Câteva scaune așezate în semicerc pe scena Casei de Cultură din Panciu, o situație desprinsă din viața de liceu și câteva roluri care îi obligă pe adolescenți să iasă din propria personalitate. Unul trebuie să fie asertiv, altul pasiv, altcineva manipulator. Nu există decor, costume sau un text de memorat. Există însă libertatea de a încerca, de a greși, de a râde și, la final, de a asculta ce au văzut ceilalți.

Este modul prin care un atelier organizat în cadrul proiectului NEST al Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă (AJOFM) Vrancea încearcă să îi învețe pe tineri ceva greu de așezat într-un curs clasic de competențe: cum să comunice, să îl înțeleagă pe celălalt și să se înțeleagă mai bine pe ei înșiși.

Atmosfera este destinsă. Adolescenții stau în semicerc, aproape de cei care intră în joc, iar distanța dintre facilitator și participanți aproape dispare. Se vorbește, se joacă, se comentează și se reia. Atelierul de teatru și comunicare este construit în jurul unor situații apropiate de lumea adolescenților, iar teoria ocupă doar atât spațiu cât este necesar pentru ca, mai apoi, conceptele să fie testate în practică.

Ștefan Drăgan, facilitator în cadrul proiectului, psiholog clinician și psihoterapeut, le-a propus adolescenților să intre tocmai în acele roluri care nu le vin în mod natural. Un tânăr obișnuit să caute compromisul poate primi sarcina de a susține cu orice preț că doar el are dreptate. Altcineva trebuie să fie pasiv sau pasiv-agresiv. Exercițiul nu urmărește talentul actoricesc, ci felul în care fiecare recunoaște un tip de comunicare și reacționează atunci când interlocutorul se comportă diferit de ceea ce așteaptă.

'Tema atelierului este teatrul și comunicarea. Am început prin a explora stilurile de comunicare - asertiv, pasiv, pasiv-agresiv, manipulator - și am discutat despre ceea ce înseamnă fiecare, folosind exemple din viața reală. Apoi am trecut la jocurile de rol și la improvizație, iar fiecăruia i-am dat un anumit tip de comunicare. Am ales, în unele cazuri, tocmai opusul felului lor obișnuit de a fi, pentru a-i provoca să intre în pielea unui personaj diferit. Ideea a fost să vadă și că, în viața reală, nu folosim un singur stil de comunicare, ci oscilăm între mai multe, în funcție de situație și de oamenii cu care interacționăm', a explicat, pentru AGERPRES, Ștefan Drăgan.

Exercițiile sunt construite în jurul unor situații pe care adolescenții le pot recunoaște imediat: o discuție despre uniformele școlare, o selecție pentru Balul Bobocilor sau chiar un accident rutier în care două persoane încearcă să ajungă la o înțelegere amiabilă.

Într-unul dintre jocuri, trei participanți primesc roluri diferite - manipulator, pasiv și asertiv. Cel care trebuie să rămână asertiv descoperă că nu este deloc simplu atunci când întregul context pare să lucreze împotriva lui. Tocmai dificultatea devine parte din lecție.

Pentru facilitator, teatrul are avantajul de a transforma o noțiune abstractă într-o experiență pe care adolescentul o trăiește direct.

'Teatrul dezvoltă foarte mult empatia. Dacă vorbim despre empatie ca despre capacitatea de a te pune în locul celuilalt, teatrul exact asta face: te provoacă să trăiești emoții pe care poate nu le-ai avut și să cauți lucruri comune cu un personaj diferit de tine. Atunci când joci rolul altcuiva faci, practic, un exercițiu foarte puternic de empatie, pentru că încerci să vezi cum este să fii acea persoană. Mi-aș dori ca ei să plece de aici recunoscând stilurile de comunicare atât la ei, cât și la ceilalți. Și, mai ales, să se îndrepte mai mult către comunicarea asertivă, pentru că este una dintre cele mai potrivite modalități de a transmite corect ceea ce gândești', spune Ștefan Drăgan.

La finalul fiecărei improvizații, 'actorii' nu primesc note. Colegii le spun însă ce au văzut, unde personajul a fost convingător, când a ieșit din rol sau cum ar fi putut reacționa diferit. Feedbackul devine el însuși un exercițiu: să spui ce gândești fără să rănești și să poți asculta o opinie diferită fără să o percepi automat drept critică.

Pentru Bogdan Ionuț Roșu, elev în clasa a X-a și membru al trupei de teatru Protha, partea aceasta a atelierului a adus una dintre concluziile importante ale zilei. Chiar dacă experiența scenei îi este familiară, privirea colegilor asupra propriului joc l-a obligat să observe lucruri pe care, din interiorul rolului, nu le văzuse.

'Poate să fie dificil atunci când ție ți se pare că te-ai descurcat foarte bine, iar colegii au o altă părere. Dar părerile sunt subiective și trebuie să iei câte ceva din fiecare, ca să poți învăța cât mai mult. Dacă rămâi blocat în propria ta cutie, nu ai cum să evoluezi. Acum am realizat și eu anumite greșeli pe care le-am făcut și știu ce aș putea îmbunătăți. Mi se pare foarte bun faptul că putem primi un feedback sincer', spune adolescentul.

Iar când este întrebat ce diferență vede între acest atelier și alte proiecte de formare la care a participat, răspunsul mută discuția exact spre ideea pe care AJOFM Vrancea încearcă să o testeze prin astfel de activități: dincolo de o competență profesională sau digitală, există abilități de care tânărul va avea nevoie aproape în fiecare zi.

'Este ceva diferit. Nu este un curs care se bazează doar pe niște competențe pe care le putem folosi într-un mediu de muncă, ci unul în care învățăm mult mai mult să fim oameni și să comunicăm unii cu alții mai eficient și mai corect. Ne pune în fața unor probleme reale, pentru că mulți dintre noi nu realizăm când suntem agresivi, pasivi sau asertivi și ne ajută să devenim conștienți de lucrul acesta. Majoritatea cursurilor cu fonduri europene la care am participat erau bazate mai mult pe experiențe de muncă sau pe lucruri din anumite domenii, tehnic ori digital. Aici învățăm ceva pe care îl putem folosi în viața de zi cu zi, ceva care ține, pur și simplu, de felul în care suntem și ne raportăm la ceilalți', explică Bogdan.

Și pentru Andreea Drăgan, elevă la Liceul 'Ioan Slavici' din Panciu, provocarea a venit din contradicția dintre propria personalitate și personajul primit. Obișnuită să asculte mai multe puncte de vedere și să caute o soluție de compromis, adolescenta a trebuit să joace o persoană care refuză perspectiva celuilalt și susține că numai propria opinie este corectă.

'Am venit pentru că am vrut să experimentez lucruri noi, să mă dezvolt și, în același timp, să cunosc oameni noi. A trebuit să intru în postura unui elev care nu era de acord cu un anumit lucru, deși eu, personal, aș fi fost de acord. De obicei, eu nu sunt persoana care să spună pur și simplu 'nu, eu nu sunt de acord', ci încerc să aflu perspectiva celuilalt și să ajung la un compromis. Aici a trebuit să susțin că doar perspectiva mea este cea bună. Mi-am dat seama că în viața reală mi-ar fi foarte greu să fac lucrul acesta, dar m-a surprins faptul că, în cadrul exercițiului, am reușit să intru, măcar în parte, într-un asemenea rol', povestește Andreea.

Tocmai această ieșire din tiparul personal este una dintre mizele atelierului: înainte să învețe cum să se prezinte la un interviu sau cum să își scrie CV-ul, tinerii sunt provocați să afle cum reacționează, cum îi percep ceilalți și cât de mult reușesc să își adapteze comunicarea.

Răzvan Niculițov, consilier de orientare în carieră în cadrul AJOFM Vrancea, spune că tinerii sunt atrași mai mult de ateliere și workshopuri decât de formele clasice de pregătire, tocmai pentru că au posibilitatea să participe efectiv.

'Sunt atrași foarte mult de atelierele și workshop-urile pe care le avem în cadrul proiectului nostru. Cred că un astfel de atelier îi ajută să își dezvolte abilități diferite, să își dezvolte empatia, să scape de inhibiții, să vorbească și să se exprime mai bine și să se pună în locul altuia. Din discuțiile pe care le-am avut cu ei în ședințele de consiliere, una dintre cele mai mari nevoi este, de fapt, să îi asculte cineva. Vor să se țină cont de părerea lor, să vadă că au un cuvânt de spus, că lasă ceva în urma lor. Au nevoie să simtă că ceea ce spun ei contează', explică Niculițov.

Aceeași idee se regăsește și în modul în care au fost gândite activitățile proiectului. Elena Diana Postelnicu, coordonatorul centrului de tineret, spune că formatul atelierelor a pornit chiar de la răspunsurile primite de la tineri în chestionarele aplicate de specialiștii AJOFM.

'Rolul acestor ateliere este tocmai acela de a fi altceva. Am pornit de la feedback-ul obținut în urma chestionarelor pe care le-am aplicat și de la faptul că tinerii ne-au spus permanent că își doresc altceva, iar noi am încercat să venim în întâmpinarea lor prin educație nonformală. Feedback-ul pentru atelierele de lucru pe care le-am organizat până acum a fost pozitiv. Am avut, de exemplu, și un atelier de antreprenoriat, unde copiii au învățat inclusiv să facă un plan de afaceri, pentru că asta și-au dorit. Participanții sunt orientați către anumite activități și în funcție de abilitățile identificate de consilierii noștri în carieră, prin chestionare și prin discuțiile pe care le avem cu ei', arată Diana Postelnicu.

Diferența față de cursurile clasice de formare nu stă neapărat în renunțarea la teorie, ci în mutarea centrului de greutate spre experiență. Tinerii continuă să învețe să redacteze un CV, să se prezinte la un interviu, să lucreze în echipă sau să își gestioneze parcursul profesional, dar proiectul adaugă acestor competențe ateliere de teatru, comunicare, antreprenoriat, muzică, pictură, fotografie sau dezbateri.

Directorul AJOFM Vrancea, Mariana Diana Monac, spune că această componentă este importantă mai ales pentru tinerii din comunități în care accesul la asemenea experiențe este redus.

'Grupul țintă este format din 1.582 de tineri cu vârste între 14 și 30 de ani, dintre care o parte importantă provine din medii vulnerabile, care vor participa la activități de informare și consiliere, precum și la cursuri nonformale. Acestea vizează competențe esențiale pe care tinerii nu le dobândesc suficient în școală, precum redactarea unui CV, modul de prezentare la un interviu, lucrul în echipă sau managementul carierei. În același timp, prin atelierele de lucru încercăm să descoperim și să dezvoltăm abilități complementare celor dobândite în școală, fie că vorbim despre comunicare, muzică, pictură, fotografie sau dezbateri. Scopul este să le oferim un context în care să își descopere potențialul și să capete mai multă încredere în propriile capacități', a declarat, pentru AGERPRES, Diana Monac.

Proiectul NEST derulat de AJOFM Vrancea, în parteneriat cu Centrul de Formare și Studii Europene de la Galați, are un buget total de aproximativ două milioane de euro și se va derula până la 30 aprilie 2028. Una dintre componentele sale este crearea unui centru de tineret la nivelul județului, unde beneficiarii să poată avea acces la informare, consiliere, mediere și formare.

Inițiativa continuă o rețea dezvoltată anterior prin proiectul INTESPO.

Proiectul include șase ateliere cu tematici diferite, antreprenoriat, comunicare, pictură, muzică, fotografie și voluntariat, o componentă de prevenire a consumului de alcool și droguri ce va fi concretizată prin 15 workshopuri, precum și activități prin care AJOFM încearcă să apropie tinerii de realitățile pieței muncii.

Miza este cu atât mai importantă cu cât, potrivit directorului AJOFM Vrancea, pe piața locală există un decalaj între meseriile căutate de angajatori și opțiunile tinerilor. Electricienii, mecanicii auto sau operatorii CNC sunt căutați, în timp ce pentru unele cursuri destinate unor meserii solicitate, precum cea de sudor, instituția nu a găsit suficienți doritori.

'Ne dorim să fim veriga de legătură între școală și angajator. Este important ca sistemul educațional, mediul economic și instituțiile publice să colaboreze, astfel încât tinerii să fie mai bine pregătiți pentru cerințele reale ale pieței muncii. Nu este vorba doar despre o calificare sau despre o diplomă, ci și despre capacitatea tânărului de a se cunoaște, de a comunica și de a înțelege ce poate oferi unui angajator. În același timp, și angajatorii trebuie să înțeleagă că tinerii de astăzi sunt diferiți, au alte valori și alte așteptări, inclusiv în privința beneficiilor extrasalariale. Dacă educația, mediul economic și instituțiile reușesc să funcționeze împreună, avem premise pentru a îmbunătăți integrarea tinerilor pe piața muncii', susține Diana Monac.

Pe scena din Panciu, toate aceste obiective, grupuri țintă și cifre se reduc, pentru câteva ore, la un exercițiu aparent simplu: un adolescent trebuie să îl asculte pe altul și să încerce să vadă o situație prin ochii lui. Iar când jocul se încheie, scaunele rămân în semicerc. Nu există catedră și nici un profesor care să dea verdictul. Tinerii își spun unii altora ce au observat și ce ar putea face diferit data viitoare și cum aceste reguli se pot integra în viața de zi cu zi.

Pentru că, înaintea primului CV, a primului interviu și a primului loc de muncă, există o competență pe care nicio diplomă nu o poate înlocui: să știi să vorbești cu celălalt și să fii dispus să îl asculți. AGERPRES/(A - redactor: Dana Lepădatu, editor: Irina Poenaru, editor online: Ady Ivaşcu)

Foto şi video: DANA LEPĂDATU / AGERPRES