Copacii pot să se adapteze la climatele aride pe termen lung, aşa cum au demonstrat în Statele Unite speciile de stejari, mai rezistente decât se credea până în prezent, sau să compenseze, parţial, efectele generate de episoadele severe de secetă, potrivit unui studiu realizat pe exemplare de pin scoţian, informează AFP joi.

"Se credea că stejarii care trăiesc într-un mediu foarte uscat erau ultra-vulnerabili", a declarat Sylvain Delzon, cercetător la Institutul Naţional de Cercetări Agronomice (INRAE) din cadrul Universităţii Bordeaux, care a participat la acest studiu realizat de oameni de ştiinţă americani şi publicat în cel mai recent număr al revistei Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS) din Statele Unite.

Studiul a arătat că 19 specii de stejari din vestul american, care trăiesc în pădurile umede temperate din statul Washington, situat în nordul Statelor Unite şi până în deşertul din sudul Californiei, sunt "extrem de rezistente la secetă", a dezvăluit Sylvain Delzon.

"Embolie"

Un episod de caniculă severă poate fi fatal oricărei plante. În condiţii normale, apa care o alimentează circulă printr-un circuit de vase conducătoare care merg de la rădăcini până la frunze, de unde se evaporă în cea mai mare parte.

Atunci când apa lipseşte în sol şi creşterea temperaturilor accelerează evaporarea ei de către frunze, presiunea sevei din acele vase scade.

"Dacă se ajunge la un anumit prag, se produce apariţia unor bule de aer" în acele vase - altfel zis, o embolie -, care blochează circulaţia sevei şi sfârşeşte prin a ucide planta, a explicat acelaşi cercetător de la INRAE.

Oamenii de ştiinţă au stabilit că speciile de stejar studiate prezentau "o largă marjă de siguranţă împotriva emboliei", dezvoltând în special reţele de vase foarte rezistente.

Pentru a măsura acea marjă, ei au comparat, în laborator, momentul în care apar bulele de aer în vasele unei ramuri, cu stresul suferit pe teren de vasele unui copac supus unui episod puternic de secetă.

Speciile studiate, care au evoluat în milioane de ani, "sunt în măsură să reziste la un climat chiar şi mai uscat decât cel actual", afirmă Sylvain Delzon. În schimb, în faţa unei schimbări climatice foarte rapide, "vor şti aceste specii să se adapteze la fel de rapid?", se întreabă acelaşi cercetător. "Nimic nu este mai puţin sigur", a adăugat el.

În Scoţia

În Scoţia, cercetătorii dintr-o echipă condusă de Thomas Ovenden de la Universitatea Sterling au analizat capacitatea de recuperare a unei populaţii de pini de pădure (Pinus sylvestris), în urma unor episoade severe de secetă.

Aşteptând rezultatele observaţiilor lor efectuate timp de nouă ani după acel episod - în timp ce majoritatea studiilor vizează doi sau trei ani -, oamenii de ştiinţă au observat că deşi arborii înregistrau iniţial un deficit de creştere, cei mai mulţi dintre ei reveneau la un ritm normal după patru sau cinci ani.

Unii dintre ei înregistrau atunci "o super-creştere" timp de câţiva ani, potrivit studiului publicat în Journal of Ecology, în ianuarie.

"Nu au ajuns la punctul în care ar fi avut talia (trunchiului, n.r.) pe care ar fi trebuit să o aibă dacă nu exista episodul de secetă, dar această creştere le-a permis să reducă deficitul", a explicat Thomas Ovenden.

După opinia lui, cercetătorii trebuie să ţină cont de efectele unui episod de secetă pe termen lung şi să nu se concentreze doar pe deficitul de creştere cauzat de un astfel de episod.

"Ştim foarte puţine lucruri despre modul în care un copac îşi consacră resursele în acest moment", a precizat el. Este posibil, de exemplu, ca arborii să încerce mai întâi să îşi restabilească reţeaua de rădăcini şi pe cea foliară, înainte să reînceapă să crească.

Thomas Ovenden este de părere că studiile despre copaci "trebuie să ţină cont de durata lungă a proceselor implicate în creşterea arborilor, pentru ca ele să fie detectabile".AGERPRES/(AS - autor: Florin Bădescu, editor: Mariana Ionescu, editor online: Adrian Dãdârlat)