La 26 iunie 1945, la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, când ţările erau în ruină şi omenirea năzuia la pace, reprezentanţi din 51 de state s-au reunit la San Francisco pentru a semna un document, Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite, cuprinzând principiile fundamentale pe care urmau să se bazeze relaţiile internaţionale din acel punct înainte, de la egalitatea suverană a statelor la interzicerea folosirii forţei în aceste relaţii.

Astăzi, după 75 de ani şi o lungă serie de alte conflicte - deşi de mai mică anvergură decât al doilea război mondial - şi calamităţi de altă natură care au afectat evoluţia umanităţii, Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) urmăreşte în continuare construirea "lumii mai bune" la care aspirau fondatorii săi, prin implicarea sa în operaţiuni de menţinere a păcii şi securităţii pe plan internaţional, promovarea dezvoltării şi furnizarea de asistenţă umanitară, garantarea dreptului internaţional, protejarea drepturilor omului şi promovarea democraţiei şi susţinerea eforturilor de combatere a schimbărilor climatice.

În acest demers, Organizaţia şi-a propus un set de 17 obiective, aşa-zisele Obiective de Dezvoltare Durabilă (SDG), aflate în centrul Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă, o agendă de acţiune ambiţioasă în vederea eradicării sărăciei extreme, combaterii inegalităţilor şi a injustiţiei şi protejării planetei până în 2030.

Aceste obiective sunt prezentate de ONU drept o chemare la acţiune a tuturor statelor - sărace, bogate şi cu venituri medii - pentru promovarea prosperităţii în paralel cu protejarea planetei şi cu recunoaşterea faptului că strategiile de eradicare a sărăciei trebuie însoţite de strategii de creştere economică şi de reglementarea unei vaste game de nevoi sociale ca educaţia, sănătatea, protecţia socială, oportunităţile de muncă, precum şi de măsuri de combatere a schimbărilor climatice şi de protecţie a mediului. În paralel, sunt evidenţiate şi unele din principalele provocări care rămân în calea acestor obiective.

Obiectivul nr. 10: Reducerea inegalităţilor în interiorul ţărilor şi între ţări

Inegalităţile constituie unul dintre cele mai mari obstacole în procesul de dezvoltare al unei societăţi durabile şi persistă pe plan mondial, în pofida unor semne pozitive de reducere a disparităţilor în anumite aspecte, cum ar fi diferenţele dintre venituri în unele ţări.

Pandemia de COVID-19 a aprofundat inegalităţile existente, afectând cel mai mult comunităţile cele mai sărace şi mai vulnerabile - şi în acelaşi timp inegalităţile sociale, politice şi economice au amplificat impactul pandemiei, notează ONU. În planul economiei, pandemia a crescut semnificativ şomajul pe plan global şi a scăzut dramatic veniturile lucrătorilor. În acelaşi timp, a pus sub semnul întrebării progresele limitate obţinute în ultimele decenii în privinţa egalităţii de gen şi a drepturilor femeilor: în toate domeniile, de la sănătate la economie, securitate şi protecţie socială, impactul COVID-19 a fost mai mare asupra situaţiei femeilor şi fetelor.

Inegalităţile continuă însă să se aprofundeze şi în cazul populaţiilor vulnerabile din ţări cu sisteme de sănătate slabe sau care se confruntă cu crize umanitare. Riscul de excluziune este cel mai mare în cazul refugiaţilor şi migranţilor, al populaţiilor indigene, al persoanelor vârstnice, cu dizabilităţi şi al copiilor şi, mai mult, câştigă teren discursurile de ură împotriva grupurilor vulnerabile, menţionează ONU.

Pe acest fundal, ONU are totuşi ambiţia ca până în 2030 să se ajungă la o creştere progresivă a veniturilor pentru cei care se încadrează în categoria celor mai săraci 40% dintre locuitorii unei ţări, la o rată mai mare decât media naţională şi la promovarea incluziunii sociale, economice şi politice a tuturor, indiferent de vârstă, sex, dizabilitate, rasă, etnie, origine, religie sau statut economic sau de altă natură, ceea ce este realizabil, teoretic, prin măsuri ca asigurarea de şanse egale, eliminarea legilor, politicilor şi practicilor discriminatorii şi adoptarea de politici adecvate, în special fiscale, salariale şi de protecţie socială, reglementarea şi monitorizarea pieţelor şi instituţiilor financiare globale şi nu în ultimul rând prin facilitarea migraţiei şi mobilităţii ordonate, sigure, reglementate şi responsabile a persoanelor.AGERPRES/(AS - autor: Mihaela Toh, editor: Mariana Ionescu, editor online: Andreea Lăzăroiu)