Procurorul general al României, Augustin Lazăr, a exprimat, marţi, "scuze instituţionale pentru practicile discutabile de dinainte de 1989, instituite prin lege, dar caracterizate printr-o componentă etică deficitară".

"În calitate de conducător al Ministerului Public, doresc să exprim scuze instituţionale pentru practicile discutabile de dinainte de 1989, instituite prin lege, dar caracterizate printr-o componentă etică deficitară. Personal doresc să îmi exprim regretul pentru dramele şi suferinţele trăite de luptătorii anticomunişti, cărora le datorăm faptul că astăzi trăim într-o ţară democratică, membră a Uniunii Europene", a declarat, într-o conferinţă de presă, Augustin Lazăr.

El a precizat că nu are nimic de ascuns, însă regretă că a făcut parte din Comisia de eliberări condiţionate de la Penitenciarul Aiud.

"Eu am exprimat nişte regrete pentru faptul că, în aplicarea legii care exista în vremea aceea, am participat la această comisie şi am evaluat după criteriile pe care legea le prevedea acolo. Rămâne ca această chestiune să fie examinată. Eu nu am nimic de ascuns şi mă pun la dispoziţia celor care doresc să ştie date suplimentare, pentru a vedea că aceasta era o practică conform legii în vigoare la nivel naţional. Am exprimat regretele faţă de această situaţie. Nimeni nu doreşte să facă rău cuiva. Este foarte clar. În toată cariera mea profesională nu am făcut nicio pasiune, fiindcă un magistrat adevărat trebuie să aibă echilibru, să fie imparţial şi nu trebuie să faci nicio pasiune dintr-o problemă profesională", a spus Lazăr.

Procurorul general a subliniat că, de regulă, procurorii mai tineri participau în acea comisie de la Penitenciarul Aiud, nefiind vorba de o selecţie.

"Nu era în niciun caz o selecţie. Spre exemplu, când am fost primit la parchetul local, am luat locul unui alt coleg, imediat după ce am primit capacitatea, pentru că în primii doi ani eram procuror stagiar. Am devenit procuror cu drept de semnătură şi atunci am luat locul unui coleg, care plecase la un alt parchet, şi am preluat atribuţiile lui. Prin rotaţie, după anumite perioade de timp, procurorii erau repartizaţi la alte activităţi. De regulă, era o deplasare în teren şi asta se făcea de către procurorii mai tineri. Cei care erau mai în vârstă puneau concluzii în instanţă. Tinerii nu aveau nicio scuză să nu plece într-o misiune profesională, la un eveniment, la o explozie, accident de muncă sau la comisia de liberări condiţionate, unde era o activitate de circa o oră. Totul era pregătit, dosarele erau pregătite, procesele verbale erau scrise la grefă, doar se verificau aceste două lucruri: fracţia şi existenţa rapoartelor de pedepsire. Era simplu de verificat", a explicat Lazăr.

În opinia sa, la acea vreme, legea era deficitară, iar comisia de la Penitenciarul Aiud avea o marjă de apreciere foarte mică.

"Penitenciarele erau unităţi militare, iar lucrătorii penitenciarelor, ofiţerii şi subofiţerii, erau toţi militari. Era ordine militară înăuntru şi procurorul nu putea umbla unde dorea el. Dosarele erau examinate fără prezenţa celor în cauză, pentru că era o evaluare strict tehnică. Nu era important să îl vezi pe cel în cauză, aşa s-a apreciat, aşa erau regulile", a susţinut Lazăr.

Răspunzând unei întrebări, Lazăr a spus că nu îşi aminteşte câte dosare au fost analizate în comisia din care a făcut parte, arătând că Penitenciarul Aiud avea în jur de 1.000 - 1.500 de deţinuţi, iar dosarele de eliberare condiţionată erau de ordinul zecilor.

Procurorul general a subliniat că aceste dosare nu erau împărţite pe categorii de infracţiuni, iar el nu a ştiut câţi deţinuţi politici erau închişi la Aiud şi nici nu a luat contact cu ei.

"O să vă surprindă, dar eu acum am aflat, dintr-un interviu al domnului Filipescu, că erau 30 de deţinuţi condamnaţi pentru infracţiuni contra securităţii statului şi, fiind într-o unitate militară, aflaţi sub supravegherea unei structuri militare, care era Securitatea şi care îi monitoriza de la nivel central, nu cred că ar fi aprobat unui procuror să vadă ce fac ei acolo. Ei erau cazaţi într-o zonă fără acces din penitenciar. Procurorul nu avea contact cu cei din penitenciar şi se ştia că ei sunt monitorizaţi de Securitate, care avea regulamente şi reguli unde noi nu aveam calitatea să interferăm şi nici să verificăm conduita militarilor", a mai declarat Lazăr. AGERPRES/(A - autor: Eusebi Manolache, editor: Florin Marin, imagine: Marian Vlăduț, redactor video: Alberta Forgiarini, grafician: Andrei Cârlan, editori online: Ada Vîlceanu, Simona Aruştei)