Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) critică decizia unui procuror de la Parchetul General de clasare a unui dosar privind moartea copiilor cu handicap internaţi în perioada comunistă în căminele-spital din Cighid, Păstrăveni şi Sighetu Marmaţiei şi anunţă că a depus o plângere pentru redeschiderea anchetei.

Într-un comunicat transmis joi, IICCMER susţine că decizia de clasare luată de procurorul de caz Marius Iacob nu este legală şi temeinică şi solicită Parchetului General ca soluţia acestuia să fie infirmată.

IICCMER declară că are "dubii" cu privire la modul în care procurorul Marius Iacob a efectuat cercetările în acest dosar şi critică "pasivitatea" anchetatorilor în administrarea probelor.

"Reprezentanţii Institutului semnalează maniera de administrare a probatoriului contrară intereselor cauzei. O astfel de atitudine, fără legătură cu dreptul la liberă interpretare a probelor, a dus la consemnarea neîntemeiată a unei serii de mărturii dezincriminatoare, dar lipsite total de fundament factologic, şi ignorarea unui probatoriu consistent, care se găsea în denunţul formulat anterior şi care întruneşte toate condiţiile de admisibilitate. La acestea se adaugă pasivitatea organelor de anchetă, pentru o lungă perioadă de timp, 2020-2023, acestea neîntreprinzând demersuri concrete pentru completarea probatoriului scris sau coroborarea mărturiilor cu înscrisurile existente. Deşi, în diverse calităţi, au fost audiate o serie de persoane, care prin simpla comparaţie a mărturiilor cu înscrisurile prezentate nu aveau cum să se afle în posesia unor informaţii relevante pentru anchetă, martori-supravieţuitori ai căminelor-spital, accesibili organelor de anchetă, nu au fost audiaţi. O serie de mărturii incriminatoare, depuse în deplin temei, au fost înlăturate nejustificat. Astfel, ancheta, şi prin ea adevărul, a fost lipsită de informaţii pe cât de credibile, pe atât de importante pentru elucidarea cauzei", transmite IICCMER.

Conform IICCMER, consideraţiile de ordin medical cuprinse în textul ordonanţei de clasare sunt mai mult decât "chestionabile" în privinţa temeiniciei ştiinţifice, fiind menite nu atât să explice, cât mai ales să justifice.

"Credem că textul plângerii împotriva ordonanţei de clasare cuprinde indicii factologice mai mult decât relevante pentru redeschiderea urmăririi penale. Sunt convins că victimele căminelor-spital din România comunistă ar fi meritat ca anchetatorii să compare mărturiile fostului personal de îngrijire din căminele-spital cu cele ale supravieţuitorilor. Mai ales că unii dintre ei au fost reabilitaţi, după încetarea relelor tratamente, la care au fost supuşi cel puţin până în decembrie 1989. O astfel de soluţie, sperăm noi temporară, nu pune doar problema capacităţii justiţiei româneşti de a instrumenta cauze complexe, în general. Ea pune mai ales problema disponibilităţii procurorilor de a folosi instrumentele şi metodele, pe care le au la dispoziţie de mult timp, pentru a ancheta şi a aduce în faţa justiţiei aceste cauze complexe", a declarat preşedintele executiv al IICCMER, Daniel Şandru.

Pe 31 mai 2017, IICCMER a depus la Secţia de urmărire penală şi criminalistică a Parchetului General un denunţ cu privire la săvârşirea infracţiunii de tratamente neomenoase faţă de minorii cu handicap sever instituţionalizaţi în căminele-spital pentru minorii "nerecuperabili" din Cighid, Păstrăveni şi Sighetu Marmaţiei, aflate în administrarea statului român în perioada regimului comunist.

În concordanţă cu stadiul de atunci al investigaţiilor întreprinse de experţii IICCMER, denunţul viza moartea a nu mai puţin de 771 minori aflaţi sub protecţia statului comunist.

Căminele pentru deficienţi "nerecuperabili" erau unităţi de ocrotire a minorilor în vârstă de la 3 la 18 ani, suferinzi de boli cronice incurabile, fizice sau psihice, aşa cum stipula art. 5 din Legea nr.3/1970. Potrivit legilor aflate atunci în vigoare, aceste centre aveau menirea de a "asigura minorilor cazarea, întreţinerea completă, condiţiile de îngrijire şi tratament medical corespunzător menţinerii sau ameliorării sănătăţii, urmărind formarea deprinderilor de autoservire".

La căminul-spital Cighid mortalitatea a fost de peste 80% din pacienţii internaţi, la Păstrăveni, din 718 minori internaţi au decedat 394, iar la Căminul pentru minori deficienţi nerecuperabili Sighetu Marmaţiei au decedat cel puţin 279 de copii, dintr-un total de 782 internaţi.

La finele regimului comunist, în România funcţionau 23 de cămine pentru "minori deficienţi nerecuperabili", la care se adăugau 4 secţii în cămine-spital pentru adulţi, capacitatea totală fiind de 4.465 de locuri. Unele dintre ele, aşa cum este cel de la Plătăreşti, care funcţiona în subordinea fostului Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Municipiului Bucureşti, constituie obiectul altor plângeri penale înaintate autorităţilor în drept.

IICCMER consideră că dovezile directe şi indirecte, dar şi mărturiile strânse până în momentul de faţă, coroborate cu analiza politicilor comuniste de "ocrotire" a minorilor şi de alocare a resurselor în acest scop, argumentează deplin supoziţia existenţei unui program de exterminare a acestei categorii sociale, cu scopul degrevării statului socialist de cheltuieli considerate de acesta "neproductive".

În mai 2023, a depus o altă plângere la Parchetul General împotriva deciziei procurorilor de a clasa un dosar referitor la crime comise de regimul comunist privind sute de copii care au fost supuşi la tratamente neomenoase la Spitalul pentru Copii Neuropsihici Cronici Siret. AGERPRES/(AS-autor: Eusebi Manolache, editor: Mihai Simionescu, editor online: Adrian Dădârlat)