O specie protejată de usturoi, ce se găseşte la nivel european doar în România, la Cheile Turzii, a fost identificată, miercuri, de bio-geograful expediţiei trans-siberiene RO-CRES, Sabin Bădărău, pe o grămadă de bălegar, în faţa unei case dintr-un sat din Siberia.

"Oricum eram obişnuiţi noi, naturaliştii, cu spectacolul speciilor care la noi sunt rarităţi, specii relicte de la finele perioadei glaciare şi care aici, în Siberia, se găsesc la tot pasul. (...)Ne-am oprit într-un sat, aşteptând după colegii din altă maşină, care trebuiau să-şi cumpere o roată de rezervă. Întâmplarea a făcut să oprim lângă o casă destul de modestă, într-un sat undeva la jumătatea distanţei dintre Irkutsk şi Krasnoyarsk, pentru a ne dezmorţi puţin picioarele. În faţa casei era un morman de gunoi, provenit probabil de la curăţarea grajdului de animale.(...). Când mă uit mai bine, pe grămadă observ o plantă cu inflorescenţă galbenă, iar când mă apropiu îmi dau seama, brusc, ce aveam în faţă: era o specie care în Europa se găseşte numai la Cheile Turzii, într-un singur punct. (...) Noi, în România, ne mândrim cu această mega-raritate, prezentă în flora ţării şi a Europei doar la Cheile Turzii, pe stânci calcaroase. Îl şi numin 'usturoiul Cheilor Turzii'. Denumirea sa ştiinţifică este Allium obliquum. Ei bine, în faţa mea, pe grămada de gunoi de grajd era un exemplar din această specie rarisimă în flora Europei şi strict protejată la Cheile Turzii", a relatat pentru AGERPRES conferenţiarul universitar la Facultatea de Ştiinţa şi Ingineria Mediului a Universităţii Babeş-Bolyai, Sabin Bădălău.

Acesta a precizat că existenţa speciei în zona Siberiei este menţionată în literatura de specialitate.

"Sigur, din literatura de specialitate ştiam că specia este comună în Asia Centrală, în special în Siberia de Sud, în stepe cu substrat calcaros. Noi nu l-am întâlnit în calea noastră, pentru că drumul trans-siberian cam rar străbate astfel de stepe. Dar nici nu mă aşteptam să o găsesc pe o grămadă de bălegar, în faţa unei case dintr-un sătuc siberian", a subliniat bio-geograful.

Acesta crede că planta a fost adusă din stepa siberiană odată cu fânul pentru animale, de unde a ajuns în gunoiul de grajd.

"În mod clar, proprietarul căsuţei avea loc de coasă - cum spunem noi, într-o astfel de stepă. A luat fânul în care se afla şi acest usturoi, probabil numeros acolo, l-a pus în ieslea animalelor, de unde a căzut pe jos şi s-a amestecat cu bălegarul. Mizeria a fost curăţată şi aruncată în şanţul drumului, odată cu seminţele de Allium obliquum. Una din aceste seminţe a dat rod şi, iată, eu, bio-geograful venit din România mă trezesc cu o specie ultra rară la noi, pe un maldăr de bălegar", a explicat Sabin Bădărău.

Pe traseul de până acum al expediţiei au mai fost identificate numeroase alte specii foarte rare în flora României, dar prezente în număr mare în Siberia. Printre acestea: floarea de colţ, dediţelul de stepă, joltina lui Wolff, crepisul siberian sau pătlagina de turbărie.

RO-CRES (Romanian Climate Change Research Expedition Siberia) este prima expediţie românească de studiere a efectelor schimbărilor climatice asupra Marii Păduri Boreale, un proiect unic prin complexitatea lui la nivel ştiinţific mondial, organizat în perioada 15 iunie - 15 iulie, de către Centrul de Cercetări Biologice Jibou, în colaborare cu Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, în Siberia.

Echipa expediţiei a ajuns la Vladivostok, cel mai îndepărtat punct de pe traseu, în 29 iunie, în prezent fiind pe drumul de întoarcere, cu mai mult de 16.000 de kilometri parcurşi. AGERPRES / (A - autor: Sebastian Olaru, editor: Diana Dumitru, editor online: Ada Vîlceanu)