Flori de o frumuseţe deosebită, printre care şi floarea de colţ, o specie extrem de rară în România, au fost identificate de membrii expediţiei ştiinţifice româneşti trans-siberiene RO-CRES, în această săptămână, în stepa mongolă din Siberia.

Expediţia de cercetare "Efectele Schimbărilor Climatice asupra Marii Păduri Boreale" (RO-CRES Romanian ClimateChange Research Expeditian Siberia), ce a pornit în 15 iunie de la Grădina Botanică a Centrului de Cercetări Biologice (CCB) Jibou, instituţie ce a iniţiat acest proiect, în parteneriat cu Universitatea "Babeş-Bolyai" (UBB) Cluj Napoca, a parcurs până în prezent aproape 9.000 de kilometri, până în oraşul rusesc Skovorodino.

După ce au trecut prin Ucraina, membrii expediţiei au intrat în Rusia, trecând prin oraşe precum Moscova, Omsk, Novosibirsk, Krasnoyarsk, Irkurtsk, Ulan Ude, Cita şi va merge până la Vladivostok, pe traseul şoselei trans-siberiene.

Foto: (c) SEBASTIAN OLARU / AGERPRES FOTO

"După ce am trecut de la Krasnoiarsk spre Ulan Ude, am ajuns în bazinul Baikalului, dincolo de marele nod al munţilor Altai, în sens larg - pentru că acolo sunt mai multe lanţuri muntoase ca Altai, Altaiul Mongol, Sayanul de Vest, Sayanul de Est şi aşa mai departe - încep stepe şi silvostepe care se continuă de acolo, din Asia Centrală, până la noi, în estul României şi până în Câmpia Panonică. Acestea au în primul rând un climat diferit de al nostru. Acolo primăvara şi începutul verii sunt secetoase, iar sfârşitul verii şi toamna sunt ploioase. Ploile apar târziu în stepele din estul Asiei. (...) Am traversat republica Buriaţia, unde am constat că există o antropizare a peisajelor datorată animalelor dar, sigur, spaţiile fiind vaste, această antropizare este într-un grad mult mai redus decât în România sau oriunde în Europa. Între sferele de influenţă ale satelor siberiene rămân suprafeţe vaste, încă neatinse de mâna omului. A fost fascinant să vedem aşa ceva pentru că eu cred că aşa ceva mai poţi întâlni doar aici. În America, în Europa, dens populate, sferele de influenţă ale aşezărilor umane s-au intersectat de mult şi colţurile de natură neatinsă sau foarte puţin atinsă sunt extrem de rare. "Generalul iarnă", care a distrus atâtea armate în drum spre Rusia, ocroteşte cumva şi aceste colţuri de natură, pentru că lumii îi este groază de Siberia", a relatat, pentru AGERPRES, conferenţiarul universitar de la Facultatea de Ştiinţa şi Ingineria Mediului din cadrul UBB, geograful de mediu Sabin Bădărău.

Potrivit acestuia, actualmente expediţia a ajuns în bazinul râului Amur, într-un peisaj dominat de larice şi mesteacăn.

"Apar şi specii de arbori noi. Laricele siberian este înlocuit de laricele dahuric (Larix dahurica n.r.), cel mai rezistent arbore la frig din lume, care urcă pe latitudine în nordul Asiei la 71 de grade, mult dincolo de cercul polar, ceea ce nu mai reuşeşte să facă nicio altă specie de arbore din lume. Mestecenii şi plopii tremurători se transformă şi ei fiind reprezentaţi de două subspecii diferite de cele vest-asiatice - mesteacănul manciurian şi plopul tremurător chinezesc", a afirmat Sabin Bădărău.

Geograful a fost impresionat de frumuseţea speciilor de plante din zona stepei mongolice, prin care expediţia a trecut recent. Printre speciile remarcate se numără mai multe varietăţi ale crinului, dar şi macul galben.

Foto: (c) SEBASTIAN OLARU / AGERPRES FOTO

"Frumuseţea locurilor este extraordinară. Am ales să părăsim puţin şoseaua trans-siberană, prin stepa de la Nancin, pe un drum secundar. Pentru asta am făcut toată echipa mari sacrificii. A fost foarte greu. Drumul secundar s-a dovedit a fi neasfaltat pe 400 din cei 500 de kilometri ai săi. Pentru şoferi a fost un chin, ajungând la oboseală extremă, dar noi, naturaliştii, ne-am bucurat din plin. Întotdeauna drumurile secundare duc prin petice sau segmente de natură, de ecosisteme decât drumurile principale, din motive evidente. La fiecare oprire a echipei, noi, naturaliştii, intram în extaz, găsind specii de plante, de insecte, chiar de păsări absolut extraordinare şi, chiar spre disperarea şoferilor care se grăbeau, zăboveam cam mult prin pădurile şi pajiştile silvostepei de acolo. Am avut plăcerea extraordinară de a ne întâlni cu crinul siberian. E o rudă destul de apropiată a crinului nostru de pădure. E mov şi cu floarea întoarsă, care atârnă în jos. Floarea crinului siberian e la fel structurată, de un roşu coral pur, extraordinar de frumos. Eu am această specie cultivată acasă, cumpărată dintr-o florărie din Olanda. Când o văd visez că sunt undeva în estul Asiei. E ceva deosebit să o văd la ea acasă, în aceste stepe nemărginite din Buriaţia. Intrând în pădure ne-am întâlnit cu crinul dauric, o specie care are floare în sus, de un roşu portocaliu intens, extraordinar de frumos. Am postat pe internet fotografii cu această specie şi cineva din ţară m-a întrebat dacă acest crin trăieşte în flora spontană. Îşi închipuia că doar horticultorii pot crea aşa ceva", a subliniat Bădărău.

O specie deosebită găsită în stepa mongolică este floarea de colţ, plantă rară şi ocrotită de lege în România, dar care aici este "păscută de vaci".

Foto: (c) SEBASTIAN OLARU / AGERPRES FOTO

"O surpriză şocantă, deşi pentru naturalişti n-ar trebui să fie o surpriză, este faptul că am găsit flori de colţ în stepele acestea din Buriaţia. Noi am auzit, am citit în tot felul de studii de specialitate că floarea de colţ nu este o specie de munte, aşa cum noi, europenii, credem în mod greşit. Este o specie de stepă şi aici, în Asia Centrală sunt peste 20 de specii de Leontopodium, denumirea ştiinţifică a gemului florilor de colţ. În traducere, înseamnă literalmente "piciorul leului", pentru că seamănă cu o lăbuţă de leu întoarsă. Ştiam cu toţii că este o specie de stepă, că în Mongolia o paşte calul", a precizat geograful de mediu.

Expediţia, ce se desfăşoară în perioada 15 iunie-15 iulie, va ajunge în câteva zile la Vladivostok, punctul final al traseului. Întoarcerea se face prin Rusia - Kazahstan - Georgia - Turcia - Bulgaria - România. AGERPRES/(A - autor: Sebastian Olaru, editor: Karina Olteanu, editor online: Adrian Dădârlat)