Studenţii şi profesorii de la Facultatea de Construcţii de Maşini şi Management Industrial din cadrul Universităţii Tehnice Gheorghe Asachi din Iaşi vor construi obuziere, replică 3D a celor şase tunuri construite în urmă cu 100 de ani la Atelierele CFR Nicolina.

Prorectorul Universităţii Tehnice Gheorghe Asachi din Iaşi (TUIAŞI), Nicolaie Seghedin, a declarat pentru AGERPRES că în luna iunie va fi organizat un eveniment în cadrul manifestărilor dedicate Centenarului Marii Uniri în cadrul căruia va fi prezentată o monografie dedicată celor care au construit la Iaşi prototipul unui tun care a fost construit la Atelierele CFR Nicolina.

Potrivit sursei citate, pentru a marca acest eveniment, o replică 3D a obuzierului va fi printată de studenţii şi profesorii de la facultatea de Construcţii de Maşini şi Management Industrial.

"Plecând de la toate informaţiile pe care le-am găsit, am încercat să reconstituim, să refacem toate aceste realizări ale acelor timpuri. Atunci s-a făcut un prototip care a fost echipat complet. Din păcate, el nu a mai intrat în producţia de serie deoarece tratatul de pace de la finalul Primului Război Mondial interzicea României să mai producă astfel de piese de artilerie. Acel prototip a fost dus la Bucureşti, în Parcul Carol, iar acum se află la Muzeul Militar Regele Ferdinand", a declarat Nicolae Seghedin.

Potrivit declaraţiilor prorectorului TUIAŞI, la acea vreme construirea unor tunuri reprezenta o mare realizare tehnică.

"Există acest clişeu care spune că Iaşul nu are industrie, că Iaşul nu mai are industrie. Iaşul are industrie şi are o tradiţie industrială pe care nu avem voie să o uităm sau să o lăsăm să moară. Noi trebuie să conservăm aceste lucruri care s-au dobândit în timp. Industria ieşeană din acest moment arată că aceste acumulări în timp dau rezultate. Acum 100 de ani exista un potenţial industrial care permitea să se realizeze astfel de arme complexe, arme de calibru greu care nu se făceau oriunde în lume. Puţină lume ştie că la Iaşi s-a făcut armament. Puţină lume ştie că la Iaşi s-a făcut şi muniţie. Industria ieşeană, aşa cum era atunci, a fost implicată în efortul de război. Ceea ce este foarte important este că Iaşul nu a fost doar un spaţiu pasiv, un spaţiu de refugiu pentru Parlament, Casa Regală, Guvern. Nu, a fost un spaţiu care s-a implicat în mod activ în efortul de război, lucru important pentru moralul trupelor. Acum 100 de ani la Atelierele CFR Nicolina a fost dislocat arsenalul militar şi o parte din artileria grea a României, artilerie care era compusă din diverse piese de artilerie extrase din fortificaţiile României de la acea dată. Erau piese de cetate, piese stabile, dar din cauza progresului tehnologic au fost adaptate cerinţelor acelor vremuri. Realizându-se astfel de piese de artilerie, România avea la acel moment nişte arme compatibile cu cele mai puternice armate din lume de la acel moment, pe un anumit segment", a declarat Nicolaie Seghedin, prorectorul TUIAŞI.

Conform declaraţiilor acestuia, în România de început secol XX era un număr limitat de piese de artilerie.

"România a găsit o soluţie pentru a soluţiona această criză de armament greu. Acum 100 de ani au fost foarte importante progresele care s-au înregistrat în chimie, mă refer la noii explozibili, progresele din metalurgie, care au însemnat noi tehnologii de turnare a oţelului. S-au obţinut diverse piese de artilerie din oţel cu nişte calităţi fizico- mecanice deosebite. Au făcut ca fortificaţiile să devină destul de vulnerabile. În aceste condiţii, armata română a luat decizia dezafectării acestor fortificaţii care nu ar fi avut nicio şansă în faţa artileriei germane şi au produs aceste piese de artilerie mobile. În 1914 când a fost refugiul la Iaşi, s-a pus problema realizării în continuare a unor astfel de arme. Singurul loc unde se putea face aşa ceva erau atelierele CFR Nicolina, ateliere care erau foarte bine dotate cu tehnologie foarte importantă la acea vreme, cu instalaţii germane, instalaţii americane. Era o întreprindere foarte complexă care a fost creată de un inginer cu studii în Germania, în Austria, care a proiectat această fabrică aşa cum văzuse el în Austria. Începând cu 1917 a început proiectarea unei piese de artilerie foarte complexe. Este vorba de obuzierul de 210 milimetri. Cei care au proiectat piesele componente, cu excepţia ţevii, erau absolvenţi ai Şcolii de Poduri şi Şosele din Bucureşi, precursoarea Politehnicii bucureştene. Piesele care au fost proiectate la Iaşi au fost unele foarte complexe. Cea mai importantă a fost proiectată de Mihail Manoilescu, un mare inginer al vremii, care a semnat în 1940 din partea României Dictatul de la Viena", a declarat Nicolaie Seghedin.

Pentru a evoca aceste fapte de istorie, conducerea Universităţii Tehnice din Iaşi va edita o monografie cu ceea ce s-a petrecut în acest domeniu la Iaşi în acei ani. Tot ca un omagiu adus înaintaşilor noştri, profesorii de la TUIAŞI au refăcut obuzierul în mod virtual, deocamdată.

"Am refăcut toate piesele componente în aşa fel încât să avem o imagine mult mai realistă asupra a ceea ce s-a făcut atunci. Aveam material documentar, fotografii, dar nu atât de detaliate încât să se poată vedea toate componentele acestei piese de artilerie. Plecând de la toate informaţiile pe care le-am găsit, am încercat să reconstituim, să refacem toate aceste realizări ale acelor timpuri. Obuzierul va fi reprodus pe imprimanta 3D, vom pune în circulaţie nişte reproduceri la scară. Modelarea în 3D a fost făcută de studenţii noştri şi cadrele didactice de la Facultatea de Construcţii de Maşini şi Management Industrial, de la departamentul de Maşini Unelte şi Scule", a mai precizat prorectorul TUIAŞI. AGERPRES / (A - autor: Daniela Malache, editor: Marius Frăţilă, editor online: Anda Badea)

Sursa foto: (c)  Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi / Facebook