Judecătorii Curții Constituționale analizează miercuri cererile depuse de Instanța supremă și judecătorul constituțional Gheorghe Stan privind sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene cu o întrebare preliminară în legătură cu proiectul Guvernului de modificare a pensiilor speciale ale magistraților.

În esență, Instanța supremă consideră că măsurile din proiectul Guvernului 'pot conduce la un tratament discriminatoriu al magistraților în raport cu alte categorii de beneficiari de pensii de serviciu'.

Potrivit unor surse judiciare, cazurile analizate anterior de CJUE în urma unor sesizări venite de la curți constituționale din Europa sunt total diferite de cea primită de la Instanța supremă condusă de Lia Savonea.

O analiză a unor experți judiciari, aflată pe masa judecătorilor constituționali, demontează argumentele Instanței supreme: dosarele trimise la CJUE priveau cazuri concrete, în timp ce sesizarea ICCJ se referă la un control abstract al unei legi nepromulgate.

*** Tribunalul Constituțional spaniol - cazul Melloni

Persoana vizată (Melloni) contesta executarea unui mandat european de arest, invocând încălcarea concretă a dreptului său la un proces echitabil. Procedura privea un caz penal determinat, cu fapte stabilite (condamnare în Italia, mandat emis, hotărâre de predare în Spania).

De cealaltă parte, sesizarea ÎCCJ privește o lege generală privind pensiile de serviciu, înainte de promulgare, aflată în control de constituționalitate a priori. Nu există niciun titular al unui drept la pensie deja afectat, nicio decizie de aplicare a legii, ci doar o obiecție abstractă asupra unei reglementări viitoare.

ÎCCJ afirmă că standardul de la art. 19 TUE trebuie să funcționeze ca 'filtru' pentru o reformă legislativă generală, înainte de orice aplicare concretă, însă întrebările ICCJ sunt prea îndepărtate de un litigiu real și actual și sunt ipotetice spre deosebire de cazul Melloni, arată analiza experților judiciari.

În concluzie, sesizarea ÎCCJ se situează într-un cadru diferit: control abstract, lege nepromulgată, fără aplicare concretă și fără legătură directă cu un act UE specific.

*** Cazul 'TestAchats' de la Curtea constituțională belgiană

Curtea constituțională belgiană a solicitat CJUE analizarea unei legi de transpunere a art. 5 alin. (2) din Directiva 2004/113/CE (derogare de la principiul unisex la asigurări), iar întrebarea privea validitatea chiar a acelei dispoziții din directivă în raport cu art. 21 și 23 din Cartă.

În cazul ÎCCJ, legea privind pensiile de serviciu nu transpune o dispoziție anume din dreptul derivat al UE, precizează experții citați. Ea este o opțiune națională în materie de statut al magistraților, pentru care se invocă indirect limite rezultate din art. 2 TUE, art. 19 alin. (1) TUE și art. 47 din Cartă.

*** Cazul Gauweiler - Curtea Constituțională Federală din Germania (Bundesverfassungsgericht) a solicitat CJUE să verifice legalitatea unui program (OMT) al Băncii Centrale Europene (anunțat în septembrie 2012), program considerat ca o 'plasă de siguranță' care a calmat piețele financiare în timpul crizei datoriilor suverane.

CJUE a recunoscut admisibilitatea cererii, deși măsura nu fusese încă implementată, pentru că programul exista, avea un conținut suficient de determinat, iar efectele sale economice și constituționale erau deja reale.

Cazul Gauweiler conținea întrebări relativ precise, arată experții judiciari, dacă programul OMT intră în sfera politicii monetare (art. 119, 127 TFUE) sau o depășește, dacă încalcă art. 123 TFUE.

În schimb, sesizarea ICCJ se referă la o lege națională viitoare, aflată în control abstract la o altă instanță (CCR), fără un act UE determinat în joc și fără aceeași miză structurală pentru ordinea juridică a Uniunii. Aceste deosebiri permit CJUE să spună că raționamentul de admisibilitate din cazul Gauweiler nu poate fi transpus automat asupra sesizării române.

*** Cauza Associaçao Sindical dos Juízes Portugueses (ASJP)

Este vorba de o acțiune contencioasă în fața Supremo Tribunal Administrativo, prin care asociația judecătorilor contesta acte administrative de aplicare a reducerilor salariale, cerând anularea lor, restituirea sumelor reținute și declararea dreptului la salarizare integrală. Instanța portugheză trebuia să soluționeze un litigiu individual, cu drepturi patrimoniale deja afectate (sume reținute efectiv din salarii).

CJUE a respins excepția de inadmisibilitate, pentru că litigiul principal continua să aibă obiect (sumele nu fuseseră restituite), deci nu era ipotetic. Măsurile bugetare portugheze fuseseră adoptate în contextul programelor de asistență financiară UE/FMI, instanța de trimitere invoca faptul că cerințele bugetare proveneau, cel puțin parțial, din dreptul UE (memorandumuri, decizii de asistență), ceea ce întărea legătura cu 'domeniile acoperite de dreptul UE', explică experții judiciari.

În cazul sesizării ICCJ, există un control de constituționalitate 'a priori' al unei legi înainte de promulgare: nu există încă niciun judecător pensionat sub noul regim, nicio prestație recalculată, nicio sumă reținută sau litigiu individual privind aplicarea legii.

În sesizarea ICCJ, întrebările privesc efecte viitoare ale unei legi nepromulgate, spre deosebire de ASJP, nu există un 'caz pendinte' cu drepturi deja atinse, ci doar un control normativ 'ex ante'. AGERPRES/(AS - redactori: Mihai Stoica, Eusebi Manolache, editor: Andreea Rotaru, editor online: Adrian Dãdârlat)