Victoria social-democraţilor germani este mai mult a lui Olaf Scholz, eventualul lor viitor cancelar, decât cea a SPD, afirmă mai mulţi experţi consultaţi de AFP, potrivit cărora centrul-stânga european, în pofida câtorva succese recente, rămâne departe de apogeul din urmă cu două decenii.

Potrivit rezultatelor oficiale comunicate luni, SPD a câştigat scrutinul din Germania cu un scor de 25,7%, devansând la mică distanţă centrul-dreapta al cancelarului Angela Merkel, cotat cu 24,1% din voturi.

Un scor 'de neimaginat' pentru un partid 'muribund' în urmă cu un an, când SPD era creditat doar cu 15% din intenţiile de vot de către institutele de sondare germane, afirmă politologii. 'Dar este vorba mai curând de o preferinţă pentru Olaf Scholz decât pentru SPD', explică Sébastien Maillard, directorul Institutului Jacques Delors de la Paris.

'Trebuia găsit un succesor pentru Angela Merkel care să fie demn de ea', acesta fiind identificat în actualul ministru de finanţe şi vicecancelar al 'marii coaliţii' la putere, potrivit lui Maillard. 'Nu există o dinamică de stânga' în aceste alegeri federale, 'campania nu s-a jucat pe problemele sociale', adaugă el.

O constatare ce ar putea să se clarifice în lunile viitoare, când SPD şi CDU vor lupta pentru a construi o coaliţie şi când jocurile vor fi făcute de Verzi (14,8% din voturi) şi de liberalii din FDP (11,5%), consideră Tara Varma, director adjunct al Biroului din Paris al think-tank-ului Consiliului European pentru Relaţii Externe (ECFR).

'Dacă liberalii vor fi la putere, nu va mai fi vorba deloc de centru-stânga, pentru că FDP se plasează pe tendinţe economice foarte conservatoare, de dreapta', observă ea.

Însă, indiferent care va fi rezultatul viitoarelor negocieri, victoria SPD rămâne a treia a unui partid de centru-stânga european în 2021, începând cu realegerea confortabilă a lui Marcelo Rebelo de Sousa în Portugalia în ianuarie.

La mijlocul lui septembrie, laburiştii au câştigat alegerile legislative în Norvegia, o ţară nemembră a UE, dar care confirmă o tendinţă puternică în Europa de Nord, unde tot social-democraţi sunt la putere şi în Suedia, Finlanda, Danemarca şi Islanda, o situaţie nemaiîntâlnită din anii 1950.

În Spania, la putere se află din 2018 guvernul socialistului Pedro Sanchez. Centrul-stânga guvernează şi în Slovenia şi Malta, în Luxemburg face parte dintr-un guvern de coaliţie, iar în Italia, dintr-un executiv zis de 'tehnocraţi'.

Se poate vorbi, aşadar, de o primăvară a partidelor de stânga europene, după ani de 'secetă'?

În total, în jur de zece din cele 27 de state membre ale UE au de acum cel puţin o componentă de stânga la putere, atunci când aceasta nu guvernează direct, un progres net faţă de 'deşertul la stânga' din ultimii ani, remarcă Pascale Joannin, director general al Fundaţiei Robert Schuman.

Ultima perioadă fastă a social-democraţiei europene datează din urmă cu 20 de ani. Între 1998 şi 2002, Gerhard Schroeder guverna Germania, Tony Blair, Marea Britanie şi Lionel Jospin, Franţa, adică cele trei locomotive economice ale UE înainte de Brexit.

Însă 'epoca marilor partide de stânga a apus, dacă ne uităm la ce s-a întâmplat în Franţa în 2017' la prezidenţiale, când Partidul Socialist, după cinci ani la putere ai preşedintelui François Hollande, a trecut cu greu pragul de 6%, aminteşte Pascale Joannin.

În toată Europa, centrul-stânga trăieşte o fărâmiţare a electoratului său, dintre care o parte a trecut la extreme. Bipartidismul, sub care el şi-a trăit cea mai bună perioadă, nu mai există. Acum, când stânga ajunge la putere, ea se diluează adesea în guverne de coaliţie.

'Nu mai există consens în privinţa valorilor', punctează Sébastien Maillard şi exemplifică: 'În Danemarca, partidul social-democrat guvernează cu extrema dreapta'.

În opinia lui Maillard, centrul-stânga poate spera totuşi la un viitor mai luminos, componenta socială a tranziţiei ecologice care se profilează constituind pentru el o pârghie electorală solidă.

El mai beneficiază şi de un context recent mai favorabil, cu o cerere în creştere de 'protecţie sanitară, economică, socială' a europenilor, crede Tara Varma, de la ECFR.

În ultimii ani, cu crizele refugiaţilor sau monedei euro, 'se spunea că dreapta era cel mai bine plasată pentru a proteja frontierele şi a asigura o bună gestiune' a finanţelor, comentează Ignacio Molina, cercetător la institutul regal Elcano de la Madrid.

'Dar, cu această criză care are legătură cu pandemia, sănătatea publică şi relansarea economică prin cheltuieli, inversul austerităţii, ne putem spune că social-democraţia este cel mai bine plasată', adaugă el. 'Şi, datorită acestui fapt, cu 25% din voturi ea reuşeşte să guverneze', mai explică analistul spaniol în comentariul difuzat marţi de France Presse.AGERPRES/(AS - autor: Irina Cristea, editor: Ionuţ Mareş, editor online: Andreea Lăzăroiu)