Complexitatea şi planificarea paralelă se numără printre problemele întâmpinate în utilizarea fondurilor europene, care ar trebui să fie mai bine ţintite, a declarat, într-un interviu pentru AGERPRES, preşedintele Curţii Europene de Conturi, Klaus-Heiner Lehne.

Acesta efectuează o vizită oficială în România, determinată de preluarea de către ţara noastră a preşedinţiei rotative a Consiliului Uniunii Europene, dar şi pentru a discuta cu autorităţile despre noua strategie 2018-2020 a Curţii Europene de Conturi, în cadrul căreia va fi modificată abordarea vis-a-vis de aspectele ce ţin de audit.

Oficialul european a subliniat că a discutat cu autorităţile române şi despre următorul cadru financiar multianual (MFF), care trebuie să fie mai flexibil, deoarece, într-un proces politic pe şapte ani, există întotdeauna lucruri care se întâmplă şi care nu au fost prevăzute, precum criza financiară şi criza imigranţilor. De asemenea, reglementările trebuie să fie mai uşor de înţeles, mai practice, deseori sistemele fiind mult prea birocratice şi mult prea complicate. Un al treilea aspect menţionat de Klaus-Heiner Lehne este acela că MFF trebuie să răspundă la toate "aceste noi chestiuni care au apărut", ca de exemplu Frontex, protecţia frontierelor.

Preşedintele Curţii de Conturi Europene a vorbit în interviu şi despre domeniile în care îşi concentrează activitatea instituţia şi a semnalat că cybersecuritatea va deveni un domeniu din ce în ce mai important şi ECA trebuie să fie în măsură să facă un audit în acest domeniu.
 

Foto: (c) Radu TUŢĂ / AGERPRES FOTO

AGERPRES: Efectuaţi vizite în ţările care preiau preşedinţia rotativă a Consiliului Uniunii Europene. Care sunt principalele obiective ale vizitei dumneavoastră în România?
Klaus-Heiner Lehne: În primul rând este un obiectiv general, iar apoi este un obiectiv special. Motivul general este desigur faptul că ne apropiem de momentul în care România va prelua preşedinţia rotativă a Consiliului UE şi cred că este o tradiţie bună ca instituţiile UE, şi noi suntem una dintre aceste instituţii, să intre în contact cu ţările care vor prelua preşedinţia înainte ca acestea să preia mandatul. Acesta este unul dintre motivele pentru care mă aflu aici. Este ceva normal.

În al doilea rând, am o problemă specială pe care vreau să o discut cu autorităţile din ţara care va prelua preşedinţia. Este vorba despre faptul că avem o nouă strategie 2018-2020 la Curtea de Conturi Europeană, în cadrul căreia modificăm puţin abordarea noastră vis-a-vis de aspectele ce ţin de audit. În trecut, principalul nostru "produs" era raportul anual, care se ocupa în principal de aspecte ce ţin de conformitate (-compliance-). Aceasta pentru că principalul rezultat al raportului anual era o aşa numită rată estimată de eroare şi aceasta era mai mult sau mai puţin baza noastră pentru aprecierea profesională asupra modului în care Comisia Europeană a gestionat bugetul. Am făcut acest lucru prin verificări privind 1.000 de tranzacţii la nivelul întregii Uniuni Europene şi pe baza acestor verificări am realizat o analiză statistică matematică şi, la final, am calculat o rată de eroare.

Acesta este un proces foarte costisitor şi care necesită foarte multe resurse. Aproximativ jumătate din resursele noastre au fost utilizate pentru acest gen de audit de conformitate. Este ceva unic. Nimeni altcineva în lume nu face ceva asemănător. Majoritatea celorlalte instituţii de audit din lume, care au o sarcină similară, o fac în timp ce verifică sisteme, iar la final fac un fel de audit de atestare. Nu am făcut acest lucru în trecut, pentru că, atunci când am început cu o declaraţie de asigurare în 1994, datorită noilor reguli din Tratatul de la Maastricht, la final ne-am confruntat cu o situaţie în bugetul UE în care marile domenii de cheltuieli aveau un grad de eroare de două cifre. Era mai mult sau mai puţin o situaţie în care nu exista un management eficient al resurselor financiare ale UE. La acel moment una dintre consecinţe a fost demisia comisiei conduse de Jacques Santer, din cauza numeroaselor scandaluri de corupţie. După aceasta lucrurile s-au schimbat. A fost introdus un nou regulament financiar. Desigur noi ne-am făcut auditul.

Acum, dacă ne uităm la ce s-a întâmplat de-a lungul ultimilor 20 de ani, managementul financiar al UE s-a îmbunătăţit semnificativ. Pentru prima dată, în ultimii doi ani, am putut emite un aviz cu rezerve şi acum am ajuns la o rată estimată de eroare de 2,4%. Acum ne gândim că, dacă vrem să facem şi mai mult, acest lucru ar necesita teste suplimentare, audituri suplimentare, controale suplimentare şi, la final, toate aceste activităţi suplimentare trebuie să fie proporţionale. Dar nu vor fi proporţionale. Trebuie să utilizeze mult mai multe resurse pentru a avea puţin mai mult succes. De aceea, este mult mai bine acum să trecem la un audit de sistem, ceea ce înseamnă verificarea funcţionării sistemelor. Dacă sistemele produc rezultate relevante, utile, de calitate ridicată, atunci le putem utiliza pentru o evaluare profesionistă. Iar în domeniile în care credem că nu este posibil acolo vom face în continuare verificarea tranzacţiilor. Acest lucru ne oferă şansa de a reduce resursele pe care le utilizăm de la aproximativ 50% până la 25-30%, iar restul le putem utiliza pentru audituri de performanţă suplimentare.

Când am devenit eu preşedinte al Curţii de Conturi Europene făceam audituri de performanţă în jurul a 20%, iar acum am ajuns deja la aproximativ 40%. Acest gen de audituri sunt mult mai interesante din punctul de vedere al părţilor interesate. Pentru că, desigur, este important dacă o licitaţie publică sau un contract de achiziţii publice s-a derulat în mod corect. Dar întrebarea care este şi mai importantă este dacă această investiţie are sens? Există cu adevărat un efect pozitiv al investiţiei? Este terminalul construit la un aeroport cu adevărat utilizat de către pasageri? A generat locuri de muncă suplimentare? A avut loc cu adevărat o îmbunătăţire cuantificabilă a infrastructurii? Acesta este genul de informaţii pe care încercăm să le detectăm şi apoi să le transmitem către părţile noastre interesate, care la rândul lor pot să utilizeze aceste informaţii. Astfel eliberăm resurse de care nu mai avem nevoie pe partea de conformitate. Facem în continuare conformitate, dar într-un fel diferit, mult mai eficient şi ne utilizăm resursele mai mult în zona de performanţe şi în direcţia de eficienţe economice şi în calitatea a cea ce s-a făcut cu banii din fondurile europene. Şi, desigur, trebuie să explic acest lucru părţilor interesate.

În Parlamentul European este uşor, pentru că te duci la Strasbourg unde ai o întâlnire cu principalii oameni din Parlamentul European şi dacă aceştia te sprijină, totul este rezolvat. În cazul Consiliului European este mult mai dificil. Dacă primesc o invitaţie pentru a participa la o reuniune ECOFIN (Consiliul pentru Afaceri Economice şi Financiare al Consiliului Uniunii Europene n.r) am 25 de minute pentru a discuta raportul anual cu ei, dar nu ai şansa de a explica. Trebuie să explici acest lucru guvernelor şi acesta este motivul pentru care preşedintele Curţii de Conturi Europene trebuie să facă un fel de turneu, să meargă la principalele guverne pentru a da explicaţii. Iar Guvernul României, având în vedere că este următorul care va prelua preşedinţia Consiliului UE, este unul dintre cele mai importante.
 

Foto: (c) Radu TUŢĂ / AGERPRES FOTO

AGERPRES: Aţi avut mai multe întâlniri cu o serie de oficiali din Romania. Care sunt concluziile în urma acestor întâlniri?
Klaus-Heiner Lehne: Am avut o întâlnire cu ministrul de Finanţe, pe care îl cunosc deja de la pregătirea ultimei reuniuni ECOFIN, şi cred că există o relaţie foarte bună între noi. Sentimentul nostru este că ne va sprijini în procesul nostru de reformă. Din partea noastră, l-am întrebat dacă preşedinţia română are întrebări cu privire la chestiuni de audit pentru care trebuie să oferim opinii, de exemplu cu privire la procesul privind următorul cadru financiar multianual (MFF). Pentru noi ar fi o plăcere să facem acest lucru. Astfel ne pot pune întrebări şi noi ne vom gândi la ele.

AGERPRES: În perioada în care România va deţine preşedinţia Consiliului UE ar trebui creionat următorul cadru financiar multianual (MFF). Care ar fi, din punctul dumneavoastră de vedere, principalele aspecte care ar trebui avute în vedere?
Klaus-Heiner Lehne: M-aş concentra pe trei aspecte. Primul este că noul cadru financiar multianual trebuie să fie mult mai flexibil decât cel vechi. Flexibilitatea este un aspect important. De ce? În trecut, dacă vă uitaţi la vechiul MFF şi la cele de dinainte, erau mai mult sau mai puţin fixe. Într-un dublu sens. Principalele domenii de cheltuieli erau fixe, în sensul că aveai anvelope naţionale pe care nu le puteai mişca în interiorul bugetelor naţionale. În al doilea rând, aveam problema că erau fixe în interiorul diferitelor capitole, astfel că puteai cheltui banii pentru agricultură numai pentru agricultură, iar banii de pescuit numai pentru pescuit. Problema este că, dacă ai o planificare pe o perioadă de şapte ani, acest lucru nu va funcţiona niciodată în proporţie de 100%.

Într-un proces politic pe şapte ani există întotdeauna lucruri care se întâmplă şi pe care nu le-ai prevăzut: criza financiară şi criza imigranţilor sunt doar două exemple pe care aş dori să le menţionez. În mod normal, atunci când se întâmplă ceva de genul criza migranţilor după aceea Comisia Europeană, pentru că există o cerere din partea unui stat membru pentru a aborda această problemă, încearcă să găsească bani. Dar nu găseşte banii în interiorul bugetului UE. Chiar dacă banii nu sunt cheltuiţi, nu îi poate găsi pentru simplul motiv că totul este fix. Şi nu poţi lua bani din alte sectoare pentru a-i utiliza pentru noi scopuri. Rezultatul este că de foarte multe ori sunt găsite sume mici de bani, iar diferenţa vine de la statele membre sau sunt create de undeva. Iar acest lucru produce un fel de "galaxie de bugete" iar aceste bugete înconjurătoare, din jurul bugetului obişnuit al UE, nu sunt transparente, nu sunt auditate cu adevărat, nu sunt controlate, nici de Parlamentul European şi nici de parlamentele naţionale şi aceasta nu este o politică bună. De aceea, noi credem că, pe termen lung, ar trebui să integrăm toate aceste structuri satelit în bugetul principal UE şi, desigur, ar trebui să evităm ca acest lucru să devină necesar printr-o flexibilitate mai mare în interiorul structurii. Acesta este primul punct.

Al doilea punct este să facă reglementările mai uşor de înţeles, mai practice. Deseori sistemele sunt mult prea birocratice şi mult prea complicate. Acest lucru se datorează faptului că toţi cei care fac parte din Parlament sau din Consiliu vor să ofere cât mai puţină flexibilitate pentru cei care iau deciziile finale. Cred că puţin mai multă încredere în relaţiile cu cei care iau deciziile final ar fi foarte utilă. Pentru că aceasta oferă flexibilitate suplimentară, precum şi oportunitatea de a avea reguli care sunt uşor de înţeles. Există o explicaţie simplă. Regulile foarte complicate produc mai multe erori. Regulile mai puţin complicate produc mai puţine erori. Din punctul de vedere al unui auditor, regulile ar trebui să fie bune, flexibile şi să includă oportunitatea de a fi interpretate, să devină practice şi ar trebui să fie uşor de înţeles. Cred că acesta este al doilea cel mai important lucru.

Al treilea lucru este să răspundă la toate aceste noi chestiuni care au apărut. De exemplu, este foarte clar că avem noi sarcini: Frontex, protecţia frontierelor. Acestea trebuie finanţate cumva. Şi, desigur, acest lucru este posibil doar cu bugetul actual, poate cu o mică majorare, dar la final nu va fi o majorare semnificativă. Cel mai probabil, în interiorul marilor domenii, trebuie să iei bani şi să îi muţi în direcţia noilor sarcini. Aceasta înseamnă, de asemenea, că banii rămaşi în interiorul marilor domenii trebuie să fie cheltuiţi mult mai concentrat, trebuie să aibă acelaşi efect. Trebuie să fie mult mai bine ţintiţi, să producă valoare adăugată europeană şi acest lucru este crucial pentru noua structură a MFF.
 

Foto: (c) Radu TUŢĂ / AGERPRES FOTO

AGERPRES: Care sunt cele mai importante domenii în care Curtea de Conturi Europeană îşi concentrează auditurile?
Klaus-Heiner Lehne: Cred că am modificat puţin atitudinea clasică. În trecut urmăream banii din principalele domenii de cheltuieli. În consecinţă erau vizate agricultura şi fondurile structurale. Acestea sunt în continuare foarte importante. Dar, din nou, în ultimii şapte ani Uniunea Europeană s-a schimbat. Acum facem foarte multe în domeniul politicilor de mediu. Uniunea Europeană face foarte multe în domeniul politicilor de mediu. Uniunea Europeană face din ce în ce mai multe lucruri în domeniul statului de drept. Uniunea Europeană face foarte multe lucruri în domeniul migraţiei, Uniunea Europeană face mult mai mult decât în trecut pentru sprijinirea ţărilor din vecinătate. În plus, a fost şi criza financiară astfel că acum Uniunea Europeană are noi competenţe, de exemplu supervizarea băncilor şi alte domenii. Ceea ce am făcut noi este să schimbăm competenţa Camerelor noastre. Noi operăm ca o Curte de justiţie. Avem Camere care se ocupă de chestiuni specifice. De exemplu, Camera numărul patru se ocupă în principal cu toate aspectele ce ţin de serviciile financiare, de piaţa internă şi lucruri de genul acesta. Acestea nu au atât de mult legătură cu banii care sunt cheltuiţi direct de UE, dar este extrem de important pentru simplul fapt că, dacă se întâmplă ceva rău în acest domeniu, devine extrem de costisitor pentru contribuabili. Acesta este un domeniu în care facem mult mai mult, audităm Banca Centrală Europeană, audităm Mecanismul Unic de Supraveghere (SSM), foarte multe structuri care au fost create după criza financiară.

Un alt aspect este această problemă a migraţiei, politica de vecinătate, statul de drept. Cea de-a treia Cameră, care în trecut se ocupa în principal de politica externă, de fondul de dezvoltare, se ocupă acum de aceste aspecte. Iar acest lucru devine din ce în ce mai important pentru că una dintre experienţele prin care am trecut este că migraţia poate fi foarte costisitoare şi am putea să ne confruntăm cu foarte multe consecinţe. De aceea, cu politicile acestea, cred că banii care sunt cheltuiţi acolo trebuie, de asemenea, controlaţi. Vor fi şi alte lucruri pe care va trebui să le audităm. De exemplu, pentru prima dată UE începe să cheltuiască sume consistente în domeniul apărării, şi este probabil că vom avea unele activităţi de genul achiziţii publice în domeniul apărării. Sau vom avea o anumită coordonare în domeniul securităţii externe. Aceasta este o sarcină nouă pentru noi, care va fi făcută tot în cadrul Camerei numărul trei pentru că politica de securitate este legată de politica externă.

Cybersecuritatea va deveni un domeniu din ce în ce mai important şi trebuie să fim în măsură să facem un audit în acest domeniu. Există foarte multe puncte în care trebuie să găsim ţintele care sunt relevante pentru viitor şi trebuie să pregătim instituţia pentru a putea face aceste lucruri. Poţi face un audit în domeniul cybersecurităţii doar dacă ai oameni care se pricep la acest lucru, poţi face un audit asupra supervizării băncilor doar dacă ai pe cineva care a mai făcut acest lucru. Poţi să faci un audit în domeniul apărării doar dacă ai pe cineva care a făcut anterior un audit similar. De exemplu, există experienţă solidă la nivelul instituţiilor naţionale de audit. Ele au făcut audit în domeniul apărării de peste o sută de ani. Dar noi nu am făcut acest lucru şi de acea încercăm să facem schimb de experienţă. În alte domenii putem să îi sprijinim noi pe ei şi ne aşteptăm la rândul nostru la un schimb de personal, sau ceva de genul acesta, să obţinem experienţă din partea lor.

AGERPRES: Care sunt cele mai mari probleme identificate la nivelul Uniunii Europene în privinţa utilizării fondurilor europene?
Klaus-Heiner Lehne: Una dintre probleme este complexitatea. Să avem mai puţină complexitate ar fi mult mai uşor. De asemenea, în domeniul fondurilor structurale, avem în continuare un grad de eroare mult mai mare decât cel pe care îl găsim în mod normal în agricultură, pentru că în agricultură modul în care sunt cheltuiţi banii este mult mai uşor, sunt mai multe sume forfetare. În alte zone, în care ai proiecte şi trebuie calculate riscurile să existe o eroare, sunt mult mai mari şi de acea problema regulilor complicate joacă un anumit rol. Apoi este problema planificării paralele. Uneori este ceva corect, dar UE face acest lucru în cazul proiectelor mari. Acestea sunt importante şi ar trebui finanţate. De exemplu, dacă te uiţi la proiectul tunelului feroviar Brenner, în Austria, graţie fondurilor de la UE se întâmplă foarte multe lucruri, dar dacă te duci spre sud, în Italia, şi spre nord, în Bavaria, vezi că şinele de cale ferată care vor face legătura nu sunt construite şi vezi că acest gen de planificare transeuropeană nu prea funcţionează. Aici eu cred că o coordonare între statele membre, precum şi rolul de coordonare al Comisiei, trebuie să fie mai puternice decât în trecut. Acestea cred eu că sunt cele două aspecte care sunt foarte importante.

În agricultură noi vedem deseori o contradicţie între modalitatea clasică de finanţare a marilor întreprinderi agricole şi interesele de mediu pe de altă parte. Vedem că există fonduri pentru sprijinirea dezvoltării mediului, dar sunt în contradicţie cu modul în care finanţăm politicile din domeniul agriculturii tradiţionale. În concluzie, mai sunt multe de făcut.
 

Foto: (c) Radu TUŢĂ / AGERPRES FOTO

AGERPRES: Cum poate fi îmbunătăţită utilizarea fondurilor europene?
Klaus-Heiner Lehne: Ar trebui să fie mai bine ţintite. Planificarea aspectelor paralele ar trebui să fie îmbunătăţită în mod semnificativ. Şi, desigur, banii ar trebui să fie cheltuiţi într-un stadiu mai devreme. De exemplu, una dintre problemele cheie pe care le-am abordat în ultimul raport anual este această problemă simplă a aşa-numitelor "RAL", (-angajamente restante-), respectiv banii care sunt prevăzuţi în buget dar nu sunt cheltuiţi pentru că proiectul nu a evoluat în acea direcţie. Această problemă nu ar trebui să devină din ce în ce mai mare. De fapt, este de două ori mai mare decât bugetul obişnuit. Aceasta arată că statele membre au o capacitate de absorbţie încă mult prea mică. Şi acest lucru are de a face cu multe fapte. Unele privesc cofinanţarea, altele privesc lipsa planificării, dificultăţi de planificare şi lucruri de acest gen. Aceasta este o zonă unde eu cred că UE ar trebui să facă progrese pentru că este un aspect să ai banii în buget, dar să îi transpui în acţiuni concrete este un alt aspect iar, la final, acest aspect este probabil mai important decât primul.
 

AGERPRES: Cum ar putea România să utilizeze într-un mod mai eficient fondurile europene?
Klaus-Heiner Lehne: În cursul dimineţii am avut o discuţie interesantă cu preşedintele Curţii de Conturi a României şi el a spus că printre motive se află problemele care există la nivelul planificării. Apropo, această problemă există în multe alte state membre. Deseori planificarea nu funcţionează pentru că ai interese individuale care acţionează împotriva interesului colectiv şi probabil trebuie să găseşti echilibrul corect. Dacă există un interes comun covârşitor, atunci interesul comun dobândeşte prioritate şi atunci poţi să pui la punct planurile şi poţi să urgentezi faza de planificare. Astfel la un anumit moment să ai proiectul într-o fază în care poţi să începi cu adevărat faza de construcţie. AGERPRES/(AS-autor: Constantin Balaban, editor: Nicoleta Gherasi, editor online: Gabriela Badea)