Un procent de 70,6% din populaţia de 16 ani şi peste consideră că deţine o stare de sănătate bună sau foarte bună, 22,3% este de părere că starea de sănătate este satisfăcătoare, iar 7,1% crede că prezintă o stare de sănătate rea sau foarte rea, conform "Anchetei asupra calităţii vieţii", realizate de Institutul Naţional de Statistică anul trecut.

Persoanele în vârstă de 65 de ani şi peste reprezintă aproape două treimi din totalul populaţiei cu stare de sănătate rea sau foarte rea (64,6%).

"Majoritatea persoanelor care consideră că au o stare precară de sănătate sunt femei (71,6%). Ponderea persoanelor cu stare precară de sănătate este mai ridicată în rândul bărbaţilor faţă de femei cu vârste cuprinse între 50-64 ani şi 16-49 ani (cu 10,9 puncte procentuale şi respectiv 7,6 puncte procentuale), însă, după 65 ani şi peste, situaţia se schimbă, femeile înregistrând cu 18,5 puncte procentuale mai mult", se menţionează în document.

Structura pe grupe de vârstă şi medii de rezidenţă a persoanelor care declară o stare de sănătate precară evidenţiază faptul că, procentual, există mai multe persoane de 50-64 ani în mediul urban, decât în mediul rural, care declară o asemenea stare de sănătate (diferenţă de 5,4 puncte procentuale). Însă în rândul populaţiei de 65 ani şi peste, situaţia se inversează, procentul acestora este mai crescut în mediul rural cu 5,5 puncte procentuale.

Cel mai frecvent declară o stare de sănătate rea sau foarte rea persoanele cu nivel de pregătire gimnazială (31%) şi persoanele cu pregătire primară (inclusiv fără şcoală absolvită, 29,6%).

Într-o proporţie de circa 80%-92% salariaţii, lucrătorii pe cont propriu (inclusiv patronii), agricultorii şi şomerii consideră că au o stare de sănătate bună sau foarte bună, însă în cazul pensionarilor situaţia se schimbă considerabil: aproape trei din zece se declară mulţumiţi de starea de sănătate, mai mult de jumătate declară că au o stare de sănătate satisfăcătoare, iar 1 din 5 declară o stare de sănătate rea sau foarte rea.

Pe regiuni de dezvoltare, în 2018 frecvenţa cea mai mare a persoanelor cu stare de sănătate nesatisfăcătoare se întâlneşte în Sud-Est (9,7%), Sud-Muntenia şi Nord-Vest (8,1% fiecare). Ponderile cele mai mari ale persoanelor de 16 ani şi peste care consideră că au o sănătate bună sau foarte bună se întâlneşte în regiunea Vest (78,4%).

Conform INS, persoanele de 16 ani şi peste care suferă de o boală cronică sau de invaliditate sunt în proporţie de 19,5%, femeile fiind majoritare în această categorie (61,3%).

De asemenea, circa jumătate dintre persoanele de 16 ani şi peste se confruntă cu suferinţă cronică sau probleme de sănătate atât în mediul rural cât şi în cel urban (50,5 % respectiv 49,5%). Cele mai afectate de o boală cronică sau de invaliditate sunt persoanele vârstnice de 65 ani şi peste (59,4%), urmate de cele cu vârsta cuprinsă între 50 şi 64 ani (28,1%).

Pe de altă parte, mai mult de un sfert dintre persoanele de 16 ani şi peste (26,5%) au declarat că activitatea lor zilnică a fost limitată de o problemă de sănătate pe o perioadă de cel puţin 6 luni. Persoanele din mediul rural declară că se confruntă cu astfel de probleme într-o proporţie mai mare decât cele din urban (27,9% faţă de 25%).

"Dacă la persoanele din grupele de vârstă de sub 34 ani, ponderile celor care se confruntă cu probleme de sănătate care le afectează activitatea zilnică sunt scăzute (6%), odată cu înaintarea în vârstă constatăm că aceste ponderi cresc accelerat (de la 34,7% la grupa de 50-64 ani, ajungând la 55,1% la grupa 65-74 ani şi chiar până la 72,6% în cazul persoanelor de 75 de ani şi peste)", menţionează INS.

Proporţia femeilor care au apreciat că sănătatea le-a afectat activitatea cotidiană este mai ridicată decât cea a bărbaţilor (30,7% faţă de 21,9%).

Pe categorii socio-ocupaţionale, problemele de sănătate care au avut ca efect limitarea activităţilor zilnice s-a observat la trei din cinci pensionari, fiind urmaţi de agricultori (aproape 1 din 5) şi şomeri (mai mult de 1 din 10).

Din totalul persoanelor de 16 ani şi peste, în 2018, o pondere de 15,6% a fost reprezentată de cei care nu au avut nevoie să consulte un medic specialist în ultimele 12 luni, 77,5% au putut să fie consultaţi, iar 6,9% nu au reuşit acest lucru, deşi ar fi avut nevoie.

Dintre persoanele care nu au putut efectua un consult din diferite motive, se remarcă o pondere mult mai ridicată în rândul femeilor decât a bărbaţilor (62,4% faţă de 37,6%), însă dintre cei care nu au avut nevoie, se observă că bărbaţii au avut o pondere mai mare decât femeile (51,1% faţă de 48,9%). La nivelul mediilor de rezidenţă, imposibilitatea de a efectua un consult la un medic specialist a persoanelor de 16 ani şi peste este resimţită mai frecvent în rural decât în urban (7,6% faţă de 6,3%).

Pe grupe de vârstă, din rândul persoanelor de 65 de ani şi peste, se identifică procentul cel mai ridicat al celor care nu au putut să ajungă la consultul medicului specialist (1 din 6), pe când ponderea cea mai mare a celor care nu au avut nevoie de consult se observă printre cei ce provin din grupa de vârstă acelor mai tineri, de 16-34 ani (aproape un sfert dintre ei).

INS mai semnalează că din rândul celor cu un nivel de instruire scăzut s-a aflat un procent mai ridicat al celor care nu au putut să ajungă la medicul specialist pentru a beneficia de consult, faţă de cei cu nivel de instruire superior (12,2% faţă de 2,6%).

Dintre cei care nu au avut nevoie să meargă la medic se observă că aceia cu instruire medie şi superioară sunt într-o pondere destul de ridicată faţă de cei cu instruire scăzută (16,9% şi 16,8% faţă de 12,5%).

Dintre categoriile sociale care ar fi avut nevoie de un consult de specialitate, dar nu l-au putut realiza, pensionarii se disting prin frecvenţa cea mai ridicată, aproape 1 din 6 s-au confruntat cu imposibilitatea de a participa la un consult medical, în pofida problemelor de sănătate iminente vârstei. Ponderile celor care au putut efectua vizita medicală s-au încadrat între 72,8% şi 80,7%.

Totodată, aproape jumătate dintre cei care nu au putut să consulte un medic specialist au precizat că motivul principal a fost situaţia materială care nu le-a permis efectuarea consultului (49,3%). A doua motivaţie care a determinat nerealizarea vizitei la un medic specialist se referă la cei înscrişi pe o listă de aşteptare (13,9%). Cel de-al treilea motiv invocat a constat în neglijarea problemei de sănătate care ar fi impus efectuarea consultului, aşteptând ca problema să se rezolve de la sine (13% dintre persoanele care ar fi necesitat un consult), urmat de distanţa prea mare sau lipsa mijloacelor de transport (6,9%), declarat într-o măsură mai mare de persoanele din mediul rural (10,1%).AGERPRES/(AS-autor: Nicoleta Gherasi, editor: Andreea Marinescu, editor online: Ady Ivaşcu)