Autorităţile poliţieneşti nu pot stoca, fără altă limită temporală decât cea a decesului, date biometrice şi genetice privind persoanele care au făcut obiectul unei condamnări penale definitive pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie, se arată într-o decizie transmisă marţi de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.

Chiar dacă această stocare generală şi nediferenţiată este justificată de prevenirea, depistarea, investigarea sau urmărirea penală a infracţiunilor sau de executarea pedepselor, autorităţile naţionale trebuie să pună în sarcina operatorului obligaţia de a verifica în mod regulat dacă această stocare este în continuare necesară şi să recunoască persoanei vizate dreptul la ştergerea acestor date atunci când stocarea nu mai este necesară, precizează CJUE, instanţă cu sediul la Luxemburg.

În Bulgaria, o persoană a făcut obiectul unei înscrieri în registrul poliţiei în cadrul unei proceduri de cercetare penală pentru mărturie mincinoasă. Această persoană a fost în final declarată vinovată de săvârşirea acestei infracţiuni şi condamnată la o pedeapsă cu suspendare de un an. După executarea acestei pedepse, persoana a beneficiat de o reabilitare. Ulterior, ea a solicitat să fie radiată din registrul poliţiei.

Conform dreptului bulgar, datele care o privesc sunt stocate în acest registru şi pot fi prelucrate de autorităţi, care au acces la acestea fără nicio altă limitare de durată decât decesul persoanei. Cererea sa a fost respinsă pentru motivul că o condamnare penală definitivă, chiar după reabilitare, nu face parte dintre motivele de radiere a înscrierii în registrul poliţiei. Sesizată cu o cale de atac, Curtea Administrativă Supremă bulgară a adresat întrebări Curţii de Justiţie, se arată în comunicatul de presă.

În hotărârea sa, Curtea declară că stocarea generală şi nediferenţiată a datelor biometrice şi genetice ale persoanelor condamnate penal pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni, până la decesul acestora, este contrară dreptului Uniunii.

CJUE arată că datele cu caracter personal care sunt stocate în registrul poliţiei în Bulgaria sunt, printre altele, prelevarea amprentelor digitale, o fotografie, precum şi o prelevare în scopul realizării profilului ADN. Registrul conţine de asemenea date referitoare la infracţiunile săvârşite de persoana vizată şi la condamnările pronunţate în acest temei. Aceste date pot fi indispensabile pentru a verifica dacă persoana vizată este implicată în cadrul altor infracţiuni decât cele pentru care a fost condamnată definitiv.

Însă toate aceste persoane nu prezintă acelaşi grad de risc de a fi implicate în alte infracţiuni, justificând o durată uniformă de stocare a datelor care le privesc, notează Curtea. Astfel, factori precum natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite sau lipsa recidivei pot determina ca riscul reprezentat de persoana condamnată să nu justifice în mod necesar menţinerea datelor care o privesc, până la decesul său, în registrul poliţiei.

În consecinţă, acest termen nu este corespunzător decât în circumstanţe particulare care îl justifică în mod adecvat. Or, această situaţie nu se regăseşte atunci când termenul este aplicabil în mod general şi nediferenţiat oricărei persoane condamnate definitiv pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni.

Dreptul Uniunii impune ca reglementarea naţională să prevadă obligaţia, pentru operator, de a verifica în mod regulat dacă această stocare este în continuare necesară şi să recunoască persoanei interesate dreptul la ştergerea acestor date în ipoteza în care stocarea nu mai este necesară.

CJUE reaminteşte că trimiterea preliminară permite instanţelor din statele membre ca, în cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, să adreseze Curţii întrebări cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii. Curtea nu soluţionează litigiul naţional. Este de competenţa instanţei naţionale să soluţioneze cauza conform deciziei Curţii. Această decizie este obligatorie, în egală măsură, pentru celelalte instanţe naţionale care sunt sesizate cu o problemă similară.AGERPRES/(AS - autor: Ionuţ Mareş, editor: Mariana Ionescu, editor online: Anda Badea)