Insectele ce provoacă pe frunze umflături numite gale pot obliga plantele să producă hrana de care au nevoie, dar şi adăpost şi condiţii ideale de locuire, entomologul expediţiei româneşti trans-siberiene RO-CRES, Laszlo Zoltan, recoltând probe de pe trandafirii sălbatici întâlniţi pe traseul de circa 22.000 de kilometri, în încercarea de a contribui la descifrarea modului în care se realizează aceste procese.

Conferenţiar la Facultatea de Biologie şi Geologie din cadrul UBB şi director al Departamentului de Biologie şi Ecologie, Laszlo Zoltan este un entomolog ce îşi dedică mare parte din timpul alocat cercetării studierii unui fenomen aparent banal: umflăturile care apar pe frunzele unor plante, numite gale şi produse de aşa numitele insecte galicole. Aceste umflături pot apărea şi pe ramurile sau trunchiul unor arbori şi pot fi produse de mai multe tipuri de vieţuitoare, precum insectele, ciupercile, bacteriile sau viermii.

Entomologul a explicat, într-un interviu acordat AGERPRES, de ce sunt importante aceste gale şi ce rezultate poate aduce studierea lor.

"Imaginează-ţi că intri într-o pădure, pui mâna pe un copac, transferi nişte informaţii copacului şi acesta îţi face o casă în care ai hrană, încălzire, apă şi tot ceea ce ai nevoie, în fiecare zi de atunci încolo. Este ceva extraordinar, despre care ştim că nu există, cel puţin în lumea noastră. Dar în lumea insectelor există, pentru că sunt insectele galicole, precum cinipidele - viespi, sau cecidomidele - ţânţari, unele specii de fluturi sau gândaci care produc gale. În afară de insecte, sunt şi ciuperci, şi bacterii, şi viermi care produc gale. Toate aceste vieţuitoare şi-au dezvoltat în timp nişte trăsături prin care să comande plantelor ce să facă. Sunt ca nişte piraţi. Aceste vietăţi, de fapt, nu se ştie exact cum, prin metode la nivel molecular, intră în genomul plantei şi îi spun se ce să producă, pentru ca vietăţile să aibă ce mânca şi să se poată înmulţi. Deci planta face lucruri care i se spun. Planta nu vrea să o facă, dar este condusă de aceste vietăţi", a precizat Laszlo Zoltan.

Potrivit acestuia, galele sunt nişte umflături de pe plante, produse de insecte cu scopul de a hrăni aceste vietăţi, de a le da de mâncare, un loc unde să trăiască şi de a le asigura un microclimat potrivit, pentru a nu se îmbolnăvi. Deoarece o insectă, dacă este în mediu umed pentru mai mult timp, face ciuperci.

"În interiorul galei sunt camere şi în fiecare cameră creşte o larvă de insectă. Partea interioară este ca un glob pe dinăuntru şi această larvă mănâncă din plantă circular în timp ce planta se reface, astfel încât atunci când larva ajunge înapoi, masa e din nou pregătită", susţine entomologul.

Galele sunt puţin studiate la nivel mondial, numărul cercetătorilor care şi-au îndreptat atenţia asupra lor fiind, de asemenea, mic. Laszlo Zoltan lucrează în acest proiect alături de entomologul american Chris Looney, din cadrul Washington State Department of Agriculture şi, în curând, cu al doilea cercetător - Yiping Wang, de la Zheijang Agricultura & Forestry University, Lin'an, China.

"Se ştie despre mecanismul formării galelor că sunt implicate proteine care se produc numai în acele ţesături de plante în care sunt aceste vietăţi care produc gale. În ţesuturile în care nu sunt vietăţi, nu se produc astfel de proteine. Se mai ştie că în aceste ţesuturi în care trăiesc vietăţile galicole se schimbă cantitatea metaboliţilor secundari cu care planta încearcă să se apere. Planta încearcă să se apere, dar insecta este mai puternică", susţine cercetătorul român.

Studiul galelor a dus deja la câteva aplicaţii practice. S-a descoperit, de exemplu, că există şi gale impermeabile. Chiar dacă plouă foarte mult, ele nu se umezesc, existând cercetători care au reuşit să copieze acest model şi să facă o ţesătură impermeabilă.

De asemenea, înainte de a se inventa cerneala sintetică, din Ungaria se exportau în Europa, cu vagoanele, mii de tone de gale din stejar, din care se făcea cerneala. Galele conţin tanini, din care se făcea cerneala şi care se folosea la prepararea blănii.

"Dar ce este cel mai important e faptul că, dacă reuşeşti să descoperi cum se produc galele, cum se produc aceste ţesuturi nutritive în plante, atunci poţi comanda plantei să producă ce vrei tu", subliniază Laszlo Zoltan.

În expediţia din Siberia, entomologul şi-a propus să colecteze gale de pe frunzele de trandafir sălbatic sau măceş de pe un traseu de circa 22.000 de kilometri, ce trece prin ţări ca Ucraina, Federaţia Rusă, Georgia, Turcia şi Bulgaria, pentru a stabili circumstanţele în care se produc acestea.

"La noi, măceşul este foarte comun şi se găseşte în aproape toate habitatele care sunt în vecinătatea parcelelor agricole. Plecând din Europa şi ajungând până la capătul estic al Asiei şi ştiind că şi aici sunt specii de Rosa, vreau să văd, mai întâi, cum sunt reprezentate aceste insecte galicole de pe Rosa. Literatura este foarte săracă din acest punct de vedere. Sunt puţine articole şi se cunosc puţine specii. Din ce estimez, sunt 10-15 specii de Rosa. Dacă ştim că acasă sunt şase specii de insecte galicole, aici ar trebui să fie mai mult de 30. Înţelegând în ce circumstanţe se produc aceste gale, poate vom fi capabili să influenţăm cantitatea ţesuturilor galicole, în vederea studierii mecanismelor de producere a acestora", afirmă acesta.

În context, cercetătorul de la UBB Cluj Napoca speră să găsească şi specii noi de gale, care nu au fost încă descrise în literatura de specialitate.

"Până acum am găsit două specii care cred că nu sunt descrise. În această zonă nu prea au fost colectate gale şi, dacă ajung să găsească cinci-şase specii care nu au fost descrise până acum, ar fi ceva senzaţional", susţine Laszlo Zoltan.

RO-CRES (Romanian Climate Change Research Expedition Siberia) este prima expediţie românească de studiere a efectelor schimbărilor climatice asupra Marii Păduri Boreale, un proiect unic prin complexitatea lui la nivel ştiinţific mondial, organizat în perioada 15 iunie -15 iulie, de către Centrul de Cercetări Biologice Jibou, în colaborare cu Universitatea Babeş-Bolyai Cluj Napoca, în Siberia.

Echipa expediţiei a ajuns la Vladivostok, cel mai îndepărtat punct de pe traseu, în 29 iunie, în prezent fiind pe drumul de întoarcere, cu mai mult de 16.000 de kilometri parcurşi. AGERPRES / (A - autor: Sebastian Olaru, editor: Irina Poenaru, editor online: Gabriela Badea)