Accesul la credite nu reprezintă şi nu poate reprezenta un drept al consumatorului şi, implicit, o obligaţie pentru creditor, ci este un serviciu eminamente comercial, a declarat, luni, prim-viceguvernatorul Băncii Naţionale a României (BNR), Florin Georgescu, la o conferinţă de specialitate.

"În contextul iniţiativelor legislative în domeniul protecţiei consumatorului trebuie clar punctată, însă, o premisă esenţială a activităţii de creditare este aceea că accesul la astfel de servicii nu reprezintă şi nu poate reprezenta un drept al consumatorului şi, implicit, o obligaţie pentru creditor, ci este un serviciu eminamente comercial, oferit pe baza cererii şi a ofertei, pentru care este necesar acordul ambelor părţi în vederea încheierii contractului, cu deplina cunoaştere a riscurilor asumate", a spus Florin Georgescu, la evenimentul "Noi tendinţe în reglementare, cu focus pe protecţia consumatorului".

Acesta a afirmat că problematica protecţiei consumatorului reprezintă o importanţă deosebită, iar România se situează, încă, în partea de jos a clasamentelor, atât la nivel european, cât şi mondial, în ceea ce priveşte educaţia financiară, incluziunea şi intermedierea financiară. Aceste elemente, coroborate cu gradul ridicat de îndatorare, în special în cazul persoanelor cu venituri mici şi cu încredere scăzută în sistemul financiar-bancar, conduc în unele cazuri către o tendinţă de reglementare dezechilibrată în sensul supra-protejării consumatorilor.

"Deşi o astfel de abordare poate da iluzia soluţionării problemelor, nu trebuie neglijate efectele secundare ale acesteia, atât cele imediate, cât şi cele pe termen mediu şi lung, respectiv: perturbarea mecanismelor de funcţionare a pieţei creditului şi prejudicierea intereselor creditorilor de bună credinţă, ce pot conduce chiar la decizii de reamplasare a investiţiilor, dar şi la influenţarea negativă a clienţilor prin încetinirea inovaţiei în domeniu, restrângerea ofertei de creditare sau stimularea unui comportament caracterizat printr-o responsabilitate scăzută din partea debitorului, cu creşterea gradului de nerambursare a creditelor. De altfel, nu trebuie trecut cu vederea faptul că, în România, complexitatea produselor financiare oferite clientelei din categoria consumatorilor este semnificativ mai scăzută raportat la piaţa financiară existentă în alte state membre, iar intervenţia pe acest palier ar trebui să ţină cont inclusiv de acest aspect", a declarat Georgescu.

Prim-viceguvernatorul BNR susţine că este absolut necesar ca orice măsuri de reglementare să se realizeze cât mai echilibrat, în raport de necesităţile pieţei, şi să fie îndreptate strict către produsele care ar putea induce riscuri ce nu ar fi uşor înţelese de consumatori. O măsură cu caracter general, nejustificată de obiectivul final urmărit şi care nu ia în seamă impactul pe care îl poate produce asupra pieţei, ar crea efecte adverse dificil de gestionat.

"În prezent, este evident faptul că, în România, traversăm o perioadă efervescentă la nivel legislativ. Sunt promovate, într-un ritm relativ alert, reglementări care îşi propun creşterea gradului de protecţie a consumatorului de servicii financiare. Obiectivul declarat al acestor iniţiative este eliminarea acelor practici nedorite ale unor actori ai pieţei financiare care vulnerabilizează clientela deservită. Provocarea majoră în demersurile legislative care se circumscriu acestui obiectiv este menţinerea unui echilibru între drepturile şi obligaţiile părţilor contractuale. Pornind de la acest deziderat, este de înţeles multitudinea de dezbateri şi păreri exprimate în spaţiul public pe acest subiect atunci când impactul unor iniţiative legislative este evaluat ca generând riscuri majore la adresa stabilităţii sistemului bancar", a explicat Florin Georgescu.

Potrivit acestuia, Băncii Naţionale a României îi este adresată destul de des întrebarea: de ce, deşi are atribuţii de supraveghere şi, respectiv, de monitorizare a instituţiilor de credit şi a instituţiilor financiare nebancare, nu se implică în modul în care entităţile în cauză relaţionează cu clienţii lor?

"Pentru a răspunde la această întrebare, este necesar să ne raportăm la modalitatea în care, conform legislaţiei în vigoare, sunt definite şi repartizate competenţele de supraveghere faţă de cele privind protecţia consumatorului. Astfel, în baza atribuţiilor de supraveghere, Banca Naţională a României urmăreşte, în esenţă, capacitatea instituţiilor financiare ce fac obiectul supravegherii de a administra corespunzător sumele atrase cu titlu de depozite sau alte fonduri rambursabile care reprezintă sursele de finanţare a creditelor acordate populaţiei şi companiilor, astfel încât aceste instituţii să poată onora la termen şi integral obligaţiile de plată ce le revin în legătură cu sursele atrase. Aceste competenţe sunt strâns legate de obiectivele stabilite de legiuitor băncii centrale, de a asigura menţinerea stabilităţii financiare şi protecţia deponenţilor, în condiţiile în care şi aceştia reprezintă o categorie a consumatorilor de servicii financiare, deşi mult mai puţin mediatizată", a subliniat Georgescu.

Reprezentantul BNR a menţionat, referitor la competenţele pe palierul protecţiei clienţilor de servicii financiare, că acestea sunt clar stabilite la nivel de lege în sarcina unei autorităţi distincte, respectiv Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC). Exercitarea acestor competenţe presupune intervenţia, atunci când legea o impune, în relaţiile contractuale încheiate de consumatori cu creditorii profesionişti. Ca urmare, implicarea băncii centrale în relaţia consumator-creditor, în condiţiile menţionate, ar fi lipsită de autoritate legală, a arătat el.

În plus, el a adăugat că în ultimul timp se poate constata, inclusiv la nivelul Uniunii Europene, o anumită preocupare sporită a legiuitorului în ceea ce priveşte emiterea de reglementări în domeniul creditării, urmărind asigurarea unei mai adecvate informări şi a unei protecţii crescute a consumatorului. AGERPRES/(AS - autor: George Bănciulea, editor: Oana Tilică, editor online: Irina Giurgiu)