Gheţarii elveţieni s-au topit în ultimii doi ani cât între 1960 şi 1990, ca urmare a unor condiţii meteorologice extreme exacerbate de dereglările climatice, relevă un studiu publicat joi, informează AFP.

Zăpada puţină din timpul iernii şi temperaturile foarte ridicate din timpul verii au făcut ca aceste capodopere ale naturii aflate în pericol să îşi piardă 10% din volum între 2022 şi 2023, a constatat grupul de experţi responsabili cu studierea criosferei din cadrul Academiei elveţiene de ştiinţe naturale.

Concluzia lor este clară: "Gheţarii elveţieni se topesc din ce în ce mai repede".

Anii extremi se succed şi seamănă: după ce au pierdut 6% din volumul lor în 2022, an record, gheţarii elveţieni s-au topit cu încă 4% în acest an. Este a doua cea mai mare scădere de la debutul măsurătorilor.

"Este o combinaţie între succesiunea foarte nefastă de fenomene meteorologice extreme şi schimbările climatice" care face aceste extreme mai probabile, a explicat pentru AFP Matthias Huss, care conduce reţeaua elveţiană de înregistrări glaciologice (Glamos).

"Dacă vom continua în ritmul pe care l-am văzut în ultimii ani - totul merge chiar mai repede - fiecare an va fi un an prost", a subliniat el.

"Şi am asistat la schimbări atât de puternice ale climei în ultimii ani încât este perfect posibil să ne imaginăm această ţară fără gheţari", a adăugat cercetătorul, subliniind totuşi că o acţiune decisivă de "stabilizare a climei" prin reducerea cât mai rapidă la zero a emisiilor de CO2 ar putea permite păstrarea "unei treimi din gheaţa formată în Elveţia".

Aceasta ar însemna că "deşi toţi gheţarii mici vor fi dispărut, iar gheţarii mari vor fi mult mai mici, va mai exista încă gheaţă în cele mai înalte regiuni ale Alpilor şi câţiva gheţari pe care îi vom putea arăta nepoţilor noştri", explică Huss.

Topirea a afectat toată această ţară alpină, considerată "rezervorul de apă" al Europei datorită celor 1.400 de gheţari care alimentează nenumărate lacuri, râuri şi pârâuri.

În sudul şi estul Elveţiei, gheţarii s-au topit aproape la fel de mult ca în anul record 2022. Astfel, în Valais (sud) şi în Engadine (est), o topire a gheţii de câţiva metri a fost măsurată la peste 3.200 metri, deşi, în urmă cu câţiva ani, gheţarii se aflau încă în echilibru la această altitudine.

În iarna 2022/2023, a nins foarte puţin pe ambele părţi ale Alpilor, iar vremea a fost foarte caldă. Prin urmare, în toate staţiunile a fost mult mai puţină zăpadă decât de obicei.

La o altitudine de peste 1.000 de metri, în prima jumătate a lunii februarie, stratul de zăpadă măsurat a fost, în general, uşor mai mare decât în iernile din 1964, 1990 şi 2007, când a fost puţină zăpadă. Însă topirea a atins noi recorduri în a doua jumătate a lunii februarie, iar stratul de zăpadă nu a atins decât circa 30% din media multianuală.

Luna iunie, secetoasă şi foarte caldă, a făcut ca stratul de zăpadă să se topească cu două până la patru săptămâni mai devreme decât de obicei.

Potrivit unui studiu al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) apărut anul trecut, topirea gheţii şi a zăpezii este una dintre cele zece ameninţări majore cauzate de încălzirea globală.

Conform unui alt studiu, publicat în ianuarie de revista Science, jumătate dintre gheţarii de pe Pământ, în special cei de dimensiuni mici, sunt condamnaţi la dispariţie până la sfârşitul secolului din cauza schimbărilor climatice. AGERPRES/ (AS - autor: Ana Alecu, editor: Vicenţiu Purcărea, editor online: Simona Aruştei)