Mădălina Tudorache este unul dintre tinerii excepţionali ai Vasluiului. Studentă la prestigioasa facultate londoneză Imperial College, pasionată de fizică şi având şansa unor dascăli care au lăsat-o să se dezvolte frumos, Mădălina îşi doreşte o carieră în cercetare.

A ştiut că vrea să studieze fizica încă din timpul gimnaziului, iar în liceu a fost prezentă la concursurile şi olimpiadele şcolare de fizică, chimie şi matematică, obţinând mereu premii importante. În clasa a XII-a a reuşit să se califice la etapa naţională a Olimpiadei de Fizică, unde a luat medalia de bronz, numărându-se printre cei mai buni elevi din ţară.

De altfel, performanţa a însoţit-o mereu. A absolvit Liceul "Mihail Kogălniceanu" din Vaslui ca şefă de promoţie, fiind în anul absolvirii, 2016, singura elevă din judeţ cu media generală 10,00. Spune că a ales să studieze în străinătate gândind că o diplomă de la o facultate recunoscută pe plan mondial ar ajuta-o foarte mult pe viitor. Ştia de ceva timp că vrea să facă acest pas, avea o dorinţă puternică de a studia fizica la nivel avansat şi şi-a văzut un vis împlinit atunci când a fost admisă la Imperial College London. A vrut să încerce ceva diferit, a considerat că sistemul de învăţământ londonez i se potriveşte foarte bine şi pentru că se pregătise sufleteşte pentru acest pas, plecarea la studiu în străinătate, într-un sistem nou, complet diferit de cel din ţara noastră, nu a fost deloc una dificilă.

"Nu sunt familiarizată cu sistemul de învăţământ superior românesc, dar, din câte am auzit, sistemul englezesc este mult mai strict când vine vorba de examene: nu sunt măriri de notă, nu ai voie să pici mai mult de două examene. Când vine vorba de liceu, diferenţele sunt majore: aici îţi alegi patru-cinci materii pe care le studiezi aprofundat, deşi nu chiar atât de aprofundat cum studiam noi fizica sau chimia în România. În primul an de facultate, jumătate din materia studiată era bazată pe chestiuni pe care le făcusem deja in liceu", spune Mădălina Tudorache.

În Marea Britanie s-a adaptat foarte repede şi mărturiseşte că acomodarea a fost una uşoară deoarece Imperial este o facultate cu profil internaţional, care integrează diferite culturi foarte bine. Plecând din ţară a găsit o lume deschisă, în care şi-a făcut uşor prieteni, nu doar din Marea Britanie, ci din mai multe ţări. S-a obişnuit cu ritmul vieţii londoneze şi, cu toate că simte uneori că ar putea valorifica în România cunoştinţele acumulate, nu întrevede în ţară prea multe oportunităţi pentru cercetare, mai ales în domeniul fizicii.

Iubeşte România, îi lipsesc cei dragi, familia, prietenii, tânjeşte după mâncarea românească, pe care o consideră cea mai bună, dar, cel puţin pentru moment, nu se va întoarce în ţară, având în vedere oportunităţile pe care i le oferă instituţia la care studiază. Vede ori de câte ori revine în ţară unele schimbări care o fac să creadă că România este pe drumul cel bun, dar crede că e timpul ca românii să se trezească din "amorţeală" ca să poată face ceva.

"Vin de trei ori acasă în ţară: în vacanţa de Crăciun, în vacanţa de Paşti şi vara. Totuşi, Londra a devenit o a doua casă pentru mine, chiar dacă este complet diferită de casa cu care am fost obişnuită. Îmi place România pentru că este ţara în care m-am născut şi am crescut, îmi place cultura, îmi place istoria ţării, îmi plac oamenii şi căldura cu care te înconjoară. Cred că problema cea mai mare în Romania este mentalitatea învechită, o chestiune care, uneori, pare a se perpetua şi la generaţiile mai tinere şi care ne ţine în loc. Oamenii sunt de diferite feluri şi cred că ar trebui să învăţăm să ne acceptăm aşa cum suntem, nu să fixăm nişte tipare pe care toată lumea trebuie să le respecte dacă nu vor să fie paria ai societăţii. Schimbări sunt, dar de multe ori sunt mici şi greu de observat. Deşi la momentul actual nu cred că România este o ţară în care tinerii ar simţi că pot avea un mediu de dezvoltare propice, cred că, în timp, am putea, chiar şi cu paşi mici, să facem o lume mai bună, mai susceptibilă la schimbări majore. Cred că dacă românii se trezesc din 'amorţeala' care pare să-i cuprindă şi renunţă la mentalităţile învechite, sunt în stare de orice", este de părere Mădălina.

Convinsă că schimbarea ar putea fi făcută dacă oamenii ar fi mai implicaţi, Mădălina Tudorache are încredere în colegii săi de generaţie şi, chiar dacă societatea îi pune uneori la zid pe tineri, considerând că au tendinţa de a alege meserii care le aduc câştiguri imediate, personal nu crede în această teorie.

"Surprinzător, nu cred. Cel puţin în România, pentru a deveni medic, de exemplu, trebuie să petreci mulţi ani în facultate. Am mulţi prieteni şi foşti colegi de clasă care au ales să facă această meserie în detrimentul unor meserii mai 'rapide', dacă ne gândim la venituri", spune tânăra.

Mădălina Tudorache se gândeşte deja că se va înscrie la doctorat. Se vede făcând cercetare şi încă analizează pe care dintre ramurile fizicii urmează să se axeze. Are o listă întreagă de opţiuni: astrofizica, relativitatea sau unele părţi ale mecanicii cuantice.

Printre multele ore de studiu, îşi găseşte timp şi pentru pasiunile sale. Fiindcă Imperial College oferă cursuri de limbi străine pe lângă materia obligatorie, a ales să studieze limba japoneză şi să înveţe astfel şi despre cultura impresionantă a Japoniei. Îi place să citească beletristică, fantasy sau science-fiction şi uneori face astronomie pentru amatori, deşi vremea şi poluarea luminoasă din Londra nu-i permit prea des acest lucru. Ca orice tânăr, petrece timp cu prietenii, merge la film, iese în oraş şi, fiindcă îi place mult să călătorească, visează la vacanţa perfectă: câteva city-break-uri prin Europa sau chiar prin Asia. AGERPRES / (AS - autor: Loredana Ciobanu, editor: Irina Poenaru, editor online: Irina Giurgiu)