Soluţia legislativă privind repartizarea aleatorie a cauzelor în ceea ce îi priveşte pe procurori contravine principiului constituţional al subordonării ierarhice, precizează CCR în motivarea deciziei privind neconstituţionalitatea unor dispoziţii din proiectul de lege pentru modificarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea Legii privind organizarea judiciară.

"Curtea, în jurisprudenţa sa, a statuat că procurorii nu pot invoca o poziţie de independenţă, asemenea judecătorilor, din moment ce activitatea acestora se desfăşoară sub control ierarhic şi sub autoritatea ministrului justiţiei (Decizia nr.358 din 30 mai 2018, par.89)", se menţionează în motivare.

Prin urmare, arată judecătorii constituţionali, având în vedere că procurorul nu este independent în structura Ministerului Public, ci subordonat ierarhic, nu se pot reglementa garanţii aferente imparţialităţii obiective care ar afecta în substanţa sa conceptul constituţional de control ierarhic.

"Or, repartizarea aleatorie a cauzelor transgresează autonomia funcţională de care beneficiază procurorul şi afectează însăşi esenţa controlului ierarhic. Curtea nu exclude, însă, posibilitatea legiuitorului să reglementeze măsuri care să crească gradul de imparţialitate obiectivă a procurorului, însă, în structurarea acestora, privite global, nu poate să afecteze substanţa controlului ierarhic, trebuind să menţină un just echilibru între garanţiile legale de imparţialitate obiectivă astfel reglementate şi esenţa controlului ierarhic", notează CCR.

Totodată, Curtea subliniază că tensiunea normativă dintre un concept constituţional şi cel legal nu poate să ducă la denaturarea normei constituţionale, astfel încât normele legale trebuie să se modeleze în funcţie de exigenţele constituţionale.

"Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că soluţia legislativă privind repartizarea aleatorie a cauzelor în ceea ce îi priveşte pe procurori contravine principiului constituţional al subordonării ierarhice, statuat la articolul 132 alineatul (1) din Constituţie, care îndrituieşte procurorul ierarhic superior să dispună cu privire la modul în care sunt administrate cauzele la nivelul parchetului pe care îl conduce, inclusiv sub aspectul repartizării lor, în funcţie de numărul de cauze aflate în cercetare pe rolul parchetului, de complexitatea lor, precum şi de specializarea procurorilor din subordine", precizează judecătorii în cazul uneia dintre excepţii.

O altă modificare analizată de Curtea Constituţională a fost cea cu privire la modificarea dispoziţiilor articolului I punctul 11, ce urmează să aibă următorul cuprins: "Condiţiile de punere în mişcare sau de exercitare a acţiunii penale. Articolul 15. - Acţiunea penală se pune în mişcare şi se exercită când există probe din care rezultă indicii temeinice că o persoană a săvârşit o infracţiune şi nu există cazuri care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acesteia".

În acest caz, Curtea a constatat că noţiunea de "indicii temeinice" are o utilizare improprie, coroborarea normei ce o cuprinde cu alte dispoziţii din actul normativ demonstrând nu numai inconsecvenţa legiuitorului, dar şi lipsa unei viziuni unitare şi coerente cu privire la standardele de probaţiune corespunzătoare fiecărei faze a procesului penal.

"Această situaţie determină incertitudine cu privire la modul de interpretare şi aplicare a normelor legale", menţionează CCR.

Prin urmare, se arată în motivare, Curtea constată că dispoziţiile articolului I punctul 11, referitoare la articolul 15 din Codul de procedură penală, în ceea ce priveşte sintagma "din care rezultă indicii temeinice", sunt neconstituţionale, încălcând prevederile articolul 1 alineatul (5) din Constituţie, în componenţa privind calitatea normei.

În ceea ce priveşte dispoziţiile articolului I punctul 16 din proiect, acesta va avea următorul conţinut: "La articolul 25, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins: '(4) Dispoziţiile instanţei penale cu privire la latura civilă sunt opozabile doar părţilor din procesul penal în care s-a pronunţat hotărârea'". Curtea arată că "norma procesuală criticată introduce în Codul de procedură penală o dispoziţie referitoare la 'opozabilitatea' hotărârii instanţei penale, limitând efectele acesteia referitoare la latura civilă doar cu privire la părţile din procesul penal în care s-a pronunţat hotărârea".

"Or, instituirea unor efecte diferite ale hotărârilor judecătoreşti cu privire la latura civilă a cauzei pronunţate de instanţa penală faţă de cele pronunţate de instanţa civilă nu îşi găseşte nicio justificare, reglementarea fiind de natură a nega autoritatea de lucru judecat a celor dintâi. Noua reglementare restrânge în mod nepermis sfera subiectelor de drept cu privire la care hotărârea judecătorească ar trebui să producă efecte, înlăturând categoria succesorilor părţilor din procesul penal şi categoria terţilor care nu fac dovada contrară celor stabilite prin hotărârea judecătorească definitivă. Diferenţa de tratament juridic instituită de cele două norme procesuale, civilă şi penală, aplicabilă unor persoane aflate în situaţii similare, nu are nicio justificare obiectivă şi rezonabilă", precizează sursa citată.

Potrivit CCR, dispoziţiile articolului I punctul 16, referitoare la articolul 25 alineatul (4) din Codul de procedură penală, încalcă prevederile constituţionale ale articolului 1 alineatul (5), în componentele referitoare la calitatea legii şi securitatea raporturilor juridice, precum şi principiul egalităţii în drepturi, prevăzut de articolul 16 alineatul (1) din Constituţie.

Pe 12 octombrie, Curtea Constituţională a României a admis parţial sesizările transmise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de PNL, USR şi de preşedintele Klaus Iohannis în legătură cu proiectul legii pentru modificarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea Legii privind organizarea judiciară.

Potrivit unui comunicat transmis de CCR la acea dată, în urma deliberărilor, Curtea Constituţională a decis, referitor la criticile de neconstituţionalitate extrinsecă, respingerea criticilor referitoare la încălcarea principiului bicameralismului şi a dreptului de iniţiativă legislativă (cu unanimitate de voturi), precum şi a criticilor referitoare la art.1 alin.(5) din Constituţie, coroborat cu art. 69 alin. (2) din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

Cu privire la criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, CCR a admis obiecţia, cu unanimitate de voturi şi a constatat că sunt neconstituţionale peste 60 de prevederi din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

Pe de altă parte, tot cu unanimitate de voturi, Curtea Constituţională a respins obiecţia şi a constatat că celelalte prevederi criticate sunt constituţionale. AGERPRES/(AS - autor: Mihai Stoica, editor: Antonia Niţă, editor online: Daniela Juncu)