O paradă militară, o manifestaţie populară şi o serie de discursuri oficiale vor marca joi, în Portugalia, împlinirea a 50 de ani de la Revoluţia Garoafelor, eveniment care a deschis calea către democraţie în ţară şi către independenţa coloniilor sale din Africa, relatează France Presse.

''Motivaţia principală era de a soluţiona problema războiului colonial'' ce dura de 13 ani în Angola şi de aproape tot atât timp în Mozambic şi în Guineea-Bissau, îşi aminteşte colonelul în retragere Vasco Lourenco, preşedinte al Asociaţiei 25 Aprilie, moştenitoare a ''mişcării căpitanilor'' ce a organizat revolta de acum jumătate de secol.

Aceşti subofiţeri tineri au avut nevoie de aproape un an pentru a pregăti ''conspiraţia'' şi a realiza ''o lovitură de stat ce viza deschiderea căii spre libertate, încetarea războiului şi construirea democraţiei în Portugalia'', adaugă Lourenco.

În 25 aprilie 1974, regimul autoritar cel mai vechi din Europa Occidentală s-a prăbuşit în decurs de câteva ore, practic fără vărsare de sânge, graţie sprijinului imediat al unei populaţii entuziasmate.

''În principal imaginile surprinse în acea zi vor transforma garoafa roşie în simbolul Revoluţiei de la 25 aprilie şi vor da o viziune romantică, poetică, unui act care ţinea mult de eroism, chiar dacă această revoluţie a fost paşnică'', explică istoricul Maria Inacia Rezola, responsabilă pentru programul de comemorări.

Ziua a debutat cu o paradă militară ce a inclus vehicule blindate de la acea vreme, restaurate pentru această ocazie.

La fel ca în fiecare an, principalii lideri politici portughezi au prevăzute discursuri în cadrul unei ''sesiuni solemne'' a parlamentului, în prima parte a zilei.

După-amiază, mii de persoane sunt aşteptate pentru tradiţionala paradă populară în centrul capitalei Lisabona.

La finalul zilei, preşedintele Marcelo Rebelo de Sousa îi va primi pe omologii săi din ţările africane devenite independente după Revoluţia Garoafelor: Angola, Mozambic, Guineea-Bissau, Capul Verde şi Sao Tome şi Principe.

Regimul care a fost răsturnat în 1974 a luat naştere dintr-o dictatură militară instaurată în 1926. După ce fusese numit ministru al finanţelor, Antonio Salazar a deţinut conducerea guvernului între 1932 şi 1968, după care a fost înlocuit de profesorul de drept Marcelo Caetano.

În timpul acelor ani grei marcaţi de sloganul lui Salazar, ''Dumnezeu, patria, familia!'', Portugalia a rămas ''o ţară săracă, înapoiată, analfabetă şi izolată de restul lumii'', notează Maria Inacia Rezola.

După luni de tensiuni care ar fi putut degenera în război civil între forţele procomuniste şi curentele favorabile unei democraţii liberale, perioada revoluţionară s-a încheiat în 25 noiembrie 1975 cu o intervenţie militară a generalului Antonio Ramalho Eanes, care în anul următor a devenit primul preşedinte ales democratic în Portugalia.

Un alt personaj cheie din acea perioadă, socialistul Mario Soares a câştigat primele alegeri libere cu sufragiu universal, organizate în 25 aprilie 1975, pentru a forma adunarea constituantă care a elaborat actuala lege fundamentală a ţării. AGERPRES/(AS - autor: Tudor Martalogu, editor: Florin Ştefan, editor online: Ada Vîlceanu)