Proprietarul unui restaurant din oraşul israelian Acra care a fost incendiat în timpul violenţelor interetnice din mai 2021 spune că autorii atacului nu au obţinut ce şi-au dorit după ce a reuşit să reconstruiască în opt luni localul foarte popular în ţară şi în Orientul Mijlociu, păstrându-şi atât angajaţii, cât şi clienţii.

Restaurantul israelian Uri Buri, care a primit în 2019 titlul de cel mai bun restaurant din Israel şi din Orientul Mijlociu de la site-ul internaţional de recomandări pentru călătorii Trip Advisor, este unul dintre locurile din Oraşul vechi din Acra grav afectate de violenţele interetnice din mai 2021, soldate cu doi morţi şi zeci de răniţi.

Localul în care se pot consuma acum unele dintre cele gustoase delicatese din peşte nu mai prezintă urmele distrugerii de anul trecut, fiind reconstruit în întregime cu bani dintr-un fond special al guvernului israelian pentru finanţarea remedierii pagubelor provocate de violenţele interetnice. Pentru Uri Jeremias, proprietarul în vârstă de 77 de ani al "Uri Buri", oportunitatea de a putea să-şi reconstruiască restaurantul aşa cum a visat întotdeauna a fost "ca o şansă cu o tragedie ataşată".

Foto: (c) Florin Stefan/AGERPRES

El şi-a deschis restaurantul în 1988, în oraşul Naharia, iar în 1996 l-a mutat în Acra, în locul în care se află şi astăzi, nu departe de ţărmul Mării Mediterane. Deşi din câte spune nu a avut niciodată vreo prejudecată împotriva arabilor din Israel, alături de care a crescut, evenimentele violente de anul trecut care l-au afectat personal i-au întărit convingerea că soluţia cea mai bună pentru viitor este "una care să includă nu coexistenţa, ci o viaţă împreună, care este mult mai largă decât coexistenţa".

Astfel se face că în prezent în restaurantul său lucrează "oameni de peste tot, din Ucraina, din Rusia, arabi musulmani, evrei, beduini, creştini".

"Eu nu am principii", a glumit Uri Jeremias cu prilejul unei întâlniri cu jurnalişti străini, organizată săptămâna trecută de Asociaţia de Presă Europa Israel. "Mereu am crezut că oamenii construiesc ziduri în jurul lor pentru a se proteja şi primul strat de pietre sunt principiile", a adăugat el.

În cazul ucrainenilor pe care îi are pe statul de plată, el afirmă că este solidar cu ei pentru că rudele lor au probleme în ţară, dar că relaţiile lor cu ruşii care lucrează pentru el nu trebuie să se schimbe. "Nu trebuie să le permitem războaielor din lume să ajungă în restaurantul nostru", a spus Uri Jeremias.

"Copiii ăştia nu sunt proşti, nu sunt leneşi, au doar nevoie de un prieten"

Când îşi aduce aminte de evenimentele din noaptea de 11 spre 12 mai de anul trecut, spune că "nimeni nu a crezut că tot ceea ce s-a întâmplat aici ar fi posibil".

"Poliţia a trimis toţi poliţiştii disponibili la Ierusalim, la fel şi brigada de pompieri, pentru că tuturor le era frică că s-ar putea declanşa un nou război în Cisiordania. A fost o şansă pentru radicali să-şi arate furia", a relatat el.

Foto: (c) Florin Stefan/AGERPRES

În seara în care restaurantul şi hotelul i-au fost incendiate, el îşi aduce aminte că în oraş era o "linişte înspăimântătoare".

"Au intrat patru oameni cu măşti şi au spart geamul restaurantului, un geam masiv, şi apoi au plecat. M-am gândit că au vrut doar să-şi exprime furia şi au plecat. Am sunat la poliţie şi mi-au spus că nu pot veni, să facem poze, aveau numai două maşini în întreg oraşul. Oamenii de aici erau în panică şi am chemat un vecin şi l-am rugat să-i ducă la hoteluri pentru a se simţi în siguranţă", a povestit el.

Apoi a fost anunţat că în hotelul lui, aflat la 5 minute de mers pe jos, cineva aruncase o bombă incendiară.

"Am luat un stingător şi, împreună cu un bucătar, m-am îndreptat spre hotel. Când am ajuns acolo, în câteva minute, vecinii stinseseră deja focul. Erau 12 oaspeţi în hotel şi era un fum teribil, negru, luminile nu mergeau, aşa că le-am cerut vecinilor să-i escorteze pe oameni din camerele hotelului. Apoi am încercat să sun la un hotel pentru a vorbi să fie transportaţi cu un autobuz în Naharia, pentru că oamenii ieşiseră doar în pijamale, dar telefonul nu mergea", a adăugat Uri Jeremias.

În timp ce încerca să-şi ajute clienţii de la hotel, Uri Jeremias a fost anunţat că restaurantul său este în flăcări.

"M-am gândit imediat că soţia şi fiica mea sunt acolo, împreună cu trei angajaţi, aşa că am fugit ca nebunul. Când am ajuns am aflat că soţia mea ajunsese deja la secţia de poliţie. Mai târziu mi s-a spus că atacatorii au venit şi au devastat restaurantul, iar soţia şi fiica mea s-au ascuns într-o toaletă. După o vreme cineva a bătut la uşă şi le-a spus că vor da foc restaurantului şi au ieşit afară", a mai spus el.

"În total incendiul a durat trei ore şi jumătate, fără poliţie, pompieri, ambulanţă, nimic, nimeni nu a intrat în Oraşul vechi", a afirmat Uri Jeremias. El a rememorat faptul că, doar cu o săptămână înainte, pe 4 mai, în restaurantul său a avut loc o cină de iftar cu 400 de invitaţi, printre care imamul, şeicii din Galilea, şeful poliţiei, rabinul, politicieni arabi şi evrei.

"Toată lumea era acolo şi spunea că oamenii ar trebui să vină la Akko (denumirea israeliană a oraşului Acra - n.r.) şi să vadă cum trăim cu toţii împreună. După incendiu, m-am întrebat cine lipsea de la această adunare? Am înţeles că cei care lipseau erau 'oamenii transparenţi'. Cei mai mulţi sunt tineri, nu au un profesor, pentru că nu vor să meargă la şcoală, nu au părinţi, pentru că ei merg la serviciu, nu au îndrumare, şi niciun cadru" în care să se dezvolte, şi-a adus el aminte.

El spune că astfel de oameni există peste tot în lume, nu doar în Israel. "Ceea ce au ei este Tik Tok şi fake news, şi cu asta trec prin viaţă (...). Dacă îi prind dealerii de droguri vor face trafic de droguri, dacă vor fi prinşi de radicali religioşi vor deveni radicali. Radicalii religioşi le vor da un cadru şi vor spune că noi suntem cei mai buni, noi suntem cei care luptăm pentru Allah. Dacă i-aş prinde şi i-aş aduce în bucătărie ar fi cei mai buni bucătari. Copiii ăştia nu sunt proşti, nu sunt leneşi, ci sunt nişte copiii care au nevoie de un prieten", a explicat Uri Jeremias acest fenomen al tinerilor fără busolă de toate etniile şi religiile.

Foto: (c) Florin Stefan/AGERPRES

"Vremurile bune trebuie să le planifici, catastrofele vin singure"

Întrebat dacă tensiunile care au dus la violenţele interetnice din mai anul trecut au fost rezolvate între timp, Uri Jeremias nu răspunde afirmativ, dar pledează din nou pentru înţelegere şi spune că este necesar "un ingredient foarte important - respectul".

"Sunt evrei în Akko care spun că nu vin la restaurante arabe pentru că vor să-i pedepsească pe arabi. Avem aici arabi şi evrei care trăiesc împreună şi cei care au aici restaurante cred în a trăi împreună. Asta este sursa succesului lor. Ei nu au nimic de a face cu răufăcătorii care au făcut asta. Şi dacă îi pedepseşti pe oamenii buni nevenind la restaurantele lor le dai răufăcătorilor lucrul pe care îl doresc. Trebuie să facem opusul, să susţinem pe toată lumea", a spus el.

"Avem aici, în întreaga Galilee, mai mulţi doctori, asistente şi oameni de laborator arabi, peste 50%. Dacă cineva vine la spital nu întreabă dacă e tratat de un medic evreu sau arab, aşa că de ce să nu mergi la un restaurant arab? Este prostesc. Din estimările mele peste 90% din arabii din Israel nu sunt interesaţi să trăiască în Siria, Liban, Egipt, Iordania, vor să trăiască aici, să trăiască alături de noi. Dar puţin respect poate schimba radical lucrurile", a afirmat el.

În ceea ce priveşte situaţia prin care a trecut şi care se putea transforma într-o tragedie, el spune că a reuşit să depăşească momentul.

"Vremurile bune trebuie să le planifici, catastrofele vin singure. Dar chiar şi atunci poţi găsi o binecuvântare. Locul arată bine, ne-am păstrat echipa, clienţii, zâmbetul pe faţa directorului băncii, răufăcătorii nu au reuşit în ceea ce şi-au propus", a mai spus Uri Jeremias.

"Ce s-a întâmplat după evenimentele din mai? Am ascuns totul sub covor..."

Violenţele din mai anul trecut au fost mai grave în oraşe mixte ca Acra, Haifa sau Nazaret, dar ele şi-au făcut simţite prezenţa în toate comunităţile, indiferent de mărime.

Ibrahim Abu Ahmad, arab israelian născut în Nazaret, dar care trăieşte în prezent în satul Turan, din apropierea lacului Tiberius, a rememorat şi el evenimentele din urmă cu un an în cadrul unei întâlniri cu jurnaliştii, la Centrul Alma, un ONG cu sediul în apropiere de frontiera Israelului cu Libanul.

"În locul în care stau eu au fost arse două autobuze. Toată lumea din comunitate a condamnat acţiunile, nu ştim cine a făcut-o, dar a creat percepţia că arabii sunt violenţi. (...) Exista o perioadă în mai anul trecut când se făceau comparaţii. Cine sunt mai violenţi, arabii sau evreii? Eu m-am înfuriat să văd la ştiri că se afirmă că evreii sunt mai buni, pentru că au mai puţine incidente violente. Noi ştim că s-a ieşit în stradă, uneori violent, pentru că a existat un motiv, nu din senin", a afirmat acest tânăr care a studiat în SUA şi Egipt.

El crede că evenimentele din mai anul trecut au legătură cu ceea ce s-a întâmplat în A Doua Intifada, în 2000, când problemele principale nu au fost rezolvate.

"În opinia mea nimic nu a fost rezolvat în 2000 şi toate nemulţumirile pe care le-am avut atunci au reapărut acum şi avem aceeaşi problemă. Ce s-a întâmplat după evenimentele din mai? Am ascuns totul sub covor, pentru că viaţa continuă şi toată lumea trăieşte normal, dar problemele de bază rămân şi vor fi aici şi în viitor", a spus Ibrahim Abu Ahmad.

Foto: (c) Florin Stefan/AGERPRES

El afirmă că pentru comunitatea arabă din Israel continuă să existe o serie de probleme, între care cea mai importantă este cea de identitate.

"Deja avem propria noastră ciocnire între a fi cetăţean israelian şi identitatea palestiniană. Cuvântul palestinian este cumva în afara contextului în această ţară. Eu personal sunt amândouă. Din punctul meu de vedere spun, din punct de vedere cultural, sunt amândouă. Suntem crescuţi cu valori, mâncare, cultură, norme care fac parte din cultura palestiniană, nu iordaniană, libaneză sau egipteană", a declarat el.

Pe de altă parte, recunoaşte Ibrahim, arabii israelieni sunt crescuţi aici şi nu s-au confruntat cu realitatea în care au trăit palestinienii din Cisiordania sau Fâşia Gaza.

"Deci avem propria realitate, pentru că suntem cetăţeni israelieni. Dar eu am sentimentul că există mai mult loc de acceptare a părţii de identitate palestiniană. Am senzaţia că acelei părţi nu i se permite să aibă un loc în societate", a mai pledat el.

"Ne aflăm într-un uriaş conflict şi suntem prinşi la mijloc uneori"

În acelaşi timp, Ibrahim spune că nu se simte victima unei discriminări de stat, a "unui sistem construit de stat care mă pune pe mine într-o situaţie mai proastă decât altcineva".

"Cred că cea mai mare parte a discriminării pe care o văd este din partea oamenilor care au anumite opinii şi asta este ceva foarte normal. Avem discriminare între musulmani şi creştini, avem discriminare între musulmani şi evrei şi între evrei şi alţi evrei", a spus el.

Uneori, la mijloc în acest conflict dintre comunitatea arabă musulmană şi evrei este prinsă şi minoritatea creştină maronită, care reprezintă 2% din populaţie.

"Ca minoritate în cadrul unei minorităţi mai mari este mult mai complicat pentru noi. Trăim ca creştini în oraşe arabe, oraşe mixte, iar acele oraşe se află în Israel. Ne aflăm într-un uriaş conflict şi suntem prinşi la mijloc uneori, pentru că dacă ţii partea cuiva atunci poţi fi pedepsit de altcineva şi asta e o chestiune foarte sensibilă ca minoritate creştină de 2%", a declarat Shadi Khalloul, preşedintele Asociaţiei israeliene aramaice creştine, un maronit din satul Birem.

Foto: (c) Florin Stefan/AGERPRES

El a afirmat că în mai 2021 tensiunile au fost mari în Galilea inferioară, unde populaţia musulmană este substanţială, dar că în restul regiunii situaţia a fost mai puţin gravă decât în 2000.

"În satul meu, unde suntem 60% creştini şi 40% musulmani, au existat doi musulmani, doi adolescenţi de 15 ani, care au ars două cauciucuri în centrul localităţii. Dar cine va fi afectat de gesturile a doi tineri care nu au fost bine trataţi sau educaţi acasă? Întreaga populaţie. Ceea ce am făcut, împreună cu prieteni evrei din regiune, a fost să organizăm o demonstraţie de solidaritate în centrul satului şi am depăşit această problemă pentru a nu duce la luptă şi la mai multă tensiune", a relatat el.

Shadi Khalloul militează pentru ca bărbaţii din comunitatea aramaică creştină să meargă în armată, după modelul druzilor din Israel, pentru că astfel "devii parte din sistemul de apărare a ţării, opiniile tale sunt acceptate mai bine, deschizând inimile evreilor".

Toate acestea în contextul în care creştinii maroniţi din Israel duc o luptă aprigă pentru a-şi păstra identitatea.

"Suntem într-o negociere să construim primul sat aramaic în Israel. Suntem într-un proces de negociere cu guvernul şi cu cât vom pune mai multă presiune vom reuşi asta. Avem nevoie măcar de un sat pentru a ne păstra cultura şi identitatea să nu moară în această regiune", a mai spus el.AGERPRES/(A - autor: Florin Ştefan, editor: Mariana Ionescu, editor online: Ada Vîlceanu)