O adevărată invazie de fluturi albi i-a însoţit vineri, pe o distanţă de zeci de kilometri, în zona Novosibirsk din Rusia, pe membrii expediţiei ştiinţifice române RO-CRES, ce îşi propune studierea efectului schimbărilor climatice asupra pădurii boreale din Siberia.

În a opta zi de la plecarea din Jibou, expediţia de cercetare "Efectele Schimbărilor Climatice asupra Marii Păduri Boreale" (RO-CRES Romanian ClimateChange Research Expeditian Siberia), iniţiată de Centrul de Cercetări Biologice (CCB) Jibou, în parteneriat cu Universitatea "Babeş-Bolyai" (UBB) din Cluj-Napoca, a descoperit pe teritoriul Rusiei şi numeroase specii ameninţate cu dispariţia în România, dar care există din abundenţă în stepa siberiană.

Expediţia a parcurs deja 5.500 de kilometri, dintr-un total de 22.000, ajungând până la Krasnoyarsk.

"După ce ieri am străbătut cei aproape 700 de kilometri între Omsk şi Novosibirsk, am pornit astăzi spre Krasnoyarsk, iar terenul devine mai muntos. Dacă până acum am avut doar pâlcuri de mesteacăn, plop tremurător şi câteva sălcii pitice, acum începe să reapară pinul silvestru, iar oriunde te-ai opri, într-un loc mai bine conservat, găseşti specii pentru care la noi în ţară plângi, şi suferi şi te chinui mulţi kilometri şi multe luni ca să le găseşti. De exemplu, aşa numita joldeală de silvostepă, Serratula wolffii, care atinge limita vestică a ei la Cluj-Napoca, unde abia mai supravieţuieşte, aici este o prezenţă comună. La fel Liguaria Glauca sau liguaria de silvostepă, o plantă extrem de rară în România, ea existând doar în cinci puncte. Eu, personal, m-am chinuit ani de zile să o găsesc în masivul Piatra Secuiului, unde a fost semnalată în secolul XIX. Am mai găsit Crepisul siberian, care se găseşte în câteva puncte în ţară, aici ea este o prezenţă comună, la fel ca Dracocefalum, la fel de rară la noi. Plantago maxima, specie dispărută din flora României, pe care am căutat-o degeaba în 2010, în jurul Sibiului, este lângă orice mlaştină, între Omsk şi Novosibirsk", a declarat vineri, pentru AGERPRES, geograful de mediu Sabin Bădărău, conferenţiar universitar la Facultatea de Ştiinţa şi Ingineria Mediului din cadrul UBB.

Acesta a precizat că astfel de habitate au existat şi în România în urmă cu 10.000-15.000 de ani, dar că acum mai există, izolat, doar câteva exemplare din unele specii, motiv pentru care ele ar trebui protejate.

"La ce ne putem gândi? Că aceste pajişti de pratostepă pe care Uniunea Europeană refuză în continuare să le recunoască drept tip distinct de habitat Natura 2000, deşi abia mai supravieţuiesc acest tip de habitate în Europa Centrală şi inclusiv România, pentru că fiind soluri foarte fertile, sunt distruse de agricultură şi de păşunat. Ruşii le ştiu de multă vreme şi le studiază intens. La noi sunt relicte, pentru că nu au climatul propice pentru dezvoltare, dar pentru că nu sunt recunoscute, nu beneficiază de o protecţie aşa cum trebuie. De aceea, în Transilvania, ecosistemele de pratostepă aproape au dispărut. E păcat că în România încă nu ştim ce avem. Suntem foarte impresionaţi, la orice oprire, să le vedem aici, acasă la ele şi să ne închipuim că aşa arăta şi România cu mii de ani în urmă. Întrebăm: pentru câţi ani o să mai avem relictele lor pe teritoriul ţării, ca să mai avem, eventual, ce proteja?", a spus Sabin Bădălău.

Membrii expediţiei au avut parte însă şi de un adevărat spectacol al naturii, de o frumuseţe rară, sute sau chiar mii de fluturi zburând, într-o adevărată invazie, pe o distanţă de zeci de kilometri, în zona localităţii Novosibirsk.

Entomologul expediţiei, conferenţiarul de la Facultatea de Biologie a UBB Laszlo Zoltan, a precizat că acesta este al treilea an în care efectivele de fluturi au crescut spectaculos în Siberia, în vreme ce în vestul Europei numărul fluturelui alb, cunoscut drept nălbar, a scăzut drastic.

"Se poate specula că ceea ce vedem este un fenomen absolut normal şi în spatele acestuia nu trebuie să căutăm cauze extravagante sau fenomenale, pentru că insectele şi micile mamifere, din când în când, de la un an la altul, au o mare creştere a efectivelor, numită gradaţie. În timp ce în partea vestică a Europei efectivele au scăzut, în Siberia au crescut extrem de mult şi se găsesc foarte multe fotografii pe internet făcute în jurul Novosibirskului cu acest număr uriaş de fluturi care stau pe un drum de pădure şi când cineva merge spre ele are un efect de poveste. E al treilea an. Prima dată în 2016 s-a observat această gradaţie, apoi în 2017 şi în 2018 suntem acum şi se preconizează că efectivul acestei specii va fi tot mai mare. Dacă efectul de seră duce la creşterea cantităţii de bioxid de carbon, plantele cresc mai repede", a explicat acesta.

Laszlo Zoltan spune că printre scenariile posibile în creşterea numărului de fluturi sunt acelea că a crescut efectivul plantelor cu care se hrănesc ori fluturele sau omida şi-a diversificat meniul, hrănindu-se şi cu nectarul altor specii.

"Din cauza schimbărilor climatice, multe specii îşi vor schimba nu numai arealul, ci şi 'meniul'", a precizat acesta.

Directorul CCB Jibou, Cosmin Sicora, este şi el de părere că această invazie de fluturi albi poate fi un efect al schimbărilor climatice.

"Creşterea asta de efective, care e naturală şi normală, de obicei este doar într-un an, pentru că are rolul de a-i păcăli cumva pe prădători, adică de a-i face şi pe ei să se înmulţească şi apoi, când nu mai sunt fluturi, prădătorii mor. Dar dacă e trei ani la rând, nu mai are acest rol, pentru că prădătorii s-ar înmulţi şi ei. Şi asta poate fi cauzată, de fapt, de fenomenul de încălzire globală, care se manifestă la toate nivelurile", a declarat Sicora.

Expediţia, ce se desfăşoară în perioada 15 iunie - 15 iulie, continuă pe traseul Krasnoyarsk - Irkutsk - Ulan Ude - Habarovsk - Vladivostok, ultimul oraş fiind punctul final de pe traseu. Întoarcerea se face prin Rusia - Kazahstan - Georgia - Turcia - Bulgaria - România. AGERPRES / (A - autor: Sebastian Olaru, editor: Antonia Niţă, editor online: Simona Aruştei)