România avea, în 2018, a patra cea mai mare rezervă de gaze naturale din Europa, cu un mix energetic preponderent axat pe gaze naturale, de peste un sfert din total, potrivit Coface.

Per ansamblu, deşi piaţa gazelor naturale este considerată ca fiind în plină expansiune şi va creşte pe termen mediu, numeroşi factori indică un viitor mai puţin promiţător. În acest context, specialiştii Coface sunt de părere că viitorul producţiei de gaze naturale este incert, pe termen lung.

"Până de curând, gazele naturale au fost apreciate drept "cel mai curat" combustibil fosil, iar toţi indicatorii indică o creştere a cererii şi a producţiei. Cu toate acestea, piaţa se dezvoltă rapid, iar sursele regenerabile de energie devin în mod progresiv alternative populare şi viabile din punct de vedere economic faţă de combustibilii fosili. Gazul este recunoscut ca un mijloc practic de producere a energiei datorită abundenţei sale, a versatilităţii şi a faptului că poluează mai puţin decât ceilalţi combustibili fosili. În comparaţie cu cărbunele, gazele naturale emit cu 40% mai puţin dioxid de carbon (CO2), pulbere în suspensie (PM2,5), dioxid de sulf (SO2) şi oxizi de azot (NOx). Gazele naturale sunt sursa de energie utilizată cel mai adesea pentru a completa sursele de energie regenerabilă, cum ar fi panourile solare şi parcurile eoliene, care sunt adesea intermitente şi necesită planuri de rezervă cu surse rapide şi fiabile de energie", notează sursa citată.

Conform datelor Agenţiei Internaţionale pentru Energie, citate de Coface, gazele naturale au cunoscut cea mai mare rată de creştere a consumului dintre toţi combustibilii fosili, din anul 2006. În acest context, cererea de gaze naturale va continua să crească, în principal datorită creşterii cererii în Asia şi în special în China, a cărei politică de 'Cer Albastru" impune obiective stricte referitoare la calitatea aerului, precum şi o trecere obligatorie de la cărbune la gaz.

"Gazele naturale sunt, de asemenea, integrate în procesele industriale, în special ca materie primă pentru produsele petrochimice, datorită unuia dintre derivaţii săi: etanul. Gazele naturale şi lichidele conexe reprezintă aproximativ 29% din totalul combustibililor fosili utilizaţi ca materie primă în industria chimică. Deşi gazele naturale emit în timpul arderii mai puţine particule decât petrolul sau cărbunele, acestea nu sunt în niciun caz o sursă de energie curată şi nu vor reduce riscul încălzirii globale. În plus, extracţia de gaze de şist este extrem de poluantă, necesitând cantităţi mari de apă şi injecţia de substanţe chimice în sol, pentru a sparge piatra. Această tehnologie de fracturare poluează totodată şi apa de la robinet, ameninţând accesul la apă potabilă sigură în comunităţile rurale", avertizează specialiştii.

O analiză recentă privind costul energiei (LCOE), realizată de către societatea financiară internaţională Lazard, arată că energia eoliană nesubvenţionată este deja competitivă cu cea mai ieftină metodă de producere a energiei electrice din gazele naturale.

De asemenea, compania de proiectare şi energie Wood McKenzie menţionează într-un alt studiu că, în 2018, capacitatea de stocare a energiei electrice în GW/h s-a dublat, crescând cu 140%.

"Producătorul de maşini Tesla testează deja un sistem de stocare a bateriilor în Australia, conectat la parcul eolian Hornsdale. Deşi tehnologia este încă în fază incipientă, mulţi jucători de pe piaţă şi guverne se grăbesc să îşi dezvolte proprii campioni de stocare a bateriilor, cum ar fi compania suedeză Northvolt, care îşi propune să devină cel mai mare producător european de baterii. Gazele naturale au încă un viitor luminos înainte, însă pe termen lung viitorul acestora este mai mult decât ameninţat, lăsând loc pentru surse de energie, care sunt mai în măsură să contribuie la salvarea planetei", susţin reprezentanţii Coface.

În 2017, Coface avea aproximativ 4.100 de angajaţi în 100 de ţări şi înregistra o cifră de afaceri de 1,4 miliarde de euro. Coface SA este listat la Euronext Paris. AGERPRES/(AS - autor: Daniel Badea, editor: Andreea Marinescu, editor online: Ady Ivaşcu)