Luigi di Maio, candidat al populiştilor din Mişcarea Cinci Stele (M5S) la funcţia de şef al guvernului italian, reprezintă, la 31 de ani, chipul de încredere al acestui partid conservator, în cadrul căruia el a cunoscut o ascensiune fulminantă, relatează AFP în apropierea alegerilor legislative din Italia.

Devenit în 2013 cel mai tânăr vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor din istoria Italiei, la numai 26 de ani, acest napolitan îşi afişează cu succes fizicul de ginere ideal, cu o tunsoare îngrijită şi costumul său mereu impecabil.

Şi mai ales, el tranşează într-un mod singular cu Beppe Grillo, comicul fondator şi lider al M5S, ale cărui excese şi exprimare deocheată fac parte de multă vreme din cotidianul italienilor. Însă, la aproape 70 de ani, acesta din urmă şi-a manifestat în ultima vreme dorinţa de a lua distanţă faţă de un M5S devenit ''matur'', lansându-şi un nou blog şi revenind la ideea unei mişcări bazate pe democraţie participativă directă.

Acum, ''moştenitorul'' său elegant este în prim-planul scenei. ''El este foarte popular printre militanţi şi forţa sa constă mai ales în faptul că este complet diferit de Beppe Grillo, precum şi în felul în care comunică şi în înfăţişarea lui'', explică Alberto Castelvecchi, profesor de comunicare la Universitatea Luiss din Roma.

Intrat în mişcare în 2007, Luigi Di Maio a urcat repede scările până a ajuns în vârf, în mai puţin de zece ani. După un eşec în alegerile municipale din 2010, în oraşul său natal Campanie, el a devenit deputat şi vicepreşedinte al Adunării Parlamentare trei ani mai târziu, înainte de a se impune ca lider politic incontestabil în M5S.

În septembrie, el a fost în mod firesc desemnat candidat în funcţia de premier, după un scrutin online al militanţilor, în urma căruia a obţinut 82% dintre voturi, un scor insolent pe care detractorii săi îl atribuie absenţei unei concurenţe reale.

''Di Maio a fost creat pentru a fi moderat, de încredere pentru mame'', notează jurnalistul Jacopo Iacoboni într-o carte despre tânărul lider, pe care îl defineşte ca ''o creaţie totală a Casaleggio Associati'', societatea pentru consiliere informatică ce gestionează site-ul de internet şi activitatea M5S.

Fiul unui fost lider al Mişcării Sociale italiene, partid neo-fascist astăzi dizolvat, Luigi Di Maio respinge termenul de populist, pe care îl consideră peiorativ pentru calificarea M5S, şi asigură că nu doreşte o Italie extremistă sau antieuropeană. Dotat cu un calm imperturbabil, potrivit colaboratorilor săi, tânărul candidat este de asemenea cel care a adus garanţia seriozităţii, ce a lipsit multă vreme mişcării. O imagine pe care s-a străduit să o consolideze în timpul campaniei electorale, când a efectuat câteva vizite în străinătate, întâlnindu-se cu studenţi ai Universităţii americane Harvard sau cu investitori în Londra.

Cu riscul de a irita aripa ortodoxă a mişcării, el şi-a temperat de asemenea discursul cu privire la ieşirea din zona euro, care nu mai este de actualitate, sau despre alianţele cu alte partide, care nu mai sunt în totalitate excluse. ''Dacă nu putem guverna singuri după cum dorim, vom lansa un apel public către forţele politice ce vor fi reprezentate în parlament'', a declarat el recent.

Pentru că sistemul electoral italian avantajează partidele ce au ştiut să formeze coaliţii şi prin urmare complică sarcina mişcării antisistem care şi-a construit o bună parte din popularitatea sa pe refuzul acestor acorduri.

Implicat de foarte tânăr în politică, Luigi Di Maio a început studii de drept, fără a le duce până la capăt. În ceea ce priveşte experienţele sale profesionale, acestea se limitează la o scurtă perioadă în care a fost administratorul unui site web, asistent de regizor şi stagiar.

Acest lucru îi face pe detractorii săi să afirme că este doar o marionetă a lui Beppe Grillo şi nu este pregătit intelectual pentru a conduce cea de-a treia economie a zonei euro. La toate aceste acuzaţii, Luigi di Maio răspunde: ''Cancelarul austriac are vârsta mea, preşedintele francez are 40 de ani. Este vremea tinerilor''. AGERPRES/(AS - autor: Adriana Matcovschi, editor: Mariana Ionescu, editor online: Gabriela Badea)