Papa Francisc, care a murit luni la vârsta de 88 de ani, a fost cel care a redirecționat puternicul aparat diplomatic al Vaticanului către sudul și estul lumii, bătând la uși noi și până atunci închise, precum China comunistă sau lumea arabă, comentează EFE.

Bergoglio, primul papă latino-american și neeuropean din istoria milenară a Bisericii, ''a rupt pentru prima dată cordonul ombilical cu Occidentul'', a explicat pentru EFE Piero Schiavazzi, profesor de Geopolitica Vaticanului la Universitatea Link.

În acest scop, el s-a îndepărtat de orice ''eurocentrism'' și s-a îndreptat spre sud și est, unde catolicismul este în creștere, și a încercat să construiască punți de legătură cu actorii neîncrezători de până acum.

Acestea sunt câteva dintre reperele și blocajele diplomatice din timpul lui Francisc:

- Profeția asiatică

Există 1,4 miliarde de catolici în lume, dar distribuția lor se schimbă: în timp ce în Europa secularizată și îmbătrânită numărul catolicilor scade, în Asia și Africa acesta crește puternic.

În acest scenariu, profeția lui Ioan Paul al II-lea din 1995 de la Manila are sens. În primul mileniu, biserica va lua Europa, în al doilea America, iar în al treilea va fi Asia.

Francisc, urmând dorințele părinților săi iezuiți, a fost întotdeauna interesat de această regiune și, în cele 47 de călătorii apostolice ale sale, a călătorit din Coreea de Sud și Japonia până în Sri Lanka, Filipine și Mongolia.

Una dintre ultimele sale călătorii, în scaun cu rotile, a fost în Indonezia, Papua Noua Guinee, Timorul de Est și Singapore.

- Apropierea de China

Dar cum te poți extinde acolo fără superputerea sa, China? Sfântul Scaun și Beijingul nu au mai menținut relații diplomatice din 1952, iar catolicii chinezi - între 8 și 12 milioane - au fost împărțiți în Biserica Patriotică, controlată de guvern, și cea clandestină, loială Romei și hărțuită pentru aceasta.

Una dintre realizările lui Francisc a fost să se apropie de ''gigantul asiatic'' printr-un acord interimar care, din 2018, i-a permis să convină asupra numirii episcopilor, considerată anterior o ingerință.

Această armonie era deja evidentă în 2014, când a devenit primul papă care a survolat teritoriul chinez.

- ''Urbi et Orbi''

De asemenea, Francisc a efectuat ''cea mai mare redistribuire a puterii din istoria Bisericii'', potrivit expertului, deoarece mulți cardinali provin din ''periferie'' (din cei 137 care vor alege un succesor, europenii sunt doar 53).

El a dat purpura unor clerici din locuri îndepărtate de axele puterii, cum ar fi statul Penang din Malaezia, regatul îndepărtat Tonga, Port Moresby din Papua Noua Guinee sau Ulaanbaatar, Mongolia: ''Aceasta este biserica viitorului''.

Această descentralizare a fost realizată și în țările cu tradiție catolică. În Spania, de exemplu, el nu a dat un cardinal scaunului ''primat'' de Toledo, ci unor orașe precum Valladolid.

- Africa înfloritoare

De asemenea, el a privit cu interes Africa, continentul cu cea mai mare creștere a numărului de catolici (7,2 milioane în plus numai în 2022, conform ultimului ''Raport Fides'').

El a vizitat multe țări africane, precum Kenya, Uganda, Sudanul de Sud și Madagascar, iar prima sa plecare de la Vatican a fost spre insula Lampedusa, un simbol al migrației în Marea Mediterană. În plus, el nu a inaugurat Jubileul extraordinar din 2015 prin deschiderea Porții Sfinte la Roma, ci în Republica Centrafricană, devastată de violențe.

O altă imagine a pontificatului îl arată îngenuncheat, sărutând picioarele liderilor sudanezi, îndemnând la pace.

- Dubla cale diplomatică

''Diplomația lui Francisc nu s-a limitat la apărarea democrațiilor liberale, ci a implicat și alte regimuri. Geopolitica sa seamănă cu tangoul, dansat în spații înguste și cu îmbrățișări asimetrice'', notează Schiavazzi. Atât de mult încât el a optat întotdeauna pentru ''dialogul cu toată lumea''.

Acest lucru este demonstrat de una dintre principalele sale realizări: apropierea dintre Statele Unite și Cuba în 2014, salutată public la 17 decembrie 2014 de președinții de atunci Barack Obama și Raul Castro.

Acest proces a fost ulterior compromis de republicanul Donald Trump, față de care Bergoglio s-a poziționat ca un antagonist moral.

Pe continentul său natal, el a încurajat acorduri de pace în Columbia, a făcut apel la reconciliere în Venezuela și a întâlnit Nicaragua lui Daniel Ortega, unde clerul este persecutat de regim.

- Îmbrățișarea rusească

Un alt obiectiv cheie a fost acela de a promova unitatea creștină pierdută, iar în acest scop el s-a apropiat de puternica Biserică Ortodoxă Rusă.

Acest lucru a permis ca în februarie 2016 să aibă loc prima îmbrățișare între un papă și un patriarh rus, Kiril, într-un salon al aeroportului din Havana, după o mie de ani de la schisma din 1054.

Relațiile se vor răci din nou odată cu invazia rusă din Ucraina în februarie 2020, binecuvântată de patriarh.

Ulterior, Papa Francisc, care l-a primit de două ori pe Vladimir Putin la Vatican (2013 și 2015), a păstrat un ton neutru pe această temă, ceea ce a stârnit reticența Kievului.

- Podul arab

De asemenea, Bergoglio a reînnoit relațiile cu lumea arabă după dezacordurile cu Benedict al XVI-lea.

El deține mai multe recorduri în acest domeniu, fiind primul papă care a pus piciorul în Peninsula Arabică - în Abu Dhabi a semnat o declarație de fraternitate cu imamul Universității Al-Azar, epicentrul islamului sunnit - și care a călătorit în Irak, unde l-a vizitat pe ayatollahul Ali Al Sistani, principalul lider șiit.

Ultima sa preocupare majoră a fost războiul din Gaza, o problemă pe care a încercat să o atenueze - în zadar - încă din 2014, când i-a reunit la Vatican pe președintele israelian Shimon Peres și pe președintele palestinian Mahmoud Abbas. AGERPRES/(AS - redactor: Mariana Ionescu, editor online: Gabriela Badea)