Blocajul prelungit al strâmtorii Hormuz ar putea declanșa crize economice mondiale în lanț, pe lângă petrol și prețul combustibililor și alte industrii ar putea fi afectate, cum ar fi petrochimia și construcțiile, consideră președintele Asociației Energia Inteligentă, Dumitru Chisăliță.

''Dacă Strâmtoarea Hormuz devine un punct de blocaj prelungit, reflexul public este să se gândească la petrol și la prețul combustibililor. Este o reacție firească, dar profund incompletă. Adevărata undă de șoc nu va porni de la pompă, ci din fabrici. Nu lovește prima dată consumatorul, ci producătorul. Iar această diferență schimbă complet natura crizei. Economia modernă nu funcționează pe produse finale, ci pe fluxuri continue de materiale intermediare. Petrolul este doar începutul. Din el derivă petrochimia, iar din petrochimie derivă aproape tot: ambalaje, textile, adezivi, componente, materiale de construcții. Când nodul Hormuz s-a blocat, nu s-a întrerupt doar o rută comercială, ci un sistem circulator industrial'', apreciază specialistul, într-o analiză intitulată ''Crize mondiale care se anunță dacă Strâmtoarea Hormuz rămâne blocată''.

El spune că ''Hormuz'' este un nod sistemic, nu doar energetic și că importanța strâmtorii nu derivă doar din volumul tranzitat, ci mai ales de numărul mare de tipuri de produse care o traversează.

''Nu vorbim doar despre petrol brut sau gaze naturale lichefiate, ci despre produse petrochimice, polimeri, metale și semifabricate. Acestea sunt elementele invizibile care susțin producția globală. Impactul blocajului nu este uniform. El devine critic acolo unde se suprapun trei condiții: dependență mare de Golful Persic, lipsa substituției rapide și stocuri reduse. În acele puncte, piața nu reacționează doar prin scumpiri, ci prin penurii reale. Și exact aceste puncte sunt cele mai puțin vizibile publicului'', arată președintele AEI.

Acesta afirmă că petrochimia este de fapt epicentrul real al șocului generat de Blocarea Strâmtorii Hormuz.

''Dintre toate materiile afectate, metanolul este probabil cel mai subestimat risc. Cu o pondere afectată de până la un sfert din cererea globală, el este fundamental pentru adezivi, rășini, vopsele și o gamă largă de produse industriale. Problema nu este doar volumul, ci faptul că piața globală depinde de fluxuri comerciale active, nu de producție internă. Când aceste fluxuri se rup, efectul este rapid și brutal în sectoarele cu stocuri mici. Adezivii devin mai scumpi sau indisponibili, producția de panouri din lemn scade, iar industria mobilei începe să resimtă presiunea. Nu dispare imediat produsul finit, dar lanțul din spate începe să cedeze'', explică specialistul în energie.

Conform acestuia, polietilena reprezintă punctul critic sistemic. ''Este materialul omniprezent al economiei moderne. Ambalaje, recipiente, folie, logistică - toate depind de ea. Dacă fluxul global este perturbat, problema nu este doar că plasticul se scumpește. Problema este că produsele nu mai pot fi ambalate'', arată Chisăliță.

El adaugă că este o criză a funcționalității economiei, nu doar a costurilor pentru că ''fără ambalaj, nu există distribuție, nu există depozitare, nu există comerț''.

Specialistul mai spune că și PVC-ul și aluminiul adaugă o altă dimensiune crizei și anume rigiditatea.

''În multe aplicații, aceste materiale nu pot fi înlocuite rapid. În construcții, infrastructură sau sectorul medical, specificațiile sunt stricte, iar alternativele sunt limitate. La aluminiu, problema nu este doar cantitatea, ci forma. Economia nu consumă aluminiu brut, ci table, profile, extrudate. Iar aceste forme necesită lanțuri de aprovizionare specializate. Când acestea sunt perturbate, flexibilitatea dispare, iar producția devine imprevizibilă'', apreciază specialistul în energie.

În același timp, bitumul este, în opinia sa, poate cel mai clar exemplu de vulnerabilitate ignorată. ''Nu este spectaculos, nu apare în dezbateri publice, dar fără el infrastructura se oprește. Drumurile nu se mai repară, proiectele sunt amânate, iar efectele devin rapid vizibile politic și economic''.

Sulful, în schimb, reprezintă o amenințare pe termen mediu, dar cu efecte extinse, mai arată Chisăliță. Prin acidul sulfuric, acesta intră în agricultură, minerit, baterii și tratarea apei. Este un punct de convergență între industrie, energie și alimentație. ''Un șoc aici nu produce panică imediată, dar poate destabiliza sisteme întregi în timp'', spune specialistul.

După părerea sa, logistica ''este fragilitatea invizibilă''. ''Pentru metale precum fierul, cuprul sau oțelul, problema nu este lipsa globală, ci sincronizarea. Economia modernă funcționează pe livrări precise. O întârziere de câteva săptămâni poate opri o linie de producție. Aceasta este logica dură a globalizării, nu contează doar dacă există resursa, ci dacă ajunge exact la timp, în forma necesară. Blocarea Hormuz introduce incertitudine în acest sistem. Iar incertitudinea este suficientă pentru a crea disfuncții majore'', trage concluzia Chisăliță.

Potrivit acestuia, șase crize majore sunt inevitabile și care se referă la: energie, ambalaje, alimente, construcții, industria auto, industria medicală. În final, efectele ajung și în tehnologie și energie verde, încetinind tranzițiile economice majore.

''Blocarea Hormuz nu este doar un șoc de piață. Este un test de reziliență pentru o economie globală construită pe fluxuri continue, rapide și fragile. Iar lecția, dacă va fi una, este simplă și incomodă: cele mai mari vulnerabilități nu sunt acolo unde ne uităm, ci acolo unde nu vedem nimic - până când începe să lipsească'', încheie analistul. AGERPRES/(AS - redactor: Cristian Anghelache, editor: Mariana Nica, editor online: Gabriela Badea)