Cineast care promovează femeile, Pedro Almodovar are reputaţia de a fi fidel unei număr restrâns de actriţe care îi interpretează eroinele, însă muza sa de ieri şi de mâine este Madridul. Până pe 20 octombrie, capitala Spaniei aduce un omagiu acestei iubiri prin intermediul unei expoziţii intitulate "Madrid, chica Almodovar", informează AFP.

"Povestea lui Pedro Almodovar şi a Madridului este una de iubire reciprocă. Pedro Almodovar este Pedro Almodovar datorită Madridului, ei sunt inseparabili", a declarat curatorul expoziţiei, Pedro Sanchez, autorul cărţii "Todo sobre mi Madrid: Un paseo por el Madrid de Almodovar", al cărei titlu face trimitere la un film celebru al regizorului spaniol, "Todo sobre mi madre" (1999).

"A dăruit Madridului tot ceea ce oraşul i-a dat, sau chiar mai mult, în calitate de muză. Madridul apare în toate filmele lui Almodovar. El este adevărata 'chica Almodovar' ('fata Almodovar'), mult mai mult decât sunt Penelope Cruz, Carmen Maura şi Marisa Perez", a adăugat curatorul expoziţiei.

Pentru a găzdui expoziţia, Pedro Sanchez a considerat că niciun spaţiu nu este mai potrivit decât centrul cultural Conde Duque: în faţa faţadei acestuia, Carmen Maura i-a cerut în filmul "La ley del deseo" (1987) unui angajat municipal care curăţa strada să o stropească cu apă. Acea scenă nocturnă, de neuitat, a imortalizat-o pe actriţa spaniolă în rochia ei portocalie, sufocată de căldura care se abătuse asupra oraşului în timpul verii.

"Mulţi dintre străini cunosc Madridul sau cultura spaniolă prin intermediul filmelor sale. La fel cum oamenii merg să vadă Fontana di Trevi din Roma sau barul parizian din filmul 'Amelie', ei pot avea un prim contact cu Madridul prin cinematografia sa", a explicat Pedro Sanchez.

Cu ajutorul celor 200 de fotografii preluate din 23 de filme şi arhivele personale ale cineastului Almodovar, vizitatorii descoperă relaţia dintre artistul originar din comunitatea autonomă Castilia-la-Mancha din centrul Spaniei şi capitala acestei ţări.

Un panou prezintă un studiu care detaliază procentul scenelor care se desfăşoară în Madrid în întreaga filmografie a cineastului: de la 6% pentru "La piel que habito" (2011) până la 100% (în şapte dintre filmele sale).

"Nu m-am simţit niciodată ca un străin aici", a declarat Pedro Almodovar, care "împărtăşeşte cu oraşul său fetiş o personalitate transgresivă, eclectică, critică, deschisă, veselă, cosmopolită şi simpatică", potrivit curatorului expoziţiei.

"Aceasta este viaţa mea"

Almodovar, fiu adoptiv al Madridului, în prezent cel mai cunoscut şi apreciat cineast spaniol la nivel internaţional, nu provine însă dintr-o familie bogată, spre deosebire de majoritatea artiştilor spanioli din "Movida", perioada de eliberare socio-culturală a Spaniei după moartea dictatorului Francisco Franco în 1975 şi instaurarea democraţiei.

"El spune, de altfel, că a fi cineast în Spania e ca şi cum ai fi toreador în Japonia", a declarat, amuzat, curatorul expoziţiei.

Evitând Madridul prezentat în cărţile poştale, Almodovar nu a ezitat să îşi plaseze camera de filmat în cartiere populare, cu o frumuseţe mai puţin evidentă, cum sunt Vallecas şi Concepcion.

În timp ce o hartă a Madridului prezintă cele 272 de spaţii de filmare identificate în peliculele regizorului, expoziţia dezvăluie totodată locurile care l-au obsedat pe cineast: taxiuri, magazine de bricolaj, cimitire şi farmacii care apar frecvent în opera sa.

La fel cum Jacques Demy a "repictat" oraşul Rochefort pentru filmul său "Domnişoarele din Rochefort", Pedro Almodovar a recurs uneori la artificii pentru a înfrumuseţa Madridul.

"Culorile sunt foarte importante şi complet fictive. Asta vine dintr-o amintire pe care el o are despre Spania franchistă, în alb negru. Felul său de a se răzbuna constă, potrivit lui, în inundarea filmelor sale cu multe culori", a explicat Pedro Sanchez.

Vizitatorul poate astfel să vadă decorurile de fundal utilizate pentru a reproduce terasa lui Pepa cu vedere panoramică asupra întregului Madrid din "Mujeres al borde de un ataque de nervios" (1988), întrucât acea terasă nu ar fi suportat niciodată greutatea materialului folosit în timpul filmărilor.

"Este un Madrid idilic" care poate fi văzut în "Madres paralelas" (2021) şi "Julieta" (2016), în care eroinele deţin apartamente madrilene uriaşe, în pofida faptului că au un nivel de trai mediu.

Estetica lui Almodovar merge până într-acolo încât cineastul a recreat capodopere semnate de Magritte, Rothko, Velasquez, Dali, Tiţian, Hopper în planuri ale filmelor sale, după cum se explică într-un videoclip al expoziţiei.

Regizorul a investit mult din el însuşi în decorurile sale: "casele lui Almodovar nu pot fi văzute în reviste, aşa cum se întâmplă pentru anumiţi cineaşti, ci în filmele sale", a declarat Pedro Sanchez, care aminteşte că filmul "Dolor y gloria" (2019) reproduce apartamentul său actual din Madrid, incluzând chiar unele dintre fotoliile sale.

"Aceasta este viaţa mea", ar fi declarat cineastul spaniol atunci când a vizitat expoziţia, înainte ca aceasta să fie deschisă pentru public şi departe de camerele de filmat. AGERPRES/(AS - autor: Florin Bădescu, editor: Simona Tatu, editor online: Ada Vîlceanu) 

Sursa foto: Madrid Cultura/Facebook.com