Fiica unei supraviețuitoare a Holocaustului, Natalia Țigăuan, a ținut să comemoreze victimele acestui episod negru din istoria omenirii prin lecții deschise cu elevii, ținute chiar în sinagoga din Bistrița.

Membră în conducerea Comunității evreilor din Bistrița-Năsăud, Natalia Țigăuan spune că în zonă mai sunt foarte puțini evrei, iar dintre supraviețuitorii lagărelor de concentrare nu mai trăiește niciunul.

De aceea, întâlnirile religioase ale comunității au loc într-o sală mai mică de rugăciune, separată de sala mare a sinagogii, și parte din ritualuri nu pot fi ținute pentru că nu se îndeplinesc condițiile impuse de cultul mozaic - spre exemplu, pentru deschiderea și citirea publică a Torei este nevoie de prezența a zece bărbați sau tineri evrei care au împlinit vârsta de 13 ani.

Chiar dacă este vorba despre o comunitate mică, aceasta continuă să se reunească cu ocazia sărbătorilor evreiești, la mese festive.

Când se apropie ziua de comemorare la nivel național a Holocaustului, Natalia Țigăuan simte nevoia de a spune mai departe povestea evreilor deportați în ''lagărele morții'', astfel că, în acest an, în zilele de 8 și 9 octombrie, a organizat lecții deschise cu elevi de clasa a VII-a și a XI-a de la Colegiul Național ''Andrei Mureșanu'' din Bistrița și de la Școala gimnazială ''Ștefan cel Mare'' din municipiu.

Foto: (c) TINA DUMITRESCU / AGERPRES

''Sunt încântată, în primul rând, că învățământul are informațiile, prin acel manual de clasa a XI-a și în clasa a VII-a trei-patru pagini, foarte bine concepute, în care elevii sunt puși în temă cu acest holocaust. Noi nu am avut șansa asta, dar ei au șansa să vadă premisele istorice și ceea ce s-a întâmplat în Europa și la noi în țară'', a afirmat Natalia Țigăuan.

După un popas la Monumentul Deportaților amplasat în fața Sinagogii din Bistrița, unde au fost aprinse candele în memoria victimelor Holocaustului, elevii, însoțiți de cadrele didactice, au pășit în incinta lăcașului de cult - unii, pentru prima oară.

Acolo, Natalia Țigăuan a început să le vorbească despre cei aproximativ 7.000 de evrei din județ - copii, femei, bărbați, bătrâni - scoși cu forța din case în mai 1944 și duși într-un ghetou improvizat la o fermă de la marginea municipiului Bistrița, ținuți în condiții inumane, care au cauzat decesul a circa 300 dintre ei, pentru ca apoi să fie deportați, cu trenul, spre lagărele de la Auschwitz și Birkenau sau altele similare.

''În zona Bistriței, pregătirile pentru deportare au fost făcute în aprilie 1944, de către autoritățile locale. În ce au constat pregătirile? În găsirea unui loc de amenajare a ghetoului unde urmau să fie aduși evreii din Bistrița și din tot județul. S-a terminat această pregătire în aprilie, astfel încât în 3 mai 1944 evreii din tot județul au fost scoți cu forța din casele lor, încărcați în care trase de boi și aduși în Bistrița, la o fermă de pe Dealul Dumitrei. Pe amplasamentul fermei, acum funcționează Stațiunea de cercetare pomicolă. În ghetou, evreii au fost ținuți în condiții inumane, nu aveau apă de spălat, nu aveau medicamente, nu aveau toalete, mâncarea era puțină. Condițiile erau inumane, pentru că nu au fost interesate autoritățile să mențină în viață această comunitate. Ca urmare a acestor condiții, pe perioada staționării în ghetou, au murit circa 300 de persoane, care au fost îngropate într-o groapă comună din incinta fermei. Deportarea evreilor rămași în viață a fost făcută la începutul lunii iunie cu trenul, în transporturi etapizate. Au fost duși la Auschwitz și Birkenau. Vagoanele în care au fost încărcați evreii erau vagoane pentru transportul vitelor, ele nu erau amenajate pentru condiții de transport uman'', le-a relatat elevilor Natalia Țigăuan.

La final, reprezentanta comunității evreiești din Bistrița le-a spus copiilor că parte din informațiile prezentate provin dintr-o carte scrisă de doi bistrițeni, în care sunt cuprinse mărturiile unor supraviețuitori ai Holocaustului.

Foto: (c) TINA DUMITRESCU / AGERPRES

''Informațiile pe care vi le-am transmis, referitoare la ceea ce s-a întâmplat în județul nostru, sunt și date din istorie, dar am folosit ca și informații mărturiile unor supraviețuitori din zonă, care au fost reunite într-o carte, 'Martiri sub steaua lui David', scrisă de doi scriitori locali, Ion Moise și Titus Zăgrean, și în care apar mărturii ale celor care au fost deportați în lagărele de concentrare'', a menționat aceasta.

Apoi a adăugat, cu vocea întretăiată de lacrimi: ''Printre ei, este și mama mea, deci sursa este apropiată''.

Mama Nataliei Țigăuan a fost singura membră a familiei sale care a reușit să se întoarcă în viață din lagărul în care a fost trimisă alături de părinți și frați.

***

Foto: (c) TINA DUMITRESCU / AGERPRES

Potrivit unei plăci memoriale amplasate în fața lăcașului de cult, sinagoga din Bistrița a fost construită între anii 1890-1893, din fondurile proprii ale comunității evreiești. Terenul pe care se află sinagoga era situat, la acea vreme, în afara zidurilor vechii cetăți medievale.

Foto: (c) TINA DUMITRESCU / AGERPRES

Clădirea, aflată pe lista monumentelor istorice, a fost renovată, în perioada 2001-2011, cu sprijinul unor evrei din SUA și Israel, dar și al autorităților locale.

Foto: (c) TINA DUMITRESCU / AGERPRES

Un rol important în salvarea și restaurarea clădirii l-a avut Fundația ''Societatea de concerte'' din Bistrița: în anul 2006, fundația culturală a preluat în administrare clădirea sinagogii, printr-un contract de comodat încheiat cu Comunitatea evreilor, pe o perioadă de 20 de ani. Contractul a fost prelungit, ulterior, cu încă 15 ani.

Foto: (c) TINA DUMITRESCU / AGERPRES

Astfel, sinagoga nu doar că a trecut prin reparații mult necesare, ci și-a deschis porțile pentru publicul larg și a devenit un spațiu cultural cunoscut, aici având loc diverse evenimente - de la concerte de muzică clasică sau jazz, la piese de teatru, expoziții de artă, festivaluri de poezie și de film, dar și întâlniri organizate de diverse asociații și fundații. AGERPRES / (A, AS - redactor: Tina Dumitrescu, editor: Marius Frățilă, editor online: Gabriela Badea)