Forţele eurosceptice se bucură de o influenţă semnificativă în numeroase ţări din Uniunea Europeană, după cum o arată numeroasele situaţii în care mai multe capitale au intrat în conflict cu Bruxelles-ul - fără a urma însă exemplul Londrei, partide anti-UE sau anti-euro sunt asociate puterii, iar opoziţia adoptă poziţii mai radicale. Euroscepticismul nu urmează însă clivajele politice clasice: unele partide de extremă dreapta nu pun sub semnul întrebării Uniunea Europeană, în schimb o parte a stângii radicale ar dori detaşarea de bloc, scrie AFP într-un articol recent.

Marea Britanie

În principiu, euroscepticii sunt majoritari în Regatul Unit, 52% dintre alegători pronunţându-se pentru Brexit la referendumul din 2016. Vicisitudinile procesului de Brexit vor face însă, în mod paradoxal, ca britanicii să fie nevoiţi să participe la alegerile europene de la sfârşitul acestei luni. În momentul de faţă, din cei 73 de eurodeputaţi britanici, o bună parte dintre cei 18 conservatori şi cei 24 aleşi în 2014 sub ecusonul UKIP (Partidul Independenţei Regatului Unit) sunt ostili UE. Aceştia din urmă s-au dispersat, o parte rămânând în UKIP şi alţii alăturându-i-se liderului lor istoric Nigel Farage în noul său partid Brexit, pe care sondajele de opinie îl arată ca având vântul din pupă.

Ungaria

Premierul ungar Viktor Orban şi-a axat campania electorală pentru 26 mai pe denunţarea instituţiilor europene. După ce a atacat în zadar cotele de refugiaţi la Curtea de Justiţie a UE, Orban face obiectul unei solicitări de sancţiuni din partea Parlamentului European, care îi reproşează abuzuri împotriva presei, a justiţiei şi a învăţământului superior. Partidul său Fidesz - care are în prezent 11 eurodeputaţi, din cei 21 ai Ungariei - a fost suspendat în martie din Partidul Popular European (PPE, dreapta).

Polonia

Guvernul conservator al PiS (Lege şi Justiţie, condus de Jaroslaw Kaczynski, cu 14 eurodeputaţi din 51) este ameninţat cu sancţiuni europene pentru nerespectarea statului de drept, în legătură cu reforma Curţii supreme.

Republica Cehă

Numit în post de preşedintele eurosceptic şi prorus Milos Zeman, premierul Andrej Babis, din partidul populist ANO (cu doi eurodeputaţi din 21, dar cu aproape 30% din voturi la legislativele din 2017), s-a opus Bruxellesului în ce priveşte imigraţia şi riscă să devină obiectul unei proceduri europene de sancţionare pentru conflict de interese legat de imperiul său industrial. Un partid de extremă dreapta eurosceptic, SPD (19 deputaţi din 200 pe plan naţional), are de asemenea ambiţia de a intra în Parlamentul European.

România

Guvernul social-democrat este ameninţat de Comisia Europeană cu sancţiuni pentru un proiect de reformă controversat în sistemul judiciar. Preşedintele ţării, Klaus Iohannis, proeuropean de centru-dreapta, a convocat un referendum în aceeaşi zi cu alegerile europene pentru a se opune acestei reforme. Omul-forte al Partidului Social Democrat, fostul vicepremier Liviu Dragnea, a fost condamnat pentru fraudă electorală.

Italia

Guvernul populist de la Roma s-a opus cu fermitate majorităţii partenerilor săi, blocând accesul refugiaţilor pe coastele italiene, şi s-a angajat într-o confruntare cu Comisia Europeană - încheiată cu un compromis - în legătură cu bugetul pe 2018. Coaliţia guvernamentală, formată din Liga lui Matteo Salvini (şase eurodeputaţi din 73) şi Mişcarea 5 Stele a lui Luigi di Maio (cu 11 eurodeputaţi), şi-a construit succesul pe un discurs antimigranţi şi anti-UE, renunţând totuşi la susţinerea ieşirii din zona euro.

Austria

Liderul partidului de extremă dreapta eurosceptic FPOe, Heinz Christian Strache, este numărul 2 în guvernul condus de cancelarul conservator Sebastian Kurz. FPOe, care are trei eurodeputaţi din 18 şi o poziţie extrem de dură împotriva imigraţiei, a pus în schimb la sertar revendicările legate de ieşirea din UE şi din zona euro.

Danemarca

Partidul Popular Danez (trei eurodeputaţi din 13), formaţiune antiimigraţie şi care are în vedere ieşirea ţării din UE, susţine din exterior guvernul minoritar de centru-dreapta.

Estonia

Partidul eurosceptic de extremă dreapta EKRE, care a înregistrat un avans semnificativ la alegerile legislative din 3 martie, dar nu dispune de niciun eurodeputat, face parte din 24 aprilie din guvernul condus de centristul Juri Ratas.

Portugalia

Blocul de Stânga, care urmăreşte ieşirea din zona euro, dar nu şi din UE, şi Partidul Comunist, care susţine ieşirea din eurozonă şi eventual şi din UE, sprijină guvernul socialist, deşi nu iau parte la guvernare. Cele două au patru din totalul celor 21 de eurodeputaţi portughezi.

Finlanda

Partidul Adevăraţii Finlandezi (doi eurodeputaţi din 13), favorabil renunţării la euro, dar care şi-a lăsat deoparte programul antieuropean în timpul participării la guvern, între 2015 şi 2017, a înregistrat un succes remarcabil la legislativele din 14 aprilie, când a reuşit să ajungă pe locul doi, după social-democraţi, cu un discurs antiimigraţie şi climato-sceptic.

Franţa

Frontul Naţional (cu 15 eurodeputaţi din 74), redenumit Adunarea Naţională, şi-a atenuat discursul antieuropean din timpul campaniei prezidenţiale din 2017, dar nu a renunţat la discursul antiimigraţie. Îi fac concurenţă şi alte mişcări ca Debout la France (Franţa în picioare) sau Les Patriotes (Patrioţii), cu câte doi eurodeputaţi. În stânga eşichierului politic, Franţa nesupusă, cu trei eurodeputaţi, pledează pentru nerespectarea tratatelor europene în ce priveşte bugetul, fără a susţine ieşirea oficială din UE.

Germania

Formaţiunea anti-euro şi antiimigraţie Alternativa pentru Germania (AfD), creată în 2013, a obţinut 12,6% din voturi la alegerile legislative din 2017, bulversând jocul politic. Totuşi, din cauza unei serii de "defecţiuni", AfD, care a obţinut în 2014 şapte eurodeputaţi din 96 ai Germaniei, nu mai dispune în momentul de faţă decât de unul.

Suedia

Democraţii Suediei, cu doi eurodeputaţi şi o poziţie favorabilă ieşirii din Uniunea Europeană, joacă un rol de arbitru între cele două blocuri dominante, al stângii şi al dreptei.

Olanda

Partidul Libertăţii, anti-Islam, al lui Geert Wilders (PVV, cu patru eurodeputaţi) a devenit în 2017 cea de-a doua forţă din parlamentul olandez. PVV este concurat de Forumul pentru democraţie, care nu are eurodeputaţi, dar a reuşit să intre în Senat în urma alegerilor provinciale din martie, care determină indirect componenţa camerei superioare a parlamentului olandez. AGERPRES/(AS - autor: Mihaela Toth, editor: Mariana Ionescu, editor online: Gabriela Badea)