Fostul preşedinte italian Giorgio Napolitano (2006-2015), lider istoric al Partidului Comunist şi promotor al construcţiei europene, a murit vineri, la vârsta de 98 de ani, transmite AFP.

Întreaga clasă politică italiană a adus un omagiu acestui napolitan născut sub regimul Mussolini, pe 29 iunie 1925, şi care a experimentat numeroase guverne în calitate de şef al statului, într-o Italie cu guverne în mod cronic instabile.

Giorgia Meloni, lidera partidului Fratelli d'Italia şi premier din octombrie 2022, a prezentat sobru "cele mai profunde condoleanţe" ale cabinetului său familiei fostului preşedinte.

Actualul preşedinte, Sergio Mattarella, a amintit de angajamentul european al fostului membru al Parlamentului de la Strasbourg care a condus "bătălii importante pentru dezvoltare socială, pace şi progres în Italia şi în Europa".

Într-o telegramă adresată văduvei sale, Papa Francisc, aflat în vizită la Marsilia, a salutat un bărbat care şi-a dedicat acţiunea politică păstrării "unităţii şi armoniei" ţării.

Considerat de ani de zile garantul stabilităţii Italiei, Giorgio Napolitano a fost ales în 2006. Plănuia să se pensioneze la sfârşitul primului său mandat de şapte ani, în primăvara lui 2013, după alegerile legislative. Dar rezultatele alegerilor, care au fost foarte strânse, şi incapacitatea principalelor partide de a se pune de acord asupra unui posibil succesor, l-au determinat să continue în fruntea ţării. Însă în discursul său de învestitură, deosebit de dur faţă de liderii politici, pe care i-a criticat cu nu ţin cont de necesităţile reale ale ţării, a anunţat că nu va rămâne la conducere un nou mandat şapte ani şi, consecvent deciziei sale, şi-a dat demisia în ianuarie 2015.

De la demisia lui Romano Prodi în 2008, după doar doi ani de guvernare, până la sosirea lui Matteo Renzi în februarie 2014, trecând prin demisiile lui Silvio Berlusconi, Mario Monti şi Enrico Letta, Napolitano a gestionat o perioadă deosebit de turbulentă.

Recunoscut pentru moderaţie, prudenţă şi simţ politic, Giorgio Napolitano a făcut parte din grupurile universitare fasciste la fel ca majoritatea studenţilor din perioada regimului Mussolini, dar se angajase în acelaşi timp, de la vârsta de 17 ani, într-un grup de luptători din rezistenţa comunistă, după care s-a alăturat partidului în 1945 şi a fost ales în în Parlament în 1953.

Perceput ca reformist, el a fost totuşi de acord cu reprimarea insurecţiei de la Budapesta, zdrobită la 4 noiembrie 1956 de tancurile sovietice. În 2006, Napolitano a mers la Budapesta pentru a aduce un omagiu la mormântul liderului insurecţiei, Imre Nagy. AGERPRES/(AS - autor: Raluca-Elena Anghel, editor online: Alexandru Cojocaru)