Rata anuală a inflaţiei va creşte probabil gradual în următoarele luni, depăşind astfel valorile uşor descrescătoare evidenţiate pe acest orizont de timp de prognoza pe termen mediu din luna noiembrie 2021, potrivit minutei şedinţei de politică monetară a Consiliului de Administraţie al Băncii Naţionale a României din 10 ianuarie 2022.

În cadrul şedinţei s-a reamintit că aceasta indica un vârf al dinamicii inflaţiei de 8,6% în iunie 2022, urmat de o descreştere până la 5,9% în decembrie 2022 şi apoi la 3,3% în septembrie 2023 - uşor sub limita de sus a intervalului ţintei.

Noua înrăutăţire a perspectivei apropiate a inflaţiei este atribuibilă integral efectelor directe şi indirecte, recente şi viitoare, ale şocurilor adverse pe partea ofertei, ce afectează în perspectivă atât evoluţia componentelor exogene ale IPC, cât şi dinamica inflaţiei de bază, au subliniat în mai multe rânduri membrii Consiliului.

Determinante sunt majorările mai ample de preţuri anticipate a fi consemnate de energia electrică şi gazele naturale - chiar şi în contextul aplicării măsurilor de compensare şi plafonare -, precum şi de alimentele procesate, în principal pe fondul ascensiunii cotaţiilor produselor energetice şi ale mărfurilor agroalimentare. Influenţe suplimentare sunt aşteptate din scumpirea produselor din tutun, dar şi a unor mărfuri nealimentare, inclusiv a celor importate, sub impactul majorării costurilor şi al blocajelor în lanţuri de producţie şi aprovizionare. Toate acestea sunt de natură să amplifice şi să prelungească mai mult deviaţia pozitivă a ratei anuale a inflaţiei de la limita de sus a intervalului ţintei, mai ales ulterior sistării măsurilor de compensare şi plafonare a preţurilor la energie, dar şi să genereze pe orizontul mai îndepărtat de timp efecte de bază dezinflaţioniste, au observat membrii Consiliului.

Efectele schemelor temporare de compensare şi plafonare a preţurilor la energie, precum şi modul de evaluare şi de includere a acestora în calculul IPC continuă să se caracterizeze însă printr-un grad ridicat de incertitudine, iar balanţa integrală a riscurilor induse de factorii pe partea ofertei rămâne înclinată uşor în sens ascendent pe termen scurt, au conchis membrii Consiliului, deşi, nu poate fi exclusă o corecţie descendentă a cotaţiilor produselor energetice în a doua parte a anului curent şi o ameliorare mai evidentă a lanţurilor globale de producţie şi aprovizionare, aflată acum într-un stadiu incipient.

În acest context, membrii Consiliului s-au arătat foarte preocupaţi de amplitudinea probabil atinsă în perspectivă apropiată de puseul inflaţionist provocat de şocurile pe partea ofertei şi de riscul ca acesta să genereze efecte secundare importante, eventual printr-o spirală salarii-preţuri. În aceste condiţii, s-a subliniat în mod repetat necesitatea ancorării anticipaţiilor inflaţioniste pe termen mediu, inclusiv din perspectiva credibilităţii băncii centrale, printr-o nouă reacţie a politicii monetare. În acelaşi timp, s-a convenit că o eventuală tentativă a băncii centrale de a contracara efectele inflaţioniste directe ale şocurilor adverse pe partea ofertei ar fi nu doar ineficace, ci chiar contraproductivă, întrucât ar provoca pierderi ample activităţii economice şi ocupării forţei de muncă pe termen mai lung.

În ceea ce priveşte presiunile inflaţioniste pe partea cererii, membrii Consiliului au observat că noile evaluări indică o stagnare a activităţii economice în trimestrul IV 2021, urmată de o revenire modestă în trimestrul I 2022 - inclusiv în contextul noilor valuri pandemice, al crizei energetice şi al blocajelor în lanţurile de producţie şi aprovizionare -, faţă de încetinirea graduală a creşterii anticipată în noiembrie 2021, implicând o scădere mult mai accentuată a dinamicii anuale a PIB de-a lungul celor două trimestre, în raport cu previziunile anterioare. Evoluţiile fac probabilă o nouă restrângere a excedentului de cerere agregată pe ansamblul intervalului şi coborârea lui la valori mult inferioare celor din prognoza precedentă, dată fiind şi recenta revizuire considerabilă în jos a datelor statistice privind dinamica activităţii economice în semestrul I 2021. Astfel, din partea excedentului de cerere agregată sunt de aşteptat presiuni inflaţioniste minore, implicit mult mai estompate decât cele anticipate anterior, au concluzionat membrii Consiliului.

În acelaşi timp, s-a sesizat că evoluţiile recente ale indicatorilor cu frecvenţă ridicatăarată consumul privat drept principal determinant al scăderii dinamicii anuale a economiei în trimestrul IV 2021, inclusiv în contextul valului pandemic şi al efectului de erodare exercitat asupra veniturilor populaţiei şi firmelor de scumpirea energiei, combustibililor şi alimentelor. Un aport uşor ameliorat este însă de aşteptat din partea formării brute de capital fix, pe seama investiţiilor publice, iar în cazul exportului net este posibilă o contribuţie negativă diminuată la avansul PIB, cu toate că în luna octombrie exporturile de bunuri şi servicii şi-au redus mult mai pronunţat variaţia anuală decât importurile, sub impactul nefavorabil al evoluţiei preţurilor externe, cu consecinţa accelerării în continuare a creşterii anuale a deficitului comercial. Pe acest fond, dar şi ca urmare a reînrăutăţirii considerabile a balanţelor veniturilor, deficitul de cont curent şi-a amplificat puternic dinamica anuală în luna octombrie, mărindu-se pe ansamblul primelor 10 luni ale anului 2021 cu 58% faţă de perioada similară a anului anterior, au remarcat unii membri ai Consiliului.

Criza energetică şi blocajele în lanţurile de producţie şi aprovizionare reprezintă surse importante de incertitudini şi riscuri în actualul context, au observat membrii Consiliului, prin impactul potenţial exercitat de acestea la nivelul economiilor europene, dar şi pe plan intern - asupra cererii de consum, precum şi asupra activităţii, profiturilor şi planurilor de investiţii ale firmelor, cu implicaţii inclusiv asupra potenţialului de creştere a economiei pe un orizont mai îndelungat de timp.

Totodată, s-a apreciat că incertitudini şi riscuri semnificative continuă să decurgă din evoluţia pandemiei şi a măsurilor restrictive asociate, cel puţin în perspectivă apropiată, date fiind tendinţa de extindere la nivel naţional a valului pandemic provocat de varianta mai contagioasă a coronavirusului, Omicron, precum şi avansul insuficient al vaccinării pe plan intern, dar şi problemele generate recent de acest val în numeroase state europene.

În acelaşi timp, membrii Consiliului au continuat să exprime preocupări legate de perspectiva absorbţiei fondurilor europene, mai ales a celor aferente programului Next Generation EU, care este condiţionată de îndeplinirea unor ţinte şi jaloane stricte în implementarea proiectelor aprobate, implicit de ameliorarea capacităţii instituţionale în domeniu. S-a subliniat în dese rânduri că atragerea acestor fonduri este esenţială pentru realizarea reformelor structurale de care are nevoie economia românească şi pentru contrabalansarea, cel puţin parţială, a impactului consolidării bugetare graduale.

Conduita politicii fiscale rămâne, însă, o sursă de incertitudini şi riscuri la adresa previziunilor, au convenit membrii Consiliului, evidenţiind, pe de o parte, deficitul bugetar potenţial inferior ţintei înregistrat în 2021, şi, pe de altă parte, coordonatele programului bugetar al acestui an, ce vizează progresul consolidării fiscale, conform angajamentelor asumate în cadrul procedurii de deficit excesiv, dar într-un context economic şi social dificil pe plan intern şi global.

Membrii Consiliului au apreciat în mod unanim că actuala conjunctură reclamă o nouă majorare a ratei dobânzii de politică monetară, în contextul normalizării treptate a conduitei politicii monetare, în vederea readucerii şi menţinerii ratei anuale a inflaţiei în linie cu ţinta staţionară de 2,5% ą1 punct procentual, inclusiv prin ancorarea anticipaţiilor inflaţioniste pe termen mediu, într-o manieră care să contribuie la o creştere economică sustenabilă.

Majoritatea membrilor Consiliului au susţinut majorarea cu 0,25 puncte procentuale a ratei dobânzii de politică monetară, asociată cu cel de-al doilea pas al normalizării coridorului ratelor dobânzilor, având în vedere natura şocurilor responsabile de înrăutăţirea evoluţiei inflaţiei totale şi a celei de bază, precum şi dimensiunea probabil mult mai mică şi în descreştere recentă a excedentului de cerere agregată, implicând presiuni inflaţioniste modice şi mult mai estompate decât cele anticipate anterior, cel puţin pe termen scurt. S-a arătat că o creştere graduală a ratei dobânzii-cheie este justificată şi de incertitudinile mari asociate acţiunii viitoare a factorilor fundamentali ai inflaţiei şi de riscurile predominant în sens descendent induse de acestea inclusiv la adresa perspectivei pe termen mediu a inflaţiei - cea care poate fi vizată de instrumentele politicii monetare.

A fost discutată şi o majorare cu 0,50 puncte procentuale a ratei dobânzii-cheie, având ca principale argumente nivelul foarte ridicat şi în creştere al ratei anuale a inflaţiei, alături de condiţiile de pe piaţa muncii, ce ar putea induce riscuri mai mari la adresa dinamicii salariilor şi a inflaţiei viitoare, precum şi abordările băncilor centrale din regiune şi nivelul real al ratelor dobânzilor. Unii membri ai Consiliului au înclinat înspre aceasta.

În acelaşi timp, a fost subliniată importanţa dozajului ajustării ratei dobânzii de politică monetară, care pledează pentru menţinerea în acest moment a pasului de 0,25 puncte procentuale, în contextul actualei cadenţe crescute de majorare a ratei dobânzii-cheie, evidenţiată şi în regiune, menită să ancoreze anticipaţiile inflaţioniste pe termen mediu în condiţii de ascensiune rapidă, amplă şi relativ prelungită a ratei anuale a inflaţiei, inclusiv în perspectivă apropiată.

Totodată, s-a arătat că păstrarea controlului ferm asupra lichidităţii de pe piaţa monetară şi extinderea coridorului ratelor dobânzilor la amplitudinea standard de ą1,0 punct procentual sunt de natură să consolideze nivelurile în creştere ale cotaţiilor de pe piaţa monetară interbancară, inclusiv în contextul aşteptărilor privind ajustarea ratei dobânzii-cheie pe care acestea le încorporează. De asemenea, a fost reiterată importanţa unei monitorizări atente a evoluţiilor mediului intern şi internaţional, care să permită adecvarea instrumentelor de care dispune BNR în vederea îndeplinirii obiectivului fundamental privind stabilitatea preţurilor pe termen mediu.

În aceste condiţii, Consiliul de administraţie al BNR a decis cu majoritate de voturi - 7 voturi pentru, 2 voturi împotrivă - majorarea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 2,00 la sută, de la 1,75 la sută; 2 membri ai Consiliului au votat majorarea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 2,25 la sută.

Totodată, Consiliul de administraţie al BNR a decis cu majoritate de voturi - 7 voturi pentru, 2 voturi împotrivă - extinderea coridorului simetric format de ratele dobânzilor facilităţilor permanente în jurul ratei dobânzii de politică monetară la ą1 punct procentual, de la ą0,75 puncte procentuale, şi, în unanimitate, păstrarea controlului ferm asupra lichidităţii de pe piaţa monetară. În acelaşi timp, Consiliul de administraţie al BNR a decis păstrarea nivelurilor actuale ale ratelor rezervelor minime obligatorii pentru pasivele în lei şi în valută ale instituţiilor de credit. AGERPRES/(AS - autor: George Bănciulea, editor: Nicoleta Gherasi, editor online: Adrian Dădârlat)

Citeşte şi:

BNR: Activitatea economică şi-a încetinit considerabil creşterea în trimestrul III