Gheaţa de pe Terra se topeşte într-un ritm mai rapid în prezent decât la mijlocul anilor 1990, sugerează un nou studiu, în contextul în care încălzirea globală contribuie la înregistrarea unor temperaturi globale din ce în ce mai ridicate, informează Reuters.

În total, o cantitate estimată de 28 de trilioane de tone metrice de gheaţă s-a topit din banchiza globală, calota glaciară şi gheţari începând cu mijlocul anilor 1990. Ritmul de topire anual este în prezent cu circa 57% mai rapid decât în urmă cu trei decenii, precizează oamenii de ştiinţă într-un studiu publicat luni în revista The Cryosphere.

''A fost o surpriză să vedem o creştere atât de mare în doar 30 de ani'', a spus Thomas Slater, unul dintre autorii studiului, glaciolog în cadrul Universităţii Leeds din Marea Britanie.

În timp ce situaţia este clară pentru cei care depind de gheţarii montani pentru a obţine apă potabilă sau se bazează pe mările îngheţate în timpul iernii ca să le protejeze locuinţele din zona de coastă împotriva furtunilor, topirea gheţii la nivel global a început să atragă atenţia şi în zone îndepărtate faţă de regiunile îngheţate, a mai precizat Slater.

Foto: (c) Lucas Jackson/REUTERS

Lăsând deoparte frumuseţea regiunilor polare, ''oamenii sunt conştienţi de faptul că, deşi gheaţa este departe, vor resimţi şi ei efectele topirii acesteia'', a spus el.

Topirea gheţii de pe uscat - în Antarctica, Groenlanda şi gheţarii montani - a adăugat suficientă apă în oceane într-un interval de trei decenii încât să ridice nivelul mediu global al mării cu 3,5 centimetri. Topirea gheţarilor montani reprezintă 22% din totalul anual de pierderi de gheaţă, un procent notabil având în vedere că reprezintă doar circa 1% din gheaţa de pe uscat, a spus Slater.

În regiunea arctică, banchiza se micşorează de asemenea către noi valori minime pe perioada verii. Anul trecut, a fost observată a doua cea mai redusă suprafaţă a banchizei în peste 40 de ani de monitorizare satelitară. Pe măsură ce banchiza dispare, expune apele întunecate care absorb radiaţia solară în loc să o reflecte în afara atmosferei. Fenomenul, cunoscut sub denumirea de amplificare arctică, contribuie la creşterea temperaturilor regionale.

Temperatura atmosferică globală a crescut cu circa 1,1 grade Celsius faţă de perioada preindustrială. În regiunea arctică însă, rata încălzirii a fost mai mult decât dublă faţă de media globală în ultimii 30 de ani.

Utilizând date satelitare din perioada 1994-2017, măsurători la faţa locului şi simulări pe computer, echipa de cercetători britanici a calculat că planeta a pierdut în medie 0,8 trilioane de tone metrice de gheaţă în fiecare an în decada 1990, dar circa 1,2 trilioane de tone metrice anual în ultimii ani.

Foto: (c)  NASA/JPL-CALTECH/EPA

Calcularea chiar şi a unui total de pierderi estimate de gheaţă din gheţarii Terrei, banchiză şi mările polare este ''o abordare cu adevărat interesantă şi una care este destul de necesară'', a spus geologul Gabriel Wolken din cadrul Departamentului de Cercetări Geologice şi Geofizice din Alaska. Wolken a fost unui dintre autorii studiului ''2020 Arctic Report Card'', publicat în decembrie, dar nu a participat la această nouă cercetare.

În Alaska, oamenii sunt ''extrem de conştienţi'' de fenomenul topirii gheţarilor, a spus Wolken. ''Schimbările se pot vedea cu ochiul liber''.

Cercetătoarea Julienne Stroeve din cadrul Centrului de date naţional pentru zăpadă şi gheaţă, din Boulder, Colorado, a precizat că studiul nu a inclus stratul de zăpadă de pe uscat, ''care determină de asemenea o reacţie puternică de albedo'', referindu-se la o mărime care indică coeficientul de reflectare al unei suprafeţe.

Cercetarea nu a inclus nici gheaţa de pe râuri sau permafrostul, cu excepţia faptului că ''aceste elemente ale criosferei au adus schimbări considerabile în ultimele decenii''. AGERPRES/(AS-autor: Simona Tatu, editor: Codruţ Bălu, editor online: Anda Badea)