Naţiunile Unite sărbătoresc duminică 75 de ani de la adoptarea Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, un text creat pentru a preveni repetarea ororilor celui de-al Doilea Război Mondial, dar care încă este încălcat flagrant în războaiele contemporane precum cele din Gaza sau Ucraina, scrie EFE într-un comentariu.

La 10 decembrie 1948, Adunarea Generală a ONU de la Paris - metropola New York avea să devină sediul permanent al acestor întâlniri abia în 1952 - a adoptat un text care îşi propunea să înglobeze diferitele drepturi ale fiinţei umane, începând cu viaţa, libertatea şi securitatea, primele menţionate în articolul 3 al documentului.

"S-a născut din lecţiile învăţate după două războaie mondiale, Holocaust, distrugerea atomică, devastarea economică profundă şi generaţiile de exploatare colonială, opresiune şi nedreptate", a declarat Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, Volker Turk, care luni va prezida la Geneva evenimentele dedicate aniversării a 75 de ani de la adoptarea Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului.

Aspecte legate de drepturi au fost incluse în documente juridice de-a lungul istoriei, de la Magna Carta engleză din 1215 sau Declaraţia Drepturilor Omului şi al Cetăţeanului în timpul Revoluţiei Franceze, dar textul din 1948 a căutat să aibă un aspect mai universal care să nu excludă, precum textele anterioare, femeile, persoanele de anumite credinţe sau întregi grupuri sociale.

De aici şi tonul universal al articolului 1 al acestuia: "toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi drepturi şi, înzestrate cu raţiune şi conştiinţă, trebuie să se comporte fratern una faţă de cealaltă".

Unii istorici consideră că unul dintre principalele puncte de pornire în această dorinţă universală l-a reprezentat dezbaterea etică şi filosofică condusă în secolul al XVI-lea de filosoful catolic renascentist spaniol Francisco de Vitoria, fondatorul Şcolii de la Salamanca, ca răspuns la abuzurile suferite de indigenii din primii ani ai cuceririi Americii.

Un comitet de redactare prezidat de o femeie

Declaraţia Universală a Drepturilor Omului a fost redactată între 1947 şi 1948 de un comitet format din nouă experţi condus de Eleanor Roosevelt, văduva preşedintelui Statelor Unite, Franklin D. Roosevelt, decedat în 1945.

Juristul canadian John Peters Humphrey şi colegul său francez Rene Cassin au pregătit primele variante, iar avocatul şi diplomatul chilian Hernan Santa Cruz a oferit contribuţia latino-americană unui comitet care a căutat să aibă reprezentanţi din întreaga lume.

Lui Santa Cruz i se atribuie faptul că declaraţia include unele drepturi socio-economice (educaţie, securitate socială, "salariu egal pentru muncă egală"...), în ciuda reticenţei unor ţări occidentale.

Declaraţia a fost aprobată cu 48 de voturi pentru şi opt abţineri provenite în majoritate din ţări din blocul socialist, precum Uniunea Sovietică, Polonia sau Cehoslovacia, care se pare că doreau o condamnare mai clară a fascismului în text.

Şi Arabia Saudită s-a abţinut, nefiind de acord cu articolul care apăra dreptul oricărei persoane de a-şi schimba religia, sau Africa de Sud, care în acelaşi an a instituit "apartheid-ul", probabil unul dintre sistemele juridice cele mai îndepărtate de ideea că toţi oamenii aveau drepturi egale.

Inspiraţie pentru convenţiile internaţionale

Declaraţia Universală a Drepturilor Omului nu are caracter obligatoriu, dar a inspirat texte internaţionale care au această caracteristică, precum Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice, în vigoare din 1976, sau diferite convenţii pentru apărarea femeii, protejarea copilăriei sau lupta împotriva torturii, printre altele.

"A inspirat mişcarea de decolonizare, lupta antiapartheid şi pe apărătorii libertăţii din întreaga lume, în ceea ce priveşte genul, drepturile LGBTIQ, împotriva rasismului... Trebuie să onorăm toate aceste realizări", a îndeamnat Turk.

Înaltul comisar, care va primi lideri şi miniştri de externe din întreaga lume la evenimentele dedicate acestei aniversări, a recunoscut că nu ne aflăm în cel mai bun moment pentru a marca adoptarea Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, într-o lume cu peste 50 de conflicte deschise, un număr aproape fără precedent de la înfiinţarea ONU, în 1945.

"Totuşi, cred că tocmai acum, într-un moment în care avem atâtea provocări, trebuie să ne gândim că fără declaraţie ne-am putea afla într-o situaţie şi mai gravă, neavând un standard universal pentru ca lumea să depăşească inegalităţile, sărăcia şi războiul'', a declarat el.

Cu 30 de articole scrise într-un limbaj concis, textul este documentul tradus în cele mai multe limbi din istorie, având nu mai puţin de 555 de versiuni oficiale. AGERPRES/(AS - autor: Gabriela Ionescu, editor online: Anda Badea)

Citeşte şi:

10 decembrie - Ziua internaţională a drepturilor omului (ONU)