La 26 iunie 1945, la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, când ţările erau în ruină şi omenirea năzuia la pace, reprezentanţi din 51 de state s-au reunit la San Francisco pentru a semna un document, Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite, cuprinzând principiile fundamentale pe care urmau să se bazeze relaţiile internaţionale din acel punct înainte, de la egalitatea suverană a statelor la interzicerea folosirii forţei în aceste relaţii.

Astăzi, după 75 de ani şi o lungă serie de alte conflicte - deşi de mai mică anvergură decât al doilea război mondial - şi calamităţi de altă natură care au afectat evoluţia umanităţii, Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) urmăreşte în continuare construirea "lumii mai bune" la care aspirau fondatorii săi, prin implicarea sa în operaţiuni de menţinere a păcii şi securităţii pe plan internaţional, promovarea dezvoltării şi furnizarea de asistenţă umanitară, garantarea dreptului internaţional, protejarea drepturilor omului şi promovarea democraţiei şi susţinerea eforturilor de combatere a schimbărilor climatice.

În acest demers, Organizaţia şi-a propus un set de 17 obiective, aşa-zisele Obiective de Dezvoltare Durabilă (SDG), aflate în centrul Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă, o agendă de acţiune ambiţioasă în vederea eradicării sărăciei extreme, combaterii inegalităţilor şi a injustiţiei şi protejării planetei până în 2030.

Aceste obiective sunt prezentate de ONU drept o chemare la acţiune a tuturor statelor - sărace, bogate şi cu venituri medii - pentru promovarea prosperităţii în paralel cu protejarea planetei şi cu recunoaşterea faptului că strategiile de eradicare a sărăciei trebuie însoţite de strategii de creştere economică şi de reglementarea unei vaste game de nevoi sociale ca educaţia, sănătatea, protecţia socială, oportunităţile de muncă, precum şi de măsuri de combatere a schimbărilor climatice şi de protecţie a mediului. În paralel, sunt evidenţiate şi unele din principalele provocări care rămân în calea acestor obiective.

Obiectivul nr. 7: Accesul tuturor la energie la preţuri accesibile şi într-un mod sigur, durabil şi modern

Lumea face progrese spre îndeplinirea acestui obiectiv, fiind semne încurajatoare că energia devine mai sustenabilă şi disponibilă: accesul la electricitate în ţările sărace a început să se accelereze, eficienţa energetică se îmbunătăţeşte, iar energiile regenerabile câştigă teren în sectorul electricităţii. Totuşi, în lumea de azi, 13% din populaţia globală încă nu are acces la electricitatea modernă, iar 3 milioane de oameni - aproape jumătate din omenire - se bazează încă pe lemn, cărbune sau reziduuri animale pentru gătit şi încălzire. În aceste condiţii, sectorul energiei continuă să aibă o contribuţie dominantă la schimbările climatice, fiind responsabil de 60% din emisiile totale de gaz cu efect de seră, iar poluarea în interior, provenită de la combustibilii fosili utilizaţi pentru activităţi gospodăreşti, a provocat 4,3 milioane de decese în 2012, 6 din 10 în rândul femeilor şi fetelor.

ONU vizează, până în 2030, asigurarea accesului universal la servicii energetice accesibile, sigure şi moderne, creşterea semnificativă a ponderii energiei din surse regenerabile în mixul energetic global şi dublarea ratei globale de îmbunătăţire a eficienţei energetice, precum şi intensificarea cooperării internaţionale pentru a facilita accesul la tehnologii energetice moderne şi curate, în special în ţările în curs de dezvoltare.AGERPRES/(autor: Mihaela Toth, editor Mariana Ionescu, editor online: Adrian Dãdârlat)