Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) a decis marţi că produsele alimentare originare din teritoriile ocupate de Statul Israel trebuie să poarte menţiunea teritoriului lor de origine, însoţită, în cazul în care provin dintr-o localitate sau dintr-un ansamblu de localităţi care constituie o colonie israeliană din interiorul teritoriului respectiv, de menţionarea acestei provenienţe, indică un comunicat al CJUE.

Litigiul principal este între Organisation juive europeenne şi Vignoble Psagot Ltd, pe de o parte, şi Ministerul Economiei şi Finanţelor din Franţa, pe de altă parte, în legătură cu legalitatea unui aviz privind indicarea originii mărfurilor originare din teritoriile ocupate de Statul Israel începând cu iunie 1967. Acest aviz a fost emis ca urmare a publicării de către Comisia Europeană a unui aviz interpretativ privind indicarea originii mărfurilor originare din aceste teritorii.

''În primul rând, CJUE a observat că ţara de origine sau locul de provenienţă a unui produs alimentar trebuie să fie menţionat atunci când lipsa unei asemenea menţiuni poate induce în eroare consumatorii, lăsându-i să creadă că produsul alimentar respectiv are o ţară de origine sau un loc de provenienţă diferit de ţara de origine sau de locul de provenienţă real. Pe de altă parte, Curtea a observat că, atunci când menţionarea originii sau a provenienţei este indicată pe respectivul produs alimentar, aceasta nu trebuie să fie înşelătoare'', relevă comunicatul CJUE.

În al doilea rând, Curtea a interpretat atât noţiunea de "ţară de origine", cât şi termenii "ţară" şi "teritoriu" în sensul Regulamentului nr. 1169/2011. În această privinţă, ea a observat că noţiunea respectivă este definită la articolul 2 alineatul (3) din regulamentul menţionat, prin trimitere la Codul vamal comunitar, potrivit căruia sunt considerate ca fiind originare dintr-o anumită "ţară" sau dintr-un anumit "teritoriu", mărfurile care fie au fost obţinute în întregime într-o singură ţară sau teritoriu, fie au fost supuse ultimei transformări sau prelucrări substanţiale în acea ţară sau teritoriu.

În ceea ce priveşte termenul "ţară", utilizat în repetate rânduri de Tratatul UE şi de Tratatul privind funcţionarea UE ca sinonim al termenului "stat", Curtea a arătat că, pentru a asigura o interpretare coerentă a dreptului Uniunii Europene, trebuie să se confere acelaşi sens acestui termen în Codul vamal al Uniunii şi, prin urmare, în Regulamentul nr. 1169/2011. Or, "statul" desemnează o entitate suverană care exercită, în interiorul frontierelor sale geografice, totalitatea competenţelor recunoscute de dreptul internaţional.

Referitor la termenul "teritoriu", Curtea a observat că din însăşi formularea Codului vamal al Uniunii rezultă că acesta desemnează entităţi diferite de "ţări" şi, prin urmare, de "state". În acest context, Curtea a precizat că faptul de a aplica, pe produse alimentare, menţiunea conform căreia Statul Israel este "ţara de origine" a acestora, în condiţiile în care respectivele
produse alimentare sunt în realitate originare din teritoriile care dispun fiecare de un statut internaţional propriu şi distinct de cel al acestui stat, fiind în acelaşi timp ocupate de acesta din urmă şi sub jurisdicţia limitată a acestuia, în calitate de putere ocupantă în sensul dreptului internaţional umanitar, ar fi de natură să inducă în eroare consumatorii. În consecinţă, Curtea a
declarat că menţionarea teritoriului de origine a produselor alimentare în cauză este obligatorie, în sensul Regulamentului nr. 1169/2011, cu scopul de evita inducerea în eroare a consumatorilor cu privire la faptul că Statul Israel este prezent în aceste teritorii în calitate de putere ocupantă, ci nu în calitate de entitate suverană.

În ceea ce priveşte noţiunea de "loc de provenienţă", Curtea a arătat că trebuie înţeleasă ca făcând trimitere la orice spaţiu geografic determinat situat în interiorul ţării sau al teritoriului de origine a unui produs alimentar, cu excluderea unei adrese a producătorului.

Astfel, menţiunea conform căreia un produs alimentar provine dintr-o "colonie israeliană" situată într-unul dintre "teritoriile ocupate de Statul Israel" poate fi considerată ca o menţiune a "locului de provenienţă", cu condiţia ca termenul "colonie" să facă trimitere la un anumit loc geografic.

Pe de altă parte, în ceea ce priveşte aspectul dacă menţiunea "colonie israeliană" are un caracter obligatoriu, Curtea a subliniat mai întâi că coloniile instalate în anumite teritorii ocupate de Statul Israel se caracterizează prin faptul că materializează o politică de transfer de populaţie pe care acest stat o desfăşoară în afara teritoriului său, cu încălcarea normelor dreptului internaţional general umanitar.

În continuare, Curtea a statuat că lipsa acestei menţiuni, ceea ce presupune că numai teritoriul de origine ar fi menţionat, poate să inducă în eroare consumatorii. Astfel, aceştia nu pot şti, în absenţa oricărei informaţii care să le permită să înţeleagă mai bine acest aspect, că un produs alimentar provine dintr-o localitate sau dintr-un ansamblu de localităţi care constituie o colonie instalată într-unul dintre teritoriile menţionate, cu încălcarea normelor dreptului internaţional umanitar. Or, Curtea a observat că, în temeiul dispoziţiilor Regulamentului nr. 1169/2011, informarea consumatorilor trebuie să le permită acestora să facă o alegere în cunoştinţă de cauză şi ţinând seama nu numai de consideraţii de ordin sanitar, economic, ecologic sau social, ci şi de consideraţii de ordin etic sau legate de respectarea dreptului internaţional. Curtea a subliniat în această privinţă că astfel de consideraţii puteau influenţa deciziile de cumpărare ale consumatorilor. AGERPRES/(AS - autor: Tudor Martalogu, editor: Gabriela Ionescu, editor online: Simona Aruştei)