Întinderile de gheaţă din Marea Bering au atins în timpul iernilor din 2018 şi 2019 noi minime record, ce nu au mai fost întâlnite de mii de ani, au anunţat oamenii de ştiinţă miercuri, ceea ce creşte îngrijorarea cu privire la impactul accelerat al schimbărilor climatice în Arctica, relatează Reuters.

Datele satelitare oferă o imagine clară a modului în care banchizele s-au schimbat în ultimele patru decenii în această regiune situată între Oceanul Arctic şi nordul Oceanului Pacific. Până la aceste date, singurele informaţii disponibile erau cele înregistrate în jurnalele navelor şi prin alte metode de observare.

De această dată, oamenii de ştiinţă s-au orientat spre turbăriile de pe insula îndepărtată St. Matthew din largul statului Alaska, care conţin compuşi organici din plante datând din urmă cu câteva milenii.

Examinând diferite forme de molecule de oxigen rămase captive în sedimente, oamenii de ştiinţă au reuşit să estimeze condiţiile atmosferice şi oceanice care ar fi afectat precipitaţiile şi banchizele în ultimii aproximativ 5.500 de ani, potrivit studiului publicat în jurnalul Science Advances.

''Insula în sine a acţionat ca propria staţie meteo'', a declarat coautorul studiului, Matthew Wooller, director în cadrul Alaska Stable Isotope Facility de la Universitatea din Fairbanks. Straturile de sedimente din turbării servesc drept o ''carte care merge înapoi în timp'', a adăugat el.

Odată cu încălzirea rapidă din zona arctică din ultimele decenii, întinderile de gheaţă din mările polare nordice s-a micşorat constant. Anul acesta, banchiza arctică din timpul verii a înregistrat cel mai scăzut nivel pentru luna iulie din cei 40 de ani de înregistrări.

Gheaţa banchizelor se acumulează din nou în fiecare an în timpul iernii. Însă, noul studiu sugerează că nivelurile maxime ale gheţii care se acumulează în Marea Bering poate înregistra un declin chiar şi în timpul iernii.

Pierderea gheţii marine afectează deja speciile de vieţuitoare din zona arctică, precum morsele, urşii polari şi focile, cu urmări negative pentru comunităţile indigene care se bazează pe vânătoarea acestor animale pentru a-şi asigura mijloacele de trai.

Micşorarea banchizelor agravează, de asemenea, încălzirea din regiune, gheaţa fiind înlocuită de pete de apă întunecată care absorb radiaţiile solare în loc să o reflecte înapoi în atmosferă.

''Evident, dacă se pierde gheaţa marină se schimbă complet temperaturile din Arctica'', a explicat Julienne Stroeve, specialistă în climatologie la National Snow and Ice Data Center din cadrul Universităţii Boulder, Colorado, care nu a fost implicată în acest studiu. ''Dacă se pierde toată, regiunea se va încălzi chiar mai repede'', a adăugat ea.

Însă, temperatura aerului nu a fost singurul factor despre care s-a descoperit că afectează banchizele. Modificări ale curenţilor oceanici şi atmosferici, asociate schimbărilor climatice, au un impact şi mai mare, a declarat autoarea principală a cercetării, Miriam Jones, specialistă în geologie la Serviciul de Prospectare Geologică al Statelor Unite (USGS).

''Se întâmplă mult mai mult decât simpla încălzire a temperaturii", a spus Jones. ''Asistăm la o schimbare a tiparelor curenţilor, atât în ocean, cât şi în atmosferă'', a adăugat ea.

Autorii studiului notează că schimbările la nivelul întinderilor de gheaţă din mările polare par să rămână cu cel puţin câteva decenii în urma schimbărilor la nivelul gazelor cu efect de seră din atmosferă. Ca urmare, cele mai recente valori minime record înregistrate la nivelul banchizelor în timpul iernii au fost un răspuns la nivelurile de gaze cu efect de seră din urmă cu câteva zeci de ani. Cercetătorii au verificat aceste constatări comparând datele satelitare din ultimele patru decenii. AGERPRES/(AS - autor: Dana Purgaru, editor: Codruţ Bălu, editor online: Gabriela Badea)