Autorităţile din domeniul medical şi cele politice au încercat să ascundă adevărul în legătură cu uriaşul scandal al sângelui contaminat ce a dus la moartea a 3.000 de persoane în Marea Britanie între anii 1970 şi 1990, conform concluziei unei anchete publice ce s-a desfăşurat timp de 7 ani şi a fost publicată luni, transmite AFP.

Acest scandal, legat de contaminarea a mii de persoane cu virusul hepatitei C şi cu HIV după ce au primit transfuzii de sânge, "ar fi putut fi în mare măsură evitat", susţine în raportul său fostul judecător Brian Langstaff, care a condus ancheta.

De asemenea, conform anchetei, acest scandal nu a fost rezultatul unui accident, fiind urmarea unui adevărat "catalog" de greşeli din partea guvernului şi medicilor, transmite şi Reuters.

Brian Langstaff a precizat că peste 30.000 de persoane au primit transfuzii cu sânge infectat şi alte produse conexe în anii '70 şi '80 din partea Serviciului public Naţional de Sănătate (NHS) din Marea Britanie, rezultatul fiind "vieţi, visuri şi familii distruse".

Folosirea sângelui infectat, în pofida riscurilor cunoscute, a produs mii de victime şi în SUA, Franţa, Canada şi în alte ţări, parţial după ce deţinuţi din SUA şi oameni din alte grupuri de risc ridicat au primit bani pentru a dona sânge.

În Marea Britanie aproximativ 1,250 de persoane care sufereau de boli ale sângelui au fost infectate cu HIV, dintre care aproximativ 380 de copii, conform anchetei. Trei sferturi dintre cei infectaţi au murit.

"Acest dezastru nu a fost un accident. Infecţiile s-au produs pentru că cei în poziţii de autoritate - medicii, serviciile de transfuzii de sânge şi guvernele succesive - nu au pus siguranţa pacienţilor pe primul loc", a subliniat Langstaff, care a mai precizat că victimele şi urmaşii victimelor au dreptul la compensaţii financiare.

Guvernul britanic, care în 2015 susţinea că aceste transfuzii de sânge infectat "nu ar fi trebuit să se întâmple niciodată", a fost de acord în 2022 să plătească despăgubiri în valoare de 100.000 de lire sterline celor afectaţi.

Sângele infectat şi produsele derivate, unele dintre care au fost importate din SUA, au fost folosite pentru transfuzii care nu au fost de fiecare dată necesare din punct de vedere clinic şi pentru tratarea unor afecţiuni ale sângelui aşa cum este hemofilia.

Bolnavii de hemofilie au primit concentrate Factor 8, deseori importate din SUA sau Austria, care aveau un risc crescut de a produce hepatite. O parte dintre concentrate erau contaminate cu HIV în anii '80, conform anchetei, dar autorităţile nu au reuşit să treacă la alternative mai sigure şi au decis în iulie 1983, la un an după ce riscurile au apărut, să nu suspende importul acestora.

Eşecurile sistemice au dus la infectarea cu HIV a 80 - 100 de persoane prin transfuzie, se spune în anchetă, iar aproximativ 26.800 de persoane au fost infectate cu hepatită C, adesea din cauza primirii de sânge după naştere sau după o intervenţie chirurgicală.

Pacienţii au avut de suferit din cauza complezenţei medicilor cu privire la hepatita C şi a reacţiei lor prea lente cu privire la riscul de îmbolnăvire de SIDA, agravate şi de absenţa scuzelor şi a unor reparaţii semnificative, conform anchetei.

Judecătorul Brian Langstaff a precizat că pacienţii au fost expuşi la riscuri deşi se ştia foarte bine că sângele poate provoca infecţii hepatice grave.

Practici de tratament care ar fi putut reduce riscurile nu au fost adoptate, a adăugat el, subliniind că, până în 1984, a fost colectat sânge pentru transfuzii de la deţinuţi, populaţie cu o prevalenţă mai mare a riscului de hepatite.

O parte dintre victime au fost trădate de medici fiind folosite în teste clinice fără a li se aduce la cunoştinţă acest lucru şi fără a li se solicita consimţământul informat.

"Va fi uimitor pentru oricine va citi acest raport că aceste evenimente au putut să aibă loc în Marea Britanie", a mai spus Langstaff.

Ancheta publică britanică, care a fost deschisă în 2018, nu are puterea de a recomanda urmăriri penale pentru cei vinovaţi, mai notează Reuters.AGERPRES/(AS - editor: Codruţ Bălu, editor online: Anda Badea)