Vlad Sîmbotin, unul dintre premianţii cu care judeţul Vaslui se mândreşte, deşi a fost acceptat la prestigioase instituţii de învăţământ superior britanice, a decis să rămână în ţară şi este student în anul II la Facultatea de Medicină şi Farmacie "Iuliu Haţieganu" din Cluj-Napoca.

Pe lângă activitatea medicală, Vlad susţine că doreşte să facă şi cercetare în domeniu, convins fiind că sistemul de educaţie din România, "blamat" de mulţi, poate să ofere "o şansă" tinerilor.

Tânărul s-a remarcat prin dorinţa permanentă de a studia, iar după ani de muncă şi participări încununate de succes la concursuri şcolare, a reuşit în 2017, când era în clasa a XII-a la Liceul "Mihail Kogălniceanu", să obţină cel mai mare punctaj din ţară la Olimpiada de Biologie. Pe toată perioada liceului, având alături profesori de excepţie, cărora le păstrează un mare respect, Vlad a fost nelipsit de la cele mai importante competiţii, de unde s-a întors de fiecare dată cu rezultate bune. A excelat la geografie şi lingvistică, dar marea lui pasiune, disciplina de care s-a ataşat şi cu care a obţinut cele mai importante realizări, a rămas biologia. În anul 2015, a reprezentat România la Olimpiada Internaţională de Ştiinţe, fiind cooptat în lotul naţional la biologie. În 2016 ar fi trebuit să participe la Olimpiada Internaţională de Biologie din Vietnam, dar nu a reuşit să ajungă la concurs, deoarece lotul României a fost blocat zeci de ore în aeroportul din Istanbul, în urma tentativei de lovitură de stat din luna iulie. Peste un an a ajuns să îşi poată vedea visul împlinit şi a mers la Olimpiada Internaţională de Biologie desfăşurată în Marea Britanie, unde a urcat pe podium, reuşind să obţină medalia de bronz.

Locul al doilea pe ţară obţinut în clasa a IX-a la Faza Naţională a Olimpiadei de Biologie a fost pentru Vlad Sîmbotin semnul că aceasta este calea care îi oferă cel mai mare potenţial de afirmare, care îl pune cel mai mult în valoare şi pe care trebuie să o urmeze. S-a dedicat studiului şi spune că ajungea să petreacă în perioadele de vârf, atunci când urma să meargă la competiţii, chiar şi câte opt ore pe zi învăţând.

"Bineînţeles că a fost greu, dar dacă nu ar fi fost dificil, nu ar fi fost nici plăcut", mărturiseşte Vlad.

Cele mai frumoase momente pentru el rămân acelea în care a concurat pentru România.

"Ocazia de a-mi fi reprezentat ţara nu o dată, ci de două ori la competiţii internaţionale, o pot desemna drept cea mai mare onoare a mea. Încărcătura, pe de o parte, a momentelor în care porţi drapelul şi costumul popular la ceremonii şi, pe de altă parte, a probelor în timpul cărora realizezi că dincolo de tine, efortul şi rezultatul îţi înnobilează propria ţară, generează sentimente ce nu pot fi exprimate în cuvinte", spune tânărul.

Deşi a cochetat cu ideea de a studia în străinătate, el a ales România ca loc în care să îşi desăvârşească învăţătura, simţind că ţara sa are ce să-i ofere.

"Când am ales să rămân în ţară a cântărit mult avantajul apropierii de casă şi de familie, cu care consider absolut necesar să păstrez o legătură cât se poate de strânsă. Ar mai fi gratuitatea studiilor şi preţurile mai mici ale oricăror servicii în general, faţă de ce aş fi întâmpinat peste hotare, plus comoditatea de a sălăşlui în ţara natală, de a îmi permite să vorbesc în limba maternă şi de a fi aproape de oameni dragi mie. Pe lângă toate acestea, desigur am mizat şi pe faptul că posibilităţi decente de educaţie şi afirmare voi putea găsi şi la noi în ţară, posibilităţi care ar putea să mă satisfacă suficient. România este o ţară deosebită, din multe puncte de vedere. Plecând de la încărcata conştiinţă istorică şi amplul bagaj etnografic şi ajungând la splendoarea şi măreţia ei geografică, precum şi la bogatul şi complexul ei tezaur artistic, putem găsi nenumărate motive pentru care să spunem că este un loc în care suntem norocoşi să ne fi născut. Nu trebuie neglijaţi nici oamenii. Românii sunt nişte oameni călduroşi, prietenoşi, care au principii şi luptă pentru ele. Problema apare când uneori aceste principii se contrazic şi nimeni nu cedează, pentru că, poate ar trebui să mai evoluăm la capitolul toleranţă. (...) Cred în puterea românilor de a se uni şi există şi numeroase dovezi istorice pentru asta. Va fi un drum anevoios în continuare cel către evoluţie, dar am încredere că vom avea capacitatea să îl parcurgem", susţine studentul.

Când a mers la competiţii internaţionale nu s-a simţit niciodată mai prejos faţă de alţi competitori din ţări considerate mai "cu pretenţii". Crede că ideea în sine de organizare a unor astfel de concursuri este aceea de a oferi tuturor participanţilor şanse egale de afirmare. Vlad spune că a întâlnit chiar şi colegi din alte state care au mărturisit că au utilizat pentru prima dată aparatura de laborator la probele de la olimpiadă, din cauza lipsei dotărilor din laboratoarele de acasă, menţionând totodată că elevii din România au acces pe perioada stagiilor de pregătire la toate materialele necesare.

"Unde avem de evoluat este pe implementarea practicii în actul învăţării, asta e clar. Exista o tendinţă de neglijare a acestei laturi, nu neapărat din cauza lipsei de materiale sau de aparatură, cât mai mult poate din motive de abordare. Ne pricepem şi suntem instruiţi eficient şi serios să ne însuşim concepte teoretice, ceea ce este pozitiv pentru că, până la urmă cunoaşterea înseamnă putere, dar se manifestă un oarecare cult obsesiv al înmagazinării de informaţie care are o valoare net diminuată, dacă nu este ataşată punerii în practică", este de părere Vlad Sîmbotin.

El nu poate vorbi despre performanţele proprii, fără a-i aminti pe profesorii care au avut un rol determinant în devenirea sa. Despre fosta sa profesoară de geografie din şcoala generală, Lucica Carp, spune că a fost primul dascăl care a ştiut să-l stimuleze şi să-i ofere încredere, astfel încât să poată studia la cel mai înalt nivel, deşi asta a însemnat să sacrifice o mare parte din timpul său liber. A urmat apoi întâlnirea cu Gianina Romaşcu, profesoara de biologie care i-a fost mentor în toţi cei patru ani de liceu şi care a ştiut să vină în momentele potrivite atât cu sfaturi profesionale, cât şi personale, astfel încât să păşească drept în marea aventură la care a pornit când s-a decis să studieze biologia. Îşi apreciază în aceeaşi măsură profesorii pe care îi are în facultate, despre care spune că sunt personalităţi remarcabile, dar crede că ar putea mai greu stabili cu aceştia legături de natura celor clădite cu dascălii de liceu.

Referitor la tinerii care preferă să plece în străinătate pentru definitivarea studiilor şi la şansele ca ei să se reîntoarcă în ţară, Vlad Sîmbotin este de părere că totul ţine de alegeri personale.

"Cei care pleacă după liceu au gândit mult această alegere şi îşi doresc cu adevărat un parcurs profesional şi poate şi social pe alte direcţii. Foarte puţini se întorc şi asta poate fi confirmat de statistici. Pe lângă aspectele profesionale şi financiare, eu aş mai identifica două aspecte. Există studenţi care pur şi simplu vor să plece din ţară, să schimbe mediul, vor altceva şi acela este principalul lor scop, indiferent de nivelul nostru de dezvoltare. Cealaltă chestiune ar fi că absolvenţii anumitor facultăţi de afară, care poate chiar au avut şi joburi acolo, ar putea considera riscant să abandoneze statutul academic şi profesional pe care şi l-au construit acolo, pentru a se întoarce şi a o lua cumva de la zero. Iar în ce constă evoluţia Romaniei în această privinţă, eu cred că se fac continuu paşi înainte şi are loc un proces de conformare şi sincronizare cu norme universale, ceea ce e încurajator, dar consider că prestigiul şi tradiţia anumitor universităţi, mai ales din UK şi SUA sunt de neegalat", opinează Vlad.

Pe viitor, ca medic, se vede combinând activitatea din spital sau cabinet, cu cea de laborator, pentru că ar vrea să facă cercetare şi speră să găsească formula optimă, astfel încât să-i rămână timp şi pentru celelalte aspecte ale vieţii. Deşi e devreme să spună către ce ramură din medicină se va orienta, se simte atras de neurologie, iar pe partea ştiinţifică e pasionat de genetică şi imunologie, domenii pe care le vede ca fiind de mare viitor şi în laboratoarele din România.

Pe lângă studiu, tânărul spune că îşi găseşte timp să se implice şi în alte activităţi. A fost voluntar la organizarea unui concurs de aplicaţii şi soluţii medicale inedite pentru care s-au "aliat" informaticieni şi medicinişti şi a unei conferinţe despre pasiunea de a fi medic. De asemenea, a participat la un concurs de fiziologie pe echipe, între facultăţi, împreună cu prieteni de anul II şi anul V. Anul acesta, va participa la un proiect al UMF Cluj-Napoca, din categoria Erasmus (JPEMS), care constă într-un schimb de experienţă cu studenţi din alte ţari ale Europei şi în cadrul căruia se va putea familiariza mai mult cu munca de cercetare organizată în România.

Vlad e pasionat şi de cinematografie şi îi plac în special filmele clasice, dar iubeşte şi să asculte muzică ori să citească. Când programul îi permite, merge la teatru şi operă şi nu ratează niciun mare festival sau concert. E o fire sociabilă şi a păstrat legătura cu mulţi dintre colegii pe care i-a întâlnit cu prilejul concursurilor la care a participat. Îi place să călătorească, să urmărească tot felul de competiţii sportive, să joace tenis, să cânte la chitară şi să studieze diferite culturi, prin intermediul manifestărilor artistice de orice fel şi cu toate că face performanţă în domenii reale, spune că arta este cea care dezvăluie involuntar aspectele interesante ale unei societăţi. AGERPRES/(AS - autor: Loredana Ciobanu, editor: Nona Jalbă, editor online: Simona Aruştei)