Născut la Praga în 1883, Franz Kafka a ajuns la maturitate la începutul secolului XX şi a devenit unul dintre cei mai importanţi scriitori ai acelui veac. Opera sa aduce laolaltă cotidianul şi incredibilul, invitându-l pe cititor să îşi pună la îndoială ideile referitoare natura umană, politică şi societate. Din păcate, viaţa lui Kafka, de la a cărei moarte se împlinesc 100 de ani la data de 3 iunie, a fost, în multe privinţe, la fel de obsedantă ca şi scrierile sale, conform TheCollector, care prezintă 10 lucruri ce definesc existenţa şi moştenirea marelui scriitor.

10. A fost dintotdeauna pasionat de literatură

Kafka a fost un cititor vorace de la o vârstă fragedă şi până a ajuns la universitate, explora texte în greacă, franceză, idiş, cehă şi, bineînţeles, în germană, limba sa natală.

Printre autorii săi favoriţi se numărau doi dintre cei mai mari scriitori din istorie, Feodor Dostoievski şi Johann Wolfgang von Goethe. Pe atunci, tânărul Kafka nu avea nici cea mai mică bănuială că va ajunge să li se alăture acestora în primele eşichiere ale literaturii mondiale.

La universitate, Kafka a început iniţial să studieze chimia, dar în scurt timp s-a reorientat către drept. Se crede că schimbarea ar fi fost inspirată de durata mai lungă a cursurilor de drept, care i-a oferit lui Kafka timp suplimentar pentru a urma cursurile care îl interesau cu adevărat (studii germanice şi istoria artei) şi pentru a scrie.

9. Faimosul său studiu pentru "Metamorfoza"

Poveştile lui Kafka se petrec în lumi care sunt atât familiare, cât şi străine, dar ceea ce face ca scrierile lui Kafka să fie atât de profunde este faptul că sunt ancorate în realitate. În fiecare naraţiune, fie personajele, fie decorul, fie situaţia sunt ancorate în lumea reală, ceea ce ne permite să ne raportăm la ele. Dar există întotdeauna o întorsătură semnificativă care ne trage covorul de sub picioare.

Una dintre cele mai cunoscute povestiri ale sale, spre exemplu, este "Metamorfoza". În ea, autorul povesteşte întâmplările prin care trece un vânzător care se trezeşte într-o dimineaţă într-o situaţie neobişnuită, transformat în mod inexplicabil într-o insectă uriaşă. Restul naraţiunii rămâne complet obişnuit: familia sa este la fel de şocată ca şi noi, viaţa continuă să se desfăşoare ca de obicei, iar vânzătorul însuşi îşi păstrează chiar şi puterile cognitive ale unui om.

Scrisă în 1912, "Metamorfoza" este considerată una dintre cele mai importante opere de ficţiune ale secolului XX, deoarece ne încurajează să explorăm ce înseamnă a fi om.

Kafka reuşeşte un echilibru perfect între realism şi fantastic, ceea ce îl obligă pe cititor să îşi reevalueze percepţia asupra lumii. Prin această tensiune, el explorează teme precum izolarea, brutalitatea, curajul şi transformarea.

8. A refuzat să permită slujbei să stea în calea scrisului

Scrisul era atât de important pentru Kafka, încât l-a numit propria sa "formă de rugăciune", şi nimic atât de banal precum un loc de muncă nu avea să stea în calea cultului său.

În 1907, s-a angajat la o companie de asigurări, unde a devenit profund nefericit. Orele numeroase de lucru îi lăsau puţin timp pentru a scrie, aşa că şi-a dat demisia după numai un an. În schimb, Kafka şi-a găsit un loc de muncă la institutul de asigurări de stat, unde termina lucrul la ora 14:00, ceea ce îi lăsa întreaga după-amiază liberă, pentru a se concentra asupra scrisului.

Este posibil ca acest lucru să-i fi oferit inspiraţie pentru unele dintre cele mai stranii şi mai întortocheate naraţiuni ale sale: rolul său era să investigheze leziunile suferite de muncitorii industriali, ceea ce înseamnă că a intrat în contact cu o mulţime de cazuri de degete şi membre secţionate şi corpuri zdrobite.

7. S-a înconjurat de oameni cu opinii similare

În timpul studiilor, Kafka şi-a format un grup prieteni apropiaţi, pe mulţi dintre cunoscându-i prin intermediul unei societăţi de literatură care organiza lecturi şi dezbateri despre cărţi şi artă. Mai mulţi dintre aceşti prieteni aveau să devină scriitori importanţi, precum Max Brod, Felix Weltsch, Franz Werfel, Oskar Baum şi Ludwig Winder. Mult timp după perioada universitară, acest grup avea să devină cunoscut sub numele de "Cercul restrâns de la Praga".

Pe măsură ce Kafka îşi începea cariera de autor, reţeaua sa socială s-a extins în tot oraşul, iar în scurt timp a intrat în contact cu cei mai proeminenţi scriitori, poeţi şi actori. Printre aceştia se numărau Albert Ehrenstein şi Otto Pick, care, ca şi Kafka, erau amândoi membri ai comunităţii evreieşti din Praga.

6. Limbajul lui Kafka conduce la contemplarea "marilor întrebări"

Există multe moduri de a interpreta povestirile lui Kafka - depinde de noi să alegem ce facem cu insecta uriaşă din "Metamorfoza", cu dispozitivul de tortură din "Colonia penitenciară" sau cu crima nespecificată din "Procesul".

În mod similar, însuşi limbajul lui Kafka ne încurajează să explorăm o varietate de alternative. Cuvântul folosit pentru a descrie creatura din "Metamorfoza", spre exemplu, este "Ungeziefer". În cele mai multe traduceri, aceasta este o "insectă" sau un "parazit", dar literalmente înseamnă "un animal nepotrivit pentru sacrificiu", ceea ce implică o serie de conotaţii diferite.

De asemenea, natura gramaticii germane îi permite lui Kafka să poată folosi propoziţii incredibil de lungi, cu cele mai importante cuvinte plasate chiar la sfârşit. Efectul este acela de a ţine cititorul în suspans, de a-l determina să îşi pună întrebări, să contemple, cât mai mult timp posibil.

Aceste ciudăţenii ale limbii sursă sunt uneori imposibil de tradus, dar merită remarcat faptul că, şi la nivelul fiecărui cuvânt în parte, Kafka doreşte să îşi menţină cititorul într-o stare constantă de curiozitate.

5. Politica şi religia au jucat un rol important în viaţa şi scrierile sale

Evenimentele politice de la începutul secolului XX i-au dat lui Kafka multe motive de reflecţie. Îndepărtarea de la putere a ţarului Nicolae al II-lea şi apariţia comunismului în Rusia au fost deosebit de importante, mai ales pentru un autor care trăia în ceea ce avea să devină o zonă-cheie a blocului socialist din Est.

Chiar dacă există un consens general asupra faptului că această situaţie politică a avut un impact asupra operei lui Kafka, cercetătorii încă se contrazic aprig cu privire la natura exactă a acestui impact. Unii susţin că textele sale ironizează capitalismul occidental, în timp ce alţii le văd ca pe un atac la adresa ideologiei socialiste intransigente. Încă o dată, semnificaţia operei lui Kafka stârneşte dezbateri.

Experienţa lui Kafka în Praga ca evreu vorbitor de limbă germană i-a facilitat expunerea la o serie de culturi de la o vârstă fragedă. Chiar dacă era un ateu declarat, moştenirea sa evreiască l-a determinat să exploreze o serie de scriitori idiş. Primul său roman incomplet, care a fost publicat ulterior sub titlul "Amerika", a fost inspirat de teatrul idiş şi a explorat importanţa familiei, a moştenirii şi a acceptării sociale.

4. Viaţa i-a fost afectată de boală

În timpul Primului Război Mondial, Kafka a încercat, cu vitejie, să se înroleze în armată, dar a fost împiedicat de o serie de probleme medicale continue. Cea mai gravă a fost tuberculoza, cu care a fost diagnosticat în 1917. În cele din urmă, boala s-a agravat într-atât încât a fost pensionat anticipat. Kafka şi-a petrecut cea mai mare parte a anilor care i-au mai rămas în diverse clinici medicale şi curative.

În pofida suferinţei sale, Kafka a continuat să scrie, producând numeroase povestiri scurte la ferma surorii sale, unde a locuit sub îngrijirea acesteia. Cu toate acestea, când starea sa de sănătate s-a înrăutăţit, a fost mutat într-un sanatoriu de lângă Viena, unde şi-a dat ultima suflare.

Cauza sumbră a morţii lui Kafka, survenită la 3 iunie 1924, la doar 40 de ani, se crede că ar fi fost înfometarea. Din cauza bolii, înghiţirea hranei îi provoca dureri, iar la acea vreme nu exista nicio altă modalitate de a-i furniza organismului său substanţele nutritive esenţiale. Ultima povestire a lui Kafka, scrisă pe patul de moarte, se intitulează "Un artist al foamei" - acţiunea se concentrează pe un artist care atrage mulţimile cu abilitatea sa de a nu mânca zile întregi.

3. Afectat de tulburări psihice

Pe lângă bolile fizice, se crede că Kafka a suferit şi de o gamă largă de probleme de sănătate mintală. Analiştii au speculat ulterior că ar fi putut suferi de tulburare de personalitate borderline, insomnie psihofiziologică, tulburări alimentare şi chiar schizofrenie. Dovezile acestor afecţiuni se regăsesc în stilul său de scriere, în relatările personale şi în întâmplările relatate de apropiaţii săi.

În scrierile sale personale, Kafka recunoaşte că s-a gândit la sinucidere la începutul secolului XX, iar povestirile sale dovedesc o mare preocupare pentru moarte.

În plus, Kafka şi-a ars majoritatea scrierilor, iar pe patul de moarte i-a cerut prietenului şi editorului său Max Brod să distrugă toate textele rămase: "Tot ceea ce las în urma mea... sub formă de jurnale, manuscrise, scrisori (ale mele şi ale altora), schiţe şi aşa mai departe, trebuie ars fără a fi citit". Deşi Brod nu a respectat ultima dorinţă a lui Kafka, instrucţiunile acestuia transmit un sentiment profund şi tragic de inutilitate.

2. Necunoscut în timpul vieţii, celebru după moarte

Deşi Kafka era admirat în grupul său de prieteni, unde era considerat un scriitor bun şi un personaj interesant, opera lui a fost puţin recunoscută în timpul vieţii. Acest lucru s-a datorat probabil faptului că 90% din ea a fost arsă, restul fiind publicat iniţial în mică măsură.

Cu toate acestea, după moartea sa, lumea a început să îl aprecieze pe Kafka, iar faima sa s-a accelerat în a doua jumătate a secolului XX. Povestirile sale au fost publicate în întreaga lume şi traduse (cu dificultate) în peste 40 de limbi.

Moştenirea lui Kafka este atât de proeminentă, încât adjectivul omonim "kafkian" este utilizat în mod obişnuit pentru a descrie situaţii sau evenimente suprarealiste, stranii, care reflectă naraţiunile sale bizare.

Kafka este sărbătorit în special în oraşul său natal, Praga, care se mândreşte cu două monumente care îl celebrează pe autor, precum şi cu Muzeul Kafka, înfiinţat în 2005 şi dedicat vieţii şi operelor sale. În plus, oraşul acordă în fiecare an Premiul Franz Kafka.

1. Probabil cel mai influent scriitor al secolului XX

În pofida vieţii sale scurte, Kafka a lăsat una dintre cele mai puternice moşteniri din literatură. Mulţi dintre cei mai remarcabili scriitori ai secolului XX îi sunt îndatoraţi lui şi scrierilor sale obsedante, printre care Vladimir Nabokov, Gabriel García Márquez, Jorge Luis Borges, Albert Camus şi Jean-Paul Sartre. Vechiul său prieten Max Brod a afirmat că această epocă va ajunge să fie cunoscută în cele din urmă ca "secolul lui Kafka".

Interesant este că, în ciuda importanţei sale, Kafka nu este unul dintre acei scriitori citaţi la nesfârşit. De fapt, destul de rar se întâmplă să fie găsit un citat din Franz Kafka. În schimb, ideile şi stilul său sunt cele care continuă să inspire. Scriitorii şi artiştii de mai târziu au luat notă de curiozitatea existenţială şi de perspectiva unică a lui Kafka, canalizând-o în propriile opere, astfel încât publicul să fie determinat să îşi pună la îndoială presupunerile şi să ia în considerare interpretări diferite. În acest fel, Kafka a determinat generaţii de cititori să îşi reevalueze opiniile şi a oferit un nou mod de abordare a lumii prin intermediul literaturii. AGERPRES/(AS - autor: Dana Purgaru, editor: Mariana Ionescu, editor online: Anda Badea)