Curtea Constituțională a României reia, miercuri, dezbaterile cu privire la sesizarea președintelui Nicușor Dan asupra Legii pentru modificarea și completarea Ordonanței de Urgență a Guvernului privind decarbonizarea sectorului energetic.

Pe 7 august, Parlamentul a transmis președintelui, în vederea promulgării, Legea pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului privind decarbonizarea sectorului energetic.

Legea intervine, în esență, asupra mecanismului juridic prin care sunt retrase din exploatare capacitățile energetice pe bază de lignit și huilă și asupra condițiilor în care pot fi autorizate anumite capacități energetice pe cărbune. Astfel, legea condiționează scoaterea din exploatare a unor capacități existente de instalarea și punerea în funcțiune a unor 'capacități energetice similare de producere a energiei cu emisii reduse de carbon'.

De asemenea, se instituie mai multe excepții de la interdicția punerii în funcțiune a unor noi capacități pe cărbune și se condiționează, în anumite situații, emiterea licențelor și permiselor necesare de obținerea unui aviz conform al Consiliului Suprem de Apărare a Țării.

Prin aceste intervenții legislative, arată șeful statului, legea modifică în mod substanțial mecanismul juridic al decarbonizării sectorului energetic și, prin aceasta, afectează atât îndeplinirea obligațiilor asumate de România în cadrul Mecanismului de redresare și reziliență, cât și realizarea obiectivului constituțional al protecției mediului. Din această perspectivă, criticile de neconstituționalitate vizează atât compatibilitatea dispozițiilor criticate cu obligațiile europene și cu exigențele constituționale incidente în materia protecției mediului și a politicii energetice, cât și respectarea cerințelor de claritate, precizie și previzibilitate a legii, precum și a limitelor constituționale ale competențelor autorităților publice.

Conform sesizării, în măsura în care condiționarea introdusă de lege face ca retragerea capacităților existente să depindă de o capacitate alternativă a cărei realizare nu este supusă unui termen maximal suficient de determinat și unor garanții juridice efective, există riscul ca măsura de reducere a impactului asupra mediului să fie lipsită de caracter efectiv.

În opinia șefului statului, în acest caz, intervenția legislativă nu mai reprezintă doar o adaptare a modalității de realizare a unei politici publice, ci afectează însăși eficacitatea cadrului normativ prin care statul își îndeplinește obligațiile constituționale în materia protecției mediului.

În consecință, a explicat președintele, în mod independent de dreptul Uniunii Europene, de PNRR și de orice obligație europeană privind decarbonizarea, legea criticată trebuie examinată prin raportare la articolele 35 și 135 alineatul (2) litera e) din Constituție.

'Aceste norme constituționale nu stabilesc un anumit model energetic și nu impun în mod direct o anumită tehnologie sau un anumit calendar de retragere a capacităților pe cărbune. Ele stabilesc însă un standard constituțional autonom de protecție a mediului, care limitează marja de apreciere a legiuitorului în alegerea și modificarea instrumentelor prin care această protecție este realizată', se susține în sesizare.

Decarbonizarea sectorului energetic reprezintă unul dintre domeniile concrete în care acest standard constituțional trebuie respectat, iar retragerea capacităților poluante reprezintă una dintre măsurile legislative prin care statul poate realiza reducerea efectelor negative asupra mediului, a transmis Nicușor Dan.

Prin urmare, dacă legea criticată introduce o condiționare care face incertă, nedeterminată sau excesiv de îndepărtată în timp realizarea efectivă a măsurii de reducere a impactului asupra mediului, fără a institui garanții legislative suficiente pentru realizarea obiectivului de protecție, aceasta este susceptibilă să contravină Constituției, prin afectarea caracterului efectiv al cadrului legislativ de protecție a mediului și prin slăbirea obligației pozitive a statului de ocrotire a mediului și de menținere a echilibrului ecologic.

Potrivit președintelui, critica subsidiară nu afirmă existența unei obligații constituționale autonome de 'decarbonizare', ci faptul că, în domeniul concret al decarbonizării energetice, soluția legislativă aleasă trebuie să rămână compatibilă cu obligațiile constituționale autonome de protecție a mediului. AGERPRES/(AS - editor: Florin Marin, editor online: Andreea Preda)