Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a amânat, luni, pentru 11 noiembrie, pronunţarea unei decizii privind necesitatea introducerii unui prag pentru infracţiunea de conducere a unui autovehicul sub influenţa drogurilor.

Completul de la Instanţa supremă a primit mai multe sesizări de la instanţe din ţară în legătură cu modul în care trebuie interpretată sintagma "persoana care conduce aflată sub influenţa unor substanţe psihoactive".

Potrivit art.336 alin. (2) Cod penal, se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani sau cu amendă persoana aflată sub influenţa unor substanţe psihoactive, care conduce un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere.

Spre deosebire de infracţiunea de la art.336 alin. (l) Cod penal (conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului), în cazul căreia îmbibaţia alcoolică trebuie să se situeze superior pragului de 0,80 g/l alcool pur în sânge, legislaţia nu prevede o limită a cantităţii de substanţe psihoactive ingerate sau vreun efect al acestora, fapta fiind penală indiferent de modalitatea de consum, de cantitatea ingerată sau de efectele acesteia.

"Dacă în cazul infracţiunii prevăzută de art. 336 alin.2 din Codul penal, pentru realizarea laturii obiective (elementul material) al infracţiunii este suficient să se constate prezenţa în sânge ori în urină a substanţei psihoactive, indiferent de valoarea acesteia, influenţa acesteia asupra capacităţii de a conduce prezumându-se, raportat la efectul acestor substanţe asupra sistemului nervos central sau suplimentar ca element esenţial al laturii obiective trebuie dovedit, prin orice mijloc de probă, influenţarea capacităţii de a conduce", este chestiunea de drept supusă spre analiză judecătorilor de la Înalta Curte.

Controversele au apărut după ce tot mai mulţi şoferi s-au ales cu dosare penale pentru consum de substanţe interzise la volan, deşi luaseră medicamente uzuale sau spray nazal antialergic.

Reclamanţii susţin că simpla prezenţă a substanţei psihoactive în probele biologice, în cantităţi infime, nu înseamnă că afectează capacitatea oamenilor de a conduce o maşină, astfel că este nevoie de stabilirea unui prag de la care se poate vorbi de o infracţiune, aşa cum este la alcool.

Au existat instanţe din ţară care au dispus condamnarea şoferilor, chiar dacă s-a stabilit că ei nu se aflau sub influenţa acestor substanţe, iar alte instanţe au dat soluţii de achitare.

În practică, au existat situaţii în care examenele clinice, buletinele toxicologice şi expertizele medico-legale au relevat păstrarea capacităţilor de percepţie spaţio-temporale, atunci când valoarea substanţelor psihoactive era foarte mic.

De asemenea, au fost şi cazuri în care substanţele psihoactive nu au fost introduse recent în organismul persoanei care conducea un vehicul pe drumurile publice, prezenţa unor substanţe psihoactive în probele biologice, detectată ca urmare a analizelor de laborator, putând rezulta şi dintr-un consum anterior, ale căror urme au o persistenţă în organism mai multe zile sau săptămâni. În acest caz, la data depistării şoferului în trafic, efectele psihoactive specifice fazei de intoxicaţie acută dispăruseră.

În astfel de cauze, probaţiunea este adeseori completată prin efectuarea unui raport de expertiză medico-legală, pentru a se stabili dacă conducătorul auto se afla sub influenţa substanţelor psihoactive la momentul săvârşirii faptei, respectiv dacă capacitatea acestuia de a conduce autovehicule pe drumurile publice a fost afectată negativ, raportat la starea indusă de consumul substanţelor psihoactive.

Pe de altă parte, Curtea Constituţională a statuat că, ori de câte ori aceste substanţe psihoactive sunt ingerate, influenţează sistemul nervos central, cu toate că nu există semne exterioare.

CCR a constatat că incriminarea faptei de conducere a unui vehicul sub influenţa substanţelor psihoactive este determinată de efectul nociv al substanţelor respective, ţinând cont de faptul că, aşa cum se arată în doctrină, acestea produc tulburări în atitudinea şi comportamentul conducătorului auto, generând, implicit, o diminuare a capacităţii de a manevra vehiculul pe drumurile publice în condiţii de siguranţă pentru toţi participanţii la trafic.

Totodată, Instanţa supremă a stabilit, în soluţionarea unor recursuri în casaţie, că este suficient să se constate prezenţa substanţelor psihoactive în corp, fără să fie necesar să fie dovedită influenţa asupra sistemului nervos central.

Astfel, Instanţa supremă a reţinut într-o decizie din anul 2020 că: "Odată consumată, orice substanţă cu efect psihoactiv afectează sistemul nervos central într-o măsură incompatibilă cu desfăşurarea în siguranţă a unor activităţi care prezintă un grad ridicat de risc pentru sănătatea persoanelor, cum este, printre altele, şi cazul conducerii unui vehicul pe drumurile publice. Consumul de substanţe stupefiante, psihotrope sau de alte substanţe psihoactive produce întotdeauna modificări fizice, psihice şi comportamentale de diverse grade, dar semnificative, în considerarea cărora operaţiunile având ca obiect astfel de substanţe sunt total sau preponderent restricţionate". AGERPRES/(AS - autor: Eusebi Manolache, editor: Florin Marin, editor online: Irina Giurgiu)