorită turismului. În 2024, de exemplu, Spania a fost vizitată de 94 de milioane de turiști.

În această ultimă jumătate de secol, Spania a crescut mai mult decât alte țări europene, reducând diferența față de Italia și cu ''o apropiere notabilă'' de Franța, potrivit Consiliului General al Economiștilor și Camerei de Comerț a Spaniei.

La acestea se adaugă integrarea femeii pe piața muncii, cu un record de 21,8 milioane de persoane angajate la sfârșitul anului 2024, conform datelor Camerei de Comerț a Spaniei.

Cu toate acestea, în 1976 rata șomajului era de 4,72%, comparativ cu 10,45% în prezent, în timp ce datoria publică a ajuns la 103% din PIB. AGERPRES/(AS - redactor: Raluca-Elena Anghel, editor: Gabriela Ionescu, editor online: Gabriela Badea)